Employment permit refusal: inapplicability of prior employer consent requirement when initial termination resulted from employer's breach

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial la Curtea de Apel Timişoara, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a contestat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, refuzul pârâtului I.G.I. Caraş-Severin nr. x/BICS/OCA din 18.01.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B. cetăţean al statului Pakistan, posesor al permisului unic de şedere valabil până la data de 27.09.2023, solicitând anularea actului emis de către pârât.

La data de 16 februarie 2023, reclamanta A. S.R.L, a depus precizare de acţiune, solicitând emiterea un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin, raportat la înscrisurile în probaţiune depuse la dosarul cauzei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 527 din 27 septembrie 2023 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Admite acţiunea - astfel cum a fost precizată - formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul MAI - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin.

Dispune anularea actului nr. x/BICS/OCA din 18.01.2023 emis de Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin.

Obligă pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Caraş Severin la eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B..

Ia act că reclamanta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a apreciat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material vizând îndeplinirea de către intimată a condiţiilor generale şi speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute de O.G. nr. 25/2014.

Expunând situaţia de fapt, recurentul a precizat că noul angajator, A. S.R.L., nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior, S.C. C. S.R.L., la care străinul figura cu aviz de muncă nr. x/2.03.2022 şi contract de muncă nr. x/30.08.2022, încetat la data de 8.11.2022, fără respectarea prevederilor art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014 sau decizia de încetare a contractului individual de muncă cu angajatorul anterior din care să rezulte condiţiile în care acesta a fost încetat.

Ulterior, pe parcursul procesului, S.C. C. S.R.L. a transmis Decizia de încetare nr. 1309/7.11.2022 a contractului de muncă nr. x/30.08.2022, decizie pe care recurentul a ataşat-o motivelor de recurs, dar care nu s-a aflat în posesia lucrătorilor din cadrul Biroului pentru Imigrări Caraş-Severin.

Conform deciziei de încetare nr. 1309/7.11.2022, contractul de muncă nr. x/29.04.2022 a fost încetat în baza prevederilor art. 81 alin. (7) din Legea nr. 53/2003, S.C. C. S.R.L. acceptând demisia cetăţeanului străin care a declarat că cererea de demisie a fost conform dorinţei acestuia şi nu la iniţiativa angajatorului, angajatorul fiind de acord doar cu renunţarea la termenul de preaviz, astfel că nu a fost îndeplinită condiţia prevăzută de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, conform cărora "străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic, ori a Cărţii albastre a U.E., cu condiţia să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document carc este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări." "Prevederile alin. (5) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii".

În vederea obţinerii avizelor de angajare solicitate, societatea comercială trebuia să îndeplinească toate condiţiile generale şi speciale de eliberare a avizelor de angajare prevăzute de O.G. nr. 25/2014, astfel încât instanta de fond a interpretat greşit ca fiind îndeplinită această condiţie prevăzută de art. 17 alin. (5) şi (6) din acelaşi act normativ.

Având în vedere dispoziţiile art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, potrivit cărora "neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă, constituie motiv de refuz de eliberare a avizului de angajare/detaşare", Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, în mod temeinic şi legal, a refuzat emiterea avizelor de angajare solicitate de S.C. A. S.R.L., comunicând refuzul eliberării avizelor de angajare şi motivele care au stat la baza deciziei.

În final, recurentul a subliniat faptul că instituţia eliberează avize de angajare numai atunci când constată îndeplinirea tuturor condiţiilor generale şi speciale prevăzute de O.G. nr. 25/2014, asigurându-se că unicul scop pentru care un angajator intenţionează să aducă un străin în România este acela de a-l încadra legal în muncă, exclusiv în beneficiul său, al angajatorului.

Referitor la depunerea online a documentaţiei prin intermediul aplicaţiei puse la dispoziţia angajatorilor, a susţinut că scopul este de a verifica dacă documentaţia încărcată pe platformă este completă, pentru a putea fi planificate cererile pe portal în vederea depunerii efective la ghişeul cu publicul, odată cu prezentarea documentelor originale, pentru a evita crearea de aglomerări şi cu timpi mari de aşteptare, şi nu verificarea înscrisurilor în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum reiese din cererea de chemare în judecată, astfel că, prin programarea cererilor, structura de imigrări nu se antepronunţă cu privire la soluţionarea acestora.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul demersului judiciar din prezenta cauză este reprezentat de contestaţia formulată de societatea reclamantă A. S.R.L., pe calea prevăzută de art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, împotriva refuzului comunicat de către pârâtul Inspectoratul General de Imigrări Caraş-Severin prin adresa din 18.01.2023, privind emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul statului Pakistan, B., solicitând anularea actului contestat şi obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin indicat.

