Tax authority’s correction request rejected; final tax judgment stands.

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvenţă, a formulat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Fiannţelor Publice Galaţi, contestaţie împotriva deciziei nr. 532/27.05.2015, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva RIF nr. x/2015 şi împotriva Deciziei de impunere nr. x/2015 întocmite de A.J.F.P. Galaţi, solicitând anularea acestor acte administrative şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În primul ciclu procesual, prin sentinţa nr. 87/12.04.2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte decizia nr. 532/27.05.2015 a D.G.R.F.P. Galaţi, decizia de impunere nr. x/26.03.2015 şi RIF nr. x/26.03.2015, în sensul că le-a menţinut pentru suma de 806.068 RON, impozit pe profit suplimentar, cu majorările şi penalităţile de întârziere aferente şi suma de 984.654 RON T.V.A., cu majorările şi penalităţile de întârziere aferente.

Potrivit Deciziei nr. 4561/9.10.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, a casat sentinţa curţii de apel şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cauza fiind reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2015*.

În rejudecare, prin sentinţa nr. 12 din 5 februarie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

- a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvenţă, reprezentată legal prin administrator judiciar CI B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi;

- a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea RIF nr. 737 F-GL 116/26.03.2015;

- a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/26.03.2015 şi Decizia nr. 531/27.05.2015 a D.G.R.F.P. Galaţi de soluţionare a contestaţiei prealabile respectiv numai în privinţa sumei de 909.190 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar precum şi majorările şi penalităţilor de întârziere aferente.

- a respins ca nefondate celelalte pretenţii ale reclamantei.

Ulterior, recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei nr. 12 din 5 februarie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2425 din data de 4 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 3.06.2022 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi cererea pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, întemeiată pe dispoziţiile art. 442 C. proc. civ., de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele şi dispozitivul sentinţei nr. 12/5.02.2020, în sensul menţionării sumei de 909.637 RON ca fiind profit impozabil suplimentar si nu impozit pe profit, dar şi a sumei de 145.540 RON ce reprezintă impozitul pe profit suplimentar de la care este exonerată reclamanta, cu anularea parţială a deciziilor contestate, corespunzător acestor sume.

2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel

Prin încheierea din 3 noiembrie 2022 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii a declarat recurs recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, în nume propriu şi în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii şi îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentinţa instanţei de fond.

În motivarea recursului s-a arătat că prin cererea adresată Curţii de Apel Galaţi a fost semnalată existenţa unor erori materiale care vizau sumele anulate prin sentinţa nr. 12 din 5 februarie 2020. Astfel, s-a solicitat menţionarea în cuprinsul considerentelor, dar şi al dispozitivului hotărârii, a sumei de 909.637 RON ca fiind profit impozabil suplimentar şi nu impozit pe profit, iar suma de 145.540 RON reprezintă impozitul pe profit suplimentar de la care este exonerată reclamanta, cu anularea parţială a deciziilor contestate, corespunzător acestor sume.

Solicitarea a fost argumentată prin faptul că instanţa de fond a inclus în enumerarea de la pag. 12 par. 7 şi sume reprezentând profit impozabil (baza la care se aplică impozitul), dar şi impozit pe profit (procentul aplicat bazei impozabile) şi le-a adunat, deşi cele două noţiuni sunt distincte, rezultatul neputând reprezenta impozitul pe profit de la care este exonerată reclamanta. Expertiza fiscală pe care instanţa de fond a avut-o în vedere atunci când a soluţionat cauza, a reţinut că profitul impozabil suplimentar stabilit fără temei legal de către organul fiscal este de 909.637 RON (cu detalierea pe ani a sumelor: 179.420 RON - 2009, 309.278 RON - 2010, 321.778 RON -2011, 7.971 RON - 2012, 91.190 RON -2013, preluate ca atare şi de către instanţă), iar impozitul pe profit suplimentar stabilit fără temei legal este de 145.540 RON.

