Standing of statutory administrator after judicial liquidation appointment in tax litigation

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice laşi - Serviciul de soluţionare Contestaţii şi Administraţia Judeţeană a finanţelor Publice Iaşi - Serviciul Juridic, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei prealabile nr. 5006/14.01.2021 ca răspuns la contestaţia împotriva Deciziei de impunere nr. x/09.05.2016, a Raportului de Inspecţie fiscală nr. x/09.05.2016 şi a Procesului-verbal nr. x/20.04.2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 172 din 12 decembrie 2022 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Iaşi.

Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Procesului-verbal nr. x/20.04.2016 în vederea stabilirii măsurilor asiguratorii.

Respinge cererea de anulare a Procesului-verbal nr. x/20.04.2016, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de anulare a Deciziei nr. 5006/14.01.2021 de respingere a contestaţiei, a Deciziei de impunere nr. x din 09.05.2016 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 09.05.2016 formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. (x, CUI x) în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, ca neîntemeiată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator B., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acţiunii în sensul anulării Deciziei nr. 5006/14.01.2021 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x din 09.05.2016, Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 09.05.2016 şi Procesului-verbal nr. x/20.04.2016.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că sentinţa primei instanţe este pronunţată cu ignorarea forţei probante a înscrisurilor prezentate de reclamantă şi a expertizelor contabile efectuate, net superioară supoziţiilor nedovedite si neîntemeiate ale organelor fiscale, care au acţionat cu unicul scop de a calcula şi impune societăţii obligatii fiscale nedatorate. În subsidiar, ca urmare a valorificării concluziilor expertizei contabile, s-a solicitat anularea parţială a actelor contestate, în sensul diminuării sumelor imputate societăţii, astfel: - impozitul de profit de la suma de 1.258.651 RON la o sumă de doar 12.417 RON; - T.V.A. de la suma de 1.920.545 RON la o sumă de doar 425.757 RON.

4. Apărările formulate de intimate

Intimatele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Serviciul de Soluţionare Contestaţii şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi - Serviciul Juridic au formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia au invocat excepţia nulităţii recursului, acesta nefiind semnat de reprezentantul legal - lichidatorul judiciar, precum şi excepţia lipsei de interes în formularea recursului, motivată de împrejurarea că dosarul de faliment nr. x/2017 are termen fixat pentru discutarea închiderii procedurii insolvenţei societăţii debitoare, recurentă-reclamantă în prezenta cauză. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs invocată de intimatele-pârâte, Înalta Curte constată următoarele:

Societatea reclamantă din prezenta cauză a fost supusă procedurii de reorganizare şi faliment reglementată de Legea nr. 85/2014, având calitatea de societate debitoare în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

În acest dosar, prin sentinţa nr. 120/24.02.2021 judecătorul sindic a dispus, în temeiul art. 71 din Legea nr. 85/2014, deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L., fiind numit şi administrator judiciar provizoriu pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de actul normativ special.

Ulterior, prin sentinţa nr. 731/24.11.2021, acelaşi judecător sindic, în temeiul art. 145 lit. A) alin. (1), pct. b şi c din Legea nr. 85/2014, a dispus începerea procedurii simplificate a falimentului debitoarei S.C. A. S.R.L., a desemnat lichidatorul judiciar, a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi a ridicat acesteia dreptul de administrare.

Potrivit dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 85/2014, " După deschiderea procedurii şi numirea administratorului special, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor îşi suspendă activitatea şi se va putea întruni, la convocarea administratorului judiciar, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de prezenta lege.

La rândul său art. 56 alin. (1) reglementează atribuţiile administratorului special, iar în cuprinsul alin. (2) stabileşte faptul că " după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor/membrilor."

Prin urmare, raportat la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că mandatul administratorului special, care în general este administratorul statutar al societăţii, este limitat la participarea la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 117-122 ori a celor rezultând din nerespectarea art. 84, acesta fiind îndrituit a formula doar contestaţii în cadrul procedurii reglementate de legea specială.

