Limitation period for challenging administrative inaction on medical degree recognition starts at expiry of statutory processing deadline, not subsequent unanswered letters

Şedinţa publică din data de 27 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 18.09.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, a solicitat obligarea acestuia la soluţionarea cererii nr. x/2018, având ca obiect recunoaşterea titlului de medic specialist în specialitatea chirurgie pediatrică dobândit în Republica Moldova, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1276 din 5 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca urmare a prescrierii dreptului material la acţiune.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că termenul de 90 de zile pentru soluţionarea cererii de recunoaştere a titlurilor de medic a expirat. În mod eronat a admis instanţa de fond excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Termenul de şase luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 curge din momentul expedierii ultimei cereri prealabile adresate pârâtului, din 20.07.2023, cerere fără răspuns, acţiunea fiind înregistrată la 18.09.2023.

Având în vedere adresele din 30.10.2022 şi 20.07.2023, la care nu a primit răspuns, a apreciat recurentul că se încadrează în termenul prevăzut de lege pentru introducerea cererii de chemare în judecată.

A susţinut recurentul că se aplică termenul general de 30 de zile în care autoritatea publică trebuie să soluţioneze orice cerere; întrucât din momentul formulării cererilor prealabile nu s-a primit un răspuns, a apreciat recurentul că cererea sa nu a fost soluţionată în termen legal.

Dacă s-ar avea în vedere un alt termen ca şi termen de început al curgerii prescripţiei, a susţinut recurentul că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2537 pct. 1 şi 4 din C. civ., care reglementează