Totodată, s-a învederat şi faptul că în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală nr. x/26.03.2015 şi al deciziei de impunere contestate în cauză, organul fiscal nici nu a stabilit sume atât de mari ca cele menţionate de instanţă, ca fiind impozit pe profit suplimentar pentru perioada 2009-2013, astfel încât la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti nu vor putea fi scăzute sumele dispuse de instanţă. Astfel, instanţa a menţionat impozit pe profit aferent anului 2009 suma de 179.420 RON, iar în raportul de inspecţie fiscală pentru acest an impozitul pe profit este de 73.432 RON. La fel se prezinta situaţia şi pentru anii 2010-2013: - 2010 - impozit pe profit menţionat de instanţă - 309.278 RON; impozit pe profit stabilit de organul fiscal prin R.I.F. - 308.241 RON; 2011 - impozit pe profit menţionat de instanţă - 321.778 RON; impozit pe profit stabilit de organul fiscal prin R.I.F. - 103.212 RON; 2012 - impozit pe profit menţionat de instanţă - 7.971 RON; impozit pe profit stabilit de organul fiscal prin R.I.F. - 382.386 RON; 2013 - impozit pe profit stabilit de instanţă - 91.190 RON; impozit pe profit stabilit de organul fiscal prin R.I.F. - 82.884 RON.

Asadar, impozitul pe profit suplimentar este de 145.540 RON, iar profitul impozabil suplimentar este de 909.637 RON. Instanţa a confundat însă noţiunile şi sumele arătate în expertiza, stabilind că suma de 909.637 RON este impozit pe profit.

În opinia recurentei, aceste erori se circumscriu noţiunii de eroare materială, pe care instanţa putea şi trebuia să o sesizeze şi să o îndrepte chiar şi din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 442 C. proc. civ., fiind evidentă eroare materială realizată prin anularea unei sume de 909.190 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar dintr-o decizie de impunere prin care organul fiscal a stabilit în sarcina societăţii un impozit pe profit suplimentar mai mic decât ceea ce a anulat instanţa, iar expertiza fiscală întocmită în cauză (pe care instanţa şi-a bazat hotărârea) a stabilit că impozitul pe profit suplimentar stabilit fără temei legal este de 145.540 RON. A mai arătat recurenta şi faptul că aceste aspecte nu trebuiau, în mod obligatoriu, să fie analizate în calea de atac a recursului, deoarece acestea vizează erori materiale şi nu chestiuni de fond.

Deşi a fost legal citată, intimata A. S.R.L., prin lichidator judiciar provizoriu B. nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 442 C. proc. civ. "(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere."

Sintagma eroare materială este folosită de legiuitor pentru a exprima acele erori care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării, care însă nu afectează legalitatea acesteia. Procedura reglementată de art. 442 C. proc. civ. vizează îndreptarea unor greşeli de ordin formal, procedural, care nu sunt de natură să afecteze în vreun fel soluţia pronunţată în cauză. Prin urmare, pentru a putea fi reţinută o eroare materială în sensul prefigurat de legiuitor, admiterea unei cereri de îndreptare a acestei erori nu trebuie să conducă la modificarea substanţială a dispozitivului hotărârii judecătoreşti, întrucât prin intermediul acestei proceduri nu pot fi remediate erori de judecată.

Pe calea procedurii reglementate de textul de lege menţionat anterior pot fi îndreptate doar erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri ori încheieri, neputând fi corectate greşeli de fond, deoarece acestea vor putea fi remediate numai prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege

Din examinarea cererii de îndreptare a erorii materiale, dar şi a cererii de recurs, Înalta Curte reţine că aspectele învederate de recurentă exced noţiunii de eroare materială, aşa cum este ea prevăzută de textul legal invocat, iar verificarea acestora nu se limitează la refacerea calcului unor sume despre care se pretinde că au fost copiate eronat din concluziile raportului de expertiză, fiind pusă în discuţie chiar calificarea dată de instanţă aestor sume.

De asemenea, susţinerile recurentei reliefează o posibilă contradicţie între considerentele şi dispozitivul sentinţei nr. 12/5.02.2020, împrejurare care, în mod evident, nu putea fi invocată şi valorificată decât cu ocazia exercitării căii de atac.

Nu în ultimul, observă instanţa de recurs şi faptul că nu se poate vorbi despre o eroare materială în sensul art. 442 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere obiectul învestirii curţii de apel şi faptul că suma indicată prin cererea de chemare în judecată are un cuantum mai mare decât cea în privinţa căreia s-a dispus anularea deciziei de impunere, neprezentând relevanţă din această perspectivă nici susţinerile recurentei referitoare la imposibilitatea punerii în executare a dispozitivului hotărârii, care a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de aceeaşi pârâtă.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, în nume propriu şi în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, împotriva încheierii din 3 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2024.