Judicial Inspection's duty to conduct unitary factual analysis of prosecutorial delays for disciplinary offenses under Art. 99(h) of Law No. 303/2004

Şedinţa publică din data de 3 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.03.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând anularea rezoluţiei de clasare dispusă la data de 25.08.2022 în lucrarea nr. 22-2302, menţinută prin rezoluţia inspectorului-şef prin care a fost respinsă plângerea reclamantului la data de 21.09.2022 în lucrarea nr. C22-1346.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 369 din 27 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară;

- a desfiinţat rezoluţia inspectorului şef nr. C22-1346 emisă la data de 21.09.2022 şi rezoluţia inspectorului judiciar nr. 22-2302 emisă la data de 25.08.2022 şi a dispus trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor prealabile în termenul prevăzut de art. 46 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, forma în vigoare la data formulării sesizării.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 369 din 27 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Inspecţia Judiciară, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale incidente, în special art. 83 alin. (3) teza I din Legea nr. 305/2022, art. 68 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 304/2022, precum şi art. 45 alin. (3) şi art. 47 alin. (6) din Legea nr. 317/2004.

În opinia recurentei-pârâte, instanţa de fond a impus inspectorilor judiciari obligaţii care exced cadrul legal, solicitând o analiză mai amplă decât cea permisă în etapa verificărilor prealabile.

Potrivit art. 83 alin. (3) teza I din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, inspectorii judiciari acţionează cu independenţă şi imparţialitate, având competenţa exclusivă de a aprecia existenţa indiciilor privind săvârşirea unei abateri disciplinare. Această analiză se bazează pe stabilirea situaţiei de fapt şi încadrarea juridică a aspectelor reţinute, fără a presupune o cercetare aprofundată, care este rezervată etapei ulterioare - cea a cercetării disciplinare.

În acest caz, inspectorul judiciar a stabilit corect şi complet situaţia de fapt, iar concluzia sa - că nu există elemente care să justifice declanşarea cercetării disciplinare - a fost exprimată printr-o rezoluţie de clasare legală. Nu s-au identificat indicii privind o posibilă tergiversare a cauzei sau o exercitare a funcţiei cu rea-credinţă ori gravă neglijenţă, astfel cum reclamantul-intimat a susţinut.

Mai mult, recurenta-pârâtă subliniază că modalitatea de desfăşurare a verificărilor, inclusiv lipsa unei deplasări la sediul parchetului, nu constituie o cauză de anulare a actelor, întrucât analiza documentară a fost suficientă pentru a evalua sesizarea. În acest sens, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 68 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, care consacră independenţa procurorului şi limitele în care soluţiile sale pot fi infirmate de procurorul ierarhic superior.

Inspecţia Judiciară nu are competenţa de a interveni în activitatea de urmărire penală, iar eventualele deficienţe ale acesteia pot fi analizate doar în cadrul controlului administrativ sau jurisdicţional, conform art. 340 şi 341 din C. proc. pen.. În plus, dacă reclamantul considera că durata procedurii penale era excesivă, avea la dispoziţie procedura reglementată de art. 488 din C. proc. pen., pe care a şi utilizat-o.

În concluzie, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale aplicabile, impunând Inspecţiei Judiciare obligaţii care depăşesc cadrul normativ stabilit de Legea nr. 305/2022 şi Legea nr. 304/2022. Inspecţia Judiciară şi-a îndeplinit obligaţiile legale în limitele competenţei sale, iar rezoluţia de clasare emisă este legală şi temeinică. Se solicită, în consecinţă, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a contestat rezoluţiile nr. 22-2302/25.08.2022 şi nr. C22-1346/21.09.2022 emise de Inspecţia Judiciară, solicitând anularea acestora şi completarea verificărilor prealabile privind activitatea procurorului B. în dosarul penal nr. x/2018

Instanţa de fond a admis cererea, reţinând că Inspecţia Judiciară nu a efectuat o analiză completă şi coerentă a perioadei relevante (06.01.2020 - 03.06.2022), în care dosarul s-a aflat în supravegherea procurorului menţionat, şi că nu a fost justificată concluzia inexistenţei vreunei abateri disciplinare, în lipsa unei examinări efective a actelor de urmărire penală.

Inspecţia Judiciară a formulat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale incidente, în special art. 83 alin. (3) teza I din Legea nr. 305/2022, art. 68 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 304/2022, precum şi art. 45 alin. (3) şi art. 47 alin. (6) din Legea nr. 317/2004.