Actul contestat a fost emis ca urmare a cererii formulate de societatea reclamantă, depusă online la data de 11.11.2022 şi înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. x, prin care a solicitat emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B., reţinând autoritatea pârâtă neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de reţinând autoritatea pârâtă neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. b), art. 7 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 8 alin. (1) şi art. 17 alin. (4) şi (5) din O.G. nr. 25/2014, în sensul că nu a fost prezentat certificatul de atestare fiscală, adeverinţa cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant, organigrama angajatorului cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante, dovada publicării prin mijloace de informare în masa din România a unui anunţ pentru ocuparea locului de muncă vacant; nu a prezentat acordul scris din partea angajatorului anterior sau decizia de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior.

În susţinerea contestaţiei formulate reclamanta a arătat că B., cetăţean al statului Pakistan, şi-a încetat raporturile de muncă cu fostul angajator şi nu a primit din partea acestuia decizia de încetare a raporturilor de muncă sau un acord scris, fiind recuperat de voluntarii unei asociaţii umanitare, care l-au găsit în Gara de Nord din Timişoara şi i-au acordat sprijin material, moral şi juridic până la găsirea unui nou angajator.

Prima instanţă a apreciat întemeiată contestaţia formulată de reclamantă şi a admis-o, dispunând anularea actului contestat şi obligarea autorităţii pârâte la eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin.

Soluţia pronunţată a fost criticată de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, care a reproşat primei instanţe încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material ce reglementează condiţiile generale şi speciale de eliberare a avizelor de angajare, mai exact a prevederilor art. 17 alin. (5) şi alin. (6) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, recurentul apreciind că nu erau îndeplinite condiţiile de admitere a cererii formulate de reclamantă.

Contrar susţinerilor recurentului şi în acord cu opinia instanţei de fond, al cărei raţionament logico-juridic îl împărtăşeşte, Înalta Curte reţine caracterul nejustificat al refuzului emis de autoritatea pârâtă, sentinţa atacată fiind pronunţată cu interpetarea şi aplicarea corectă a normelor legale incidente în materie raportat la probatoriul administrat.

Dispoziţiile legale relevante pe subiectul analizat sunt cele cuprinse la art. 17 din O.G. nr. 25/2014, forma în vigoare în perioada de referinţă, potrivit cărora: "(1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE"; (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), străinul este încadrat în noul loc de muncă în baza unui nou aviz de angajare obţinut de angajator în condiţiile prezentei ordonanţe; (3) Noul aviz de angajare se eliberează aceluiaşi angajator fără îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b), e) şi f) şi, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) sau la art. 9 alin. (2) lit. a). (4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 şi, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9."

În continuare, la alin. (5) al aceluiaşi articol se prevede că, "În situaţiile prevăzute la alin. (1), cu condiţia să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări", iar la alin. (6) se stipulează că "Prevederile alin. (5) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

În speţă, cu privire la condiţia prezentării acordului scris din partea angajatorului anterior sau a deciziei de încetare a contractului de muncă din care să rezulte motivele încetării, se impune a se reţine că reclamanta a susţinut că acest acord a existat, străinul fiind încadrat cu timp parţial la S.C. D. S.R.L..

În schimb, autoritatea pârâtă a apreciat că acordul provenit de la societatea menţionată anterior nu ar fi valabil, întrucât, pe de o parte, încalcă art. 3 alin. (2) lit. m) din O.G. nr. 25/2014, conform căruia nu este necesară obţinerea avizului de angajare pentru încadrarea în muncă pe teritoriul României a străinilor titulari ai dreptului de şedere temporară în scop de muncă, încadraţi cu contract individual de muncă cu normă întreagă, pentru încadrarea în muncă la un alt angajator cu contract individual de muncă cu timp parţial; iar, pe de altă parte, deoarece art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014 face referire la angajatorul anterior care a obţinut un aviz în muncă, în speţă C. S.R.L., condiţia prevăzută de textul citat nefiind îndeplinită în contextul în care angajatorul D. S.R.L. nu este considerat angajatorul anterior care să fi obţinut un aviz de muncă pentru străinul în discuţie sau să fi încheiat un contract individual de muncă cu normă întreagă, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 25/2014. Cu alte cuvinte, pârâtul nu a dat relevanţă acordului depus, în considerarea faptului că străinul a fost încadrat la această din urmă societate cu timp parţial şi fără obţinerea unui aviz de muncă.