Dreptul de reprezentare judiciară în beneficiul administratorului statutar derivă din actul constitutiv al societăţii ori din Legea nr. 31/1990-rep. Aşadar, în cazul în care prin hotărârea de deschidere a procedurii judiciare generale a insolvenţei nu se ridică dreptul de administrare al debitoarei, ori când limitările nu privesc expres dreptul de reprezentare judiciară, acest drept va fi exercitat plenar de administratorul statutar numit administrator special.

Pe de altă parte, prerogativele administratorului special desemnat în beneficiul insolvenţei în cursul procedurii insolvenţei sunt determinate expres şi limitativ prin dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 85/2014 şi, după cum se observă din examinarea acestora, dreptul general de reprezentare judiciară nu se regăseşte printre acestea. Aşadar, prerogativele administratorului special sunt afectate unor acte de procedură ori procesuale specifice procedurii judiciare a insolvenţei.

Conform atribuţiilor indicate de art. 56 din Legea nr. 85/2014, nu rezultă că administratorul special ar putea reprezenta persoana juridică în insolvenţă, în ceea ce priveşte acţiunile în justiţie, singurele acţiuni în care este reprezentantul debitorului în insolvenţă fiind cele în anularea actelor frauduloase şi contestaţiile din cadrul procedurii insolvenţei, pe care le-ar formula chiar acesta. Prin urmare, cu excepţia acestor situaţii speciale, circumscrise Legii nr. 85/2014, legiuitorul nu a conferit putere de reprezentare legală judiciară administratorului special.

În schimb, conform art. 58 alin. (1) lit. 1 din aceeaşi lege, administratorul/lichidatorul judiciar apare ca fiind reprezentantul legal judiciar al debitorului în insolvenţă în cereri introduse în afara procedurii ce se desfăşoară în faţa judecătorului sindic. Chiar dacă legea specială indică în respectivul text anumite tipuri de acţiuni, acesta este un prim indiciu în sensul că, în ceea ce priveşte reprezentarea în faţa instanţelor, în afara procedurii insolvenţei, cel îndrituit este administratorul/lichidatorul judiciar. Acest text din legea specială se poate completa şi cu raţiunea instituţiei administratorului judiciar.

Totodată, această interpretare este susţinută şi de dispoziţiile art. 415 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitoare la Reluarea judecării procesului, conform cărora "judecata cauzei suspendate se reia: 2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1 - 6;. Aşadar, acesta este considerat de legiuitor reprezentantul legal, din moment ce toată enumerarea din articolul respectiv vizează redeschiderea procesului, cu arătarea reprezentanţilor legali.

În prezenta cauză, în raport de menţiunile din cuprinsul cererii de recurs şi de împrejurarea deschiderii procedurii insolvenţei şi ridicării dreptului de administrare, Înalta Curte a dispus citarea recurentei-reclamante prin lichidatorul judiciar Avizo IPURL IAŞI cu menţiunea de a preciza dacă îşi însuşeşte calea de atac formulată de către administratorul statutar al societăţii, însă acesta nu a răspuns solicitării instanţei.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere nici susţinerile din răspunsul la întâmpinare, prin care fostul administrator statutar pretinde că formularea acţiunii şi a căii de atac nu reprezintă acte de administrare a societăţii, ci doar acţiuni necesare pentru restabilirea situaţiei fiscale reale, absolut necesară pentru soluţionarea ulterioară, în mod corect şi legal, a cererilor de atragere a răspunderii sale patrimoniale, aceste susţineri neputând înlătura aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la reprezentarea judiciară a societăţilor în privinţa cărora s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile legale anterior enunţate şi analizate, Înalta Curte constată că domnul B., în calitate de fost administrator statutar al societăţii recurente, nu justifică, în cauză, calitatea de reprezentant legal pentru formularea prezentului demers judiciar, astfel încât, pentru considerentele expuse şi temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs invocată de intimatele-pârâte şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator B., pentru lipsa calităţii de reprezentant legal a semnatarului cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs invocată de intimatele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator B., împotriva sentinţei civile nr. 172 din 12 decembrie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa calităţii de reprezentant legal a semnatarului cererii de recurs.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2024.