Manager’s termination order annulled; appeal dismissed for failure to specify cassation grounds under Art. 488 of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 2 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Vrancea sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii:

1. anularea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 2483/12.10.2020 privind încetarea suspendării din funcţia sa de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani;

2. anularea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 2484/12.10.2020 privind încetarea contractului de management nr. x/15.01.2019;

2. obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale rezultate ca urmare a emiterii celor două ordine contestate, sume ce urmează a fi actualizate până la data plăţii efective;

3. suspendarea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 2483/12.10.2020 privind încetarea suspendării din funcţia sa de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani;

4. suspendarea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 2484/12.10.2020 privind încetarea contractului de management nr. x/15.01.2019.

Prin cererea din data de 07.05.2021, reclamantul şi-a completat acţiunea cu un nou capăt de cerere, solicitând şi repunerea sa în situaţia anterioară emiterii OMS nr. 2484/12.10.2019, în sensul reintegrării prin Ordin al Ministrului Sănătăţii în funcţia de manager al spitalului. De asemenea, reclamantul şi-a suplimentat motivele de anulare a Ordinului MS nr. 2484/12.10.2020, învederând instanţei faptul că acesta nu este motivat, necuprinzând nicio referire la faptele care i se impută şi pentru săvârşirea cărora s-a dispus încetarea contractului de management.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 198 din 18 iunie 2024, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, având ca obiect anulare act administrativ, a anulat OMS nr. 2484/12.10.2020, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani, a obligat pârâtul la plata către reclamant a drepturilor băneşti de care acesta a fost lipsit în perioada cuprinsă între data de 12.10.2020, data încetării contractului de management nr. x/15.01.2019 şi data de 12.10.2023, data repunerii sale în funcţia de manager al spitalului, sumele cuvenite urmând a fi actualizate în raport de indicele de inflaţie până la data plăţii efective şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 9.570 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (50 RON taxă judiciară de timbru şi 9.520 RON, onorar avocat).

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Sănătăţii a declarat recurs, pe care l-a întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului.

Înalta Curte constată întemeiată excepţia invocată, fiind incidente în cauză dispoziţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate(ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Mai precis, recurentul-pârât s-a limitat la a relua apărările formulate în cadrul întâmpinării depuse la dosarul de fond, a susţinut cu titlu general că instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 176 şi 187 din Legea nr. 195/2006 şi clauzele contractuale de management, fără a se referi la considerentele sentinţei atacate şi a invocat aspecte de fapt privind managementul defectuos pe care l-ar fi exercitat intimatul-reclamant, care nu pot fi examinate în recurs, nesubsumându-se controlului de legalitate pe care îl impune art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a acţiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Astfel fiind, având în vedere că recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

De asemenea, în ceea ce priveşte motivul de recurs privind caracterul disproporţionat al cheltuielilor de judecată, Înalta Curte are în vedere faptul că, prin Decizia nr. 3/2020 privind examinarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport de prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitată de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de cazare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Ca atare, în aplicarea deciziei anterior enunţate, instanţa de control judiciar nu se poate pronunţa asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată acordate unei părţi de către instanţa de fond.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă va anula recursul în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinarea intimatului-reclamant.

Constată nul recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 198 din 18 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.