Recurenta-pârâtă a susţinut că inspectorii judiciari acţionează cu independenţă şi că au stabilit corect situaţia de fapt, iar verificările prealabile nu impun o analiză detaliată a fiecărui act procedural, ci doar identificarea unor indicii privind posibile abateri disciplinare.

Criticile sunt nefondate.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, în contextul sesizării formulate de reclamant, care viza exclusiv tergiversarea soluţionării dosarului penal, Inspecţia Judiciară avea obligaţia de a verifica dacă întârzierea în efectuarea lucrărilor era imputabilă magistratului, în sensul art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

Deşi recurenta-pârâta invocă independenţa inspectorilor judiciari, această independenţă nu exclude obligaţia de a efectua o verificare completă şi pertinentă, în acord cu dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

Pentru a stabili dacă există indiciile săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 ("nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile") este necesară o analiză unitară a tuturor circumstanţelor cauzei.

Or, din rezoluţiile contestate nu reiese o analiză efectivă a perioadei în care dosarul nr. x/2018 s-a aflat în lucru, nici a actelor întreprinse, nici a măsurilor dispuse de procurorul de caz, ceea ce face imposibilă validarea concluziei privind inexistenţa vreunei abateri disciplinare.

În concret, din informarea transmisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti la data de 22.07.2022, rezultă că dosarul a fost înregistrat în mod complet şi semnat la data de 28.09.2018, iar începerea urmăririi penale s-a dispus abia la data de 16.05.2022, urmată de clasarea cauzei la 03.06.2022, pentru intervenirea prescripţiei răspunderii penale.

Această succesiune temporală relevă o perioadă de aproximativ trei ani şi opt luni în care nu se indică niciun act procedural concret, nicio măsură dispusă de procurorul de caz sau de organele de cercetare penală sub supravegherea acestuia. Mai mult, în intervalul 06.01.2020 - 03.06.2022, când dosarul s-a aflat în supravegherea procurorului B., nu se menţionează decât începerea urmăririi penale la 16.05.2022, fără alte repere factuale care să justifice concluzia că nu există indicii privind săvârşirea unei abateri disciplinare.

Lipsa unei cronologii a actelor efectuate, a datelor la care acestea au fost întreprinse şi a unei evaluări a diligenţei procurorului în gestionarea cauzei, face ca rezoluţiile contestate să nu îndeplinească cerinţele minime de analiză impuse de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, potrivit căruia inspectorii judiciari trebuie să stabilească dacă există indicii privind săvârşirea unei abateri disciplinare.

În ceea ce priveşte critica recurentei referitoare la încălcarea prevederilor art. 68 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 304/2022, privind independenţa procurorului şi posibilitatea infirmării soluţiilor de către procurorul ierarhic superior, aceasta este nerelevantă în cauză. Reclamantul nu a contestat legalitatea soluţiei de clasare, ci a semnalat conduita profesională a procurorului în gestionarea dosarului, respectiv întârzierea nejustificată în efectuarea lucrărilor, ce a condus la intervenirea prescripţiei. Aşadar, obiectul sesizării nu vizează controlul asupra soluţiei penale, ci evaluarea conduitei procurorului din perspectiva răspunderii disciplinare.

Referitor la încălcarea art. 47 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, instanţa de fond a respectat competenţa exclusivă a inspectorului judiciar de a aprecia existenţa indiciilor privind săvârşirea unei abateri disciplinare, fără a substitui această apreciere. Soluţia pronunţată nu impune declanşarea cercetării disciplinare, ci doar completarea verificărilor prealabile, în vederea unei analize efective şi conforme cu dispoziţiile legale.

Prin urmare, criticile formulate de recurenta-pârâtă în recurs nu pot fi primite, întrucât instanţa de fond nu a încălcat dispoziţiile legale invocate, ci a constatat în mod justificat că rezoluţiile contestate nu reflectă o examinare factuală completă şi pertinentă a aspectelor sesizate, fiind necesară completarea verificărilor prealabile pentru a se putea aprecia în mod real dacă există sau nu indicii privind săvârşirea unei abateri disciplinare.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere considerentele expuse, nefiind identificate motive care să atragă reformarea sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Inspecţia Judiciară, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei nr. 369/2023 din 27 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 3 aprilie 2024.