Environmental fund loses appeal on packaging waste taxes; 829,869 RON principal reductions upheld

Şedinţa publică din data de 3 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei şi hotărârile pronunţate în primul ciclu procesual

1.1 Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 15.04.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu:

- anularea Deciziei nr. 47/08.04.2016 de soluţionare a contestaţiei nr. 16369/26.02.2016 şi, pe cale de consecinţă;

- anularea Deciziei de impunere nr. x/12.02.2016 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/12.02.2016;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa nr. 2317/16.05.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, ca neîntemeiată; a admis cererea de majorarea onorariului provizoriu (stabilit iniţial şi achitat de reclamantă pentru suma de 1000 RON), cu suma de 14.000 RON, a obligat reclamanta la plata acestei sume către expertul desemnat în cauză şi a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamantă.

1.2. Prin Decizia nr. 2361/13.04.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A, a casat în parte sentinţa atacată, în ceea ce priveşte soluţia asupra acţiunii şi asupra capătului de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecată, a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond şi a menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la cererea de majorare a onorariului provizoriu al expertului.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a sub nr. x/2021.

2. Hotărârea pronunţată în fond după casare

Prin sentinţa nr. 139 din 31 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu;

- a anulat decizia nr. 47/2016 de soluţionare a contestaţiei, decizia de impunere nr. x/12.02.2016 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x/12.02.2016 în parte, pentru sumele de: 829.869 de RON (obligaţie principală), 362.190,08 RON (majorări de întârziere), 116.501,36 de RON (penalităţi);

- a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 56.740,19 RON, cheltuieli de judecată;

- a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 139 din 31 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, care a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea recurată nu ar corespunde exigenţelor impuse de art. 425 C. proc. civ., întrucât ar cuprinde doar o prezentare cronologică a susţinerilor părţilor şi a actelor depuse la dosar, fără o analiză reală a problemelor deduse judecăţii şi a apărărilor formulate de pârâtă, instanţa limitându-se la a-şi însuşi concluziile expertului.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de fond ar fi interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile H.G. nr. 621/2005 şi ale Ordinului nr. 578/2006, calificând în mod eronat ambalajele utilizate de reclamantă drept deşeuri de producţie şi excluzându-le astfel din sfera obligaţiilor fiscale. De asemenea, se critică faptul că instanţa ar fi preluat concluziile raportului de expertiză fără o analiză proprie, ignorând lipsa unor documente justificative relevante şi nerespectarea metodologiei legale aplicabile.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări punctuale cu privire la fiecare dintre motivele de casare invocate.

5. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., incident atunci când hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, instanţa constată că niciuna dintre aceste ipoteze nu este incidentă în cauză.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, în sensul că sentinţa nu ar fi fost motivată corespunzător cu privire la problemele reale deduse judecăţii şi că apărările formulate în cauză nu ar fi fost analizate, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a examinat în mod adecvat argumentele invocate în cererea de chemare în judecată, le-a trecut prin filtrul propriei aprecieri, a cercetat şi descris în mod detaliat situaţia de fapt pe baza probelor administrate, iar raţionamentul juridic care a fundamentat soluţia adoptată este expus într-un mod coerent şi convingător, fiind respectate cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Faptul că recurenta-pârâtă nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., incident atunci când hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa constată că recurenta critică hotărârea exclusiv în privinţa cantităţii de 138.233 kg de ambalaje, fără a formula nicio critică referitoare la influenţa ambalajelor aferente produselor comercializate prin B. S.A. în perioada ianuarie 2010 - iulie 2012 asupra contribuţiei suplimentare stabilite prin decizia de impunere, şi nici cu privire la dezlegarea dată în privinţa cheltuielilor de judecată. Aceste aspecte au intrat, astfel, în autoritatea de lucru judecat, fiind nerecurate.

Mai mult, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a tranşat definitiv, prin hotărârea de casare nr. 2361/13.04.2021, problema livrărilor realizate de intimata-reclamantă prin B. S.A., stabilind că pentru aceste produse nu se datorează contribuţia prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005, întrucât nu au fost puse pe piaţa naţională. Acest aspect nu mai putea fi criticat de AFM în calea de atac.

În ceea ce priveşte cantitatea de 138.233 kg de ambalaje, recurenta susţine că aceasta ar fi fost introdusă pe piaţa naţională şi ar fi generat obligaţia de plată a contribuţiei la Fondul pentru Mediu.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat în mod corect regimul juridic al acestei cantităţi, reţinând că, potrivit Anexei nr. 7 la raportul de inspecţie fiscală, aceasta a fost determinată ca diferenţă între consumurile de ambalaje pentru producţia proprie şi cantitatea utilizată pentru export, fără documente justificative privind livrarea pe piaţa internă.

Expertiza contabilă administrată în primul ciclu procesual a concluzionat că nu există documente financiar-contabile care să ateste livrarea către clienţi interni a acestei cantităţi. În rejudecare, raportul de expertiză a fost completat cu obiectivul de a stabili natura cantităţii respective şi influenţa asupra contribuţiei. Expertul a arătat, pe baza documentelor contabile, că respectiva cantitate reprezintă deşeuri de producţie, excluse de la obligaţia de plată. conform definiţiei din Anexa 1 lit. l) la H.G. nr. 621/2005.

În acest context, organul de control nu ar fi trebuit să includă cantitatea de 138.233 kg în totalul de 742.701 kg considerat ca fiind introdus pe piaţa naţională de către intimata-reclamantă şi nu ar fi trebuit să calculeze nicio contribuţie suplimentară în sarcina acesteia.

Instanţa de fond a concluzionat în mod corect că includerea acestei cantităţi în categoria ambalajelor puse pe piaţă, şi nu în categoria deşeurilor de producţie, a condus la o majorare nejustificată a contribuţiei suplimentare. Reevaluarea acestei cantităţi a determinat diminuarea contribuţiei cu suma de 198.157 RON, astfel cum rezultă din hotărârea atacată.

În concluzie, instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile legale incidente, iar motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere considerentele expuse, nefiind identificate motive care să atragă reformarea sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă, care a pierdut procesul, să plătească intimatei-reclamante A. S.A cheltuieli de judecată în cuantum de 11.833 RON reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor de la filele x ale dosarului de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 139 din 31 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. S.A. a sumei de 11.833 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 3 aprilie 2024.