Este adevărat că acordul angajatorului iniţial nu a fost depus, ci doar cel exprimat de următorul angajator. Însă, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă avea posibilitatea cunoaşterii motivelor încetării raportului de muncă încheiat cu angajatorul iniţial, existând obligaţia acestuia de a comunica încetarea contractului în termen de 10 de zile, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014,conform cărora:

"Angajatorul/Beneficiarul prestării de servicii prevăzut la alin. (1) are obligaţia de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 10 zile, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu străinul ori, după caz, încetarea detaşării acestuia".

O atare condiţie este prevăzută doar în scopul prezervării drepturilor primului angajator, potrivit art. 17 din O.G. nr. 25/2014, modificat prin O.U.G. nr. 143/2022, care suportă, de principiu, toate cheltuielile necesare încadrării străinului pe piaţa muncii din România, dar cu privire la acest angajator iniţial s-a susţinut că din vina sa au încetat raporturile de muncă cu cetăţeanul străin, conform probelor administrate sub acest aspect.

Or, în conformitate cu art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014, prevederile alin. (5) al aceluiaşi articol (ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor, ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Cât priveşte dreptul cetăţeanului străin de şedere temporară pe teritoriul României, este de observat că acesta a deţinut un permis unic valabil până la data de 27.09.2023, astfel încât, la momentul soluţionării cererii de către autoritatea pârâtă, permisul se afla în perioada de valabilitate, neputându-se vorbi despre pierderea valabilităţii permisului în discuţie raportat la dispoziţiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 şi la condiţiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.

De altfel, prin intermediul art. II din Legea nr. 382/2022, legiuitorul a prevăzut posibilitatea solicitării unui nou permis inclusiv cetăţenilor străini care au permisul unic expirat, dar în acest sens este necesar ca aceştia să aplice pentru prelungirea dreptului de şedere temporară pe teritoriul României, în speţă existând premisele prelungirii valabilităţii documentului solicitat după încheierea contractului de muncă pentru care s-a solicitat de către societatea reclamantă emiterea avizului, potrivit art. 56 alin. (91) din O.U.G. nr. 194/2002. Or, în lipsa avizului de angajare al cărui refuz de eliberare îl constituie obiectul cauzei de faţă, cetăţeanul străin nu poate încheia un contract individual de muncă valabil cu o societate comercială din România şi nici să depună documentele la sediul autorităţii pârâte, întrucât nu are posibilitatea să demonstreze că deţine mijloacele materiale corespunzătoare pentru a se întreţine pe perioada şederii în România şi pentru întoarcerea în ţara sa de origine.

Nu în ultimul rând, instanţa de control judiciar reţine şi faptul că, deşi autoritatea pârâtă a susţinut că angajatorul nu a depus decizia de încetare a contractului de muncă cu angajatorul iniţial C. S.R.L., în întâmpinarea formulată în faţa instanţei de fond a precizat denumirea şi datele de identificare ale angajatorului iniţial, precum şi data încetării contractului de muncă cu acesta, 8.11.2022, confirmând că este în posesia informaţiilor referitoare la încetarea contractului de muncă cu acest angajator.

Prin urmare, prima instanţă a reţinut, în mod corect, îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014 şi a constatat nelegalitatea refuzului explicit de emitere a avizului solicitat de reclamantă.

Subsumat motivului de casare invocat, recurentul a contestat şi aspecte pretins a fi reţinute de prima instanţă în ceea ce priveşte procedura de încărcare pe portalul instituţiei a documentelor necesare obţinerii avizului de angajare în muncă, mai exact cu privire la data la care această cerere se consideră depusă, apreciind că data respectivă este cea la care are loc depunerea fizică a documentelor şi nu cea la care s-a realizat înregistrarea online a cererii respective. În plus, a arătat că scopul depunerii online a documentaţiei prin intermediul aplicaţiei puse la dispoziţia angajatorilor este de a verifica dacă documentaţia încărcată pe platformă este completă şi nu de a verifica înscrisurile în sine.

Verificând sentinţa atacată prin prisma celor susţinute şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte observă că aceste motive ale recurentului-pârât nu au fost supuse dezbaterii şi unei dezlegări proprii a instanţei de fond, iar judecarea recursului are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale sentinţei recurate, astfel că invocarea omisso medio a unor motive nepropuse spre analiză primei instanţe nu este permisă direct în calea de atac.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 527 din 27 septembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2024.