Forest compensation claims: ECHR-based revision inadmissible without party-specific rights violation

Şedinţa publică din data de 3 aprilie 2025

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 mai 2016, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Guvernul României, a solicitat obligarea pârâţilor la acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care reclamanta, în calitate de proprietară, nu le-a putut recolta datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă pentru anul 2015, în sumă de 2.526.349,27 RON, pentru suprafaţa totală de 3875,40 ha situată în situl Natura 2000.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 212 din 31 martie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Guvernul României, ca fiind prematură.

Împotriva sentinţei civile nr. 212 din 31 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (astfel cum a fost reîncadrat de instanţa de control judiciar), solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 437 din 29 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 212 din 31 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

4. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 437 din 29 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 şi urmatoarele din C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în parte a hotărârii atacate, doar în ceea ce priveste fondul cauzei, prin admiterea cererii principale de obligare a pârâtilor la plata compensaţiilor în cuantum de 2.526.349.27 RON calculate pentru suprafaţa de pădure de 3875,4 ha cu funcţie specială de protecţie în situl Natura 2000, cu dobanda aferentă şi actualizată cu rata inflaţiei începând cu data promovării acţiunii şi până la data plăţii efective.

În dezvoltarea cererii de revizuire, revizuenta invocă Hotărârea CEDO din 28.11.2023, dată în Cauza Asociaţiile de coproprietate forestieră Porceni Pleşa şi Piciorul Bătrân Banciu (B. şi C.) împotriva României, (Cererile nr. 46201/16 şi 47379/16) şi susţine că CEDO a aratat, într-o situaţie identică cu cea a revizuentei, că exista o încălcare a articolului 1 din Portocolul nr. 1 la Conventie şi prin urmare se află în ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ., motiv pentru care solicită revizuirea Deciziei nr. 437 pronuntate de ÎCCJ în Dosarul nr. x/2016.

Arată revizuenta că reclamantele din cererile ce au facut obiectul hotărârii CEDO pronunţată în data de 28.11.2023 s-au adresat Curtii în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, având în vedere că, pe plan intern, nu au obţinut despăgubiri de la Statul Roman, în pofida unui drept recunoscut de lege, pentru a compensa imposibilitatea lor de a-si exploata pădurile, datorită clasificării acestora ca zone naturale protejate care se încadrează în reţeaua europeaăa Natura 2000.

Înainte de a iniţia procedura în fata Curţii Europene, cele două asociaţii, B. şi C., au formulat acţiuni în justiţie, finalizate cu deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii de Apel Braşov, prin care cererile le-au fost respinse, motivat de faptul că nu pot beneficia încă de despăgubirile prevăzute de Legea nr. 46/2008, întrucât guvernul nu a adoptat normele metodologice care reglementeaza acordarea despagubirilor.

În considerarea celor reţinute în hotărârea CEDO, revizuenta a apreciat că s-a constatat o încălcare a drepturilor fundamentale datorită hotărârilor pronunţate în cauză iar consecintele grave ale acestei încălcari contină să se producă şi în cazul ei, motiv pentru care solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a deciziei civile nr. 437/29 ianuarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016, în sensul admiterii acţiunii principale şi obligarea paraţilor să achite suma de 2.526.349,27 RON cu titlu de compensaţii prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 48/2008, cu dobanda aferentă şi actualizate cu rata inflatiei.

5. Apărările intimatei

Intimaţii-pârâti au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte cererea de revizuire a deciziei nr. 437 din 29 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal (potrivit căreia a fost respins, ca nefondat, recursul reclamantei A. împotriva sentinţei civile nr. 212 din 31 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat) examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează să fie expuse în continuare.

Se reţine că revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte, însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea "unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul".

Evocarea fondului, printr-o decizie a instanţei de recurs, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care a fost reţinută în etapele procesuale anterioare, în cazul casării cu reţinere, fie aplicarea altor dispoziţii legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se dezlegarea dată raportului dedus judecăţii, nu sunt susceptibile de revizuire.

De asemenea, prevederile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., prevăd în mod expres, ipotezele în care se derogă de la această regulă, respectiv "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul", printre acestea regăsindu-se şi motivul de revizuire pe care partea a înţeles să îşi întemeieze cererea ce face obiectul litigiului pendinte.

Aşadar, Înalta Curte reţine că decizia împotriva căreia a fost formulată prezenta cale extraordinară de atac îndeplineşte cerinţa legală enunţată de dispoziţiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., fiind îndeplinită o primă condiţie a admisibilităţii cererii de revizuire.

În speţă, revizuenta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ.. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă"

Astfel, din perspectiva motivului întemeiat pe dispoziţiile 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., reţine Înalta Curte că situaţia premisă a acestui caz este ca, prealabil formulării revizuirii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului să fi constatat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta A., constată Înalta Curte că revizuenta a invocat aceste dispoziţii făcând trimitere la Hotărârea în Cauza Asociaţiile de coproprietate forestieră Porceni Pleşa şi Piciorul Bătrân Banciu (B. şi C.) împotriva României, din 28.11.2023 (Cererile nr. 46201/16 şi 47379/16) fără ca aceasta să fie parte în această cauză din actele dosarului nerezultând că s-ar fi pronunţat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului vreo hotărâre prin care să se fi constatat o astfel de încălcare de drepturi prin hotărârea judecătorească ce face obiectul revizuirii.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ. pentru a se putea aprecia că cererea de revizuire este admisibilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 437 din data de 29 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 437 din data de 29 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 aprilie 2025.