Appeal against administrative ruling quashed as unmotivated; res judicata dismissal upheld.

Şedinţa publică din data de 3 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021 la data de 27.04.2021 reclamantul A. solicită în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, obligarea acesteia la a-i răspunde petiţiei înregistrate, obligarea la plata despăgubirilor şi a unei amenzi - în condiţiile art. 24 din Legea 554/2004.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 388 din 20 mai 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat.

S-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, dat fiind autoritatea de lucru judecat derivând din dosarul nr. x/2021.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 388 din 20 mai 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., fără ca acesta să indice explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În primul rând, referitor la necesitatea aplicării dispoziţiilor art. 411 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte observă că prin cererea înaintată prin email la data de 02.03.2025 recurentul A. a solicitat judecata cauzei în lipsă, astfel că nu sunt incidente normele procedurale anterior menţionate.

În continuare, procedând la soluţionarea excepţiei nulităţii recursului, Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.

Prin cererea de recurs recurentul nu a indicat explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza legalităţii actului de procedură fiind astfel imposibil de realizat. Exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Aşa cum s-a reţinut în mod constant în practica judiciară, motivarea recursului nu se poate realiza prin trimitere la apărările de la fond deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, ele reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

În cauza de faţă, recursul declarat este formal, în condiţiile în care recurentul nu aduce nicio critică faţă de considerentele sentinţei recurate si nici nu critică sub nicio formă aprecierea instanţei de fond cu privire la aplicarea şi interpretarea normelor de drept avute în vedere la soluţionarea cauzei.

În concluzie, având în vedere lipsa criticilor privind interpretarea si aplicarea greşită a norme de drept material sau procesual, se impune admiterea excepţiei nulităţii cererii de recurs si pe cale de consecinţă, anularea ca nemotivat a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 388 din 20 mai 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează ca nemotivat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 388 din 20 mai 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 3 aprilie 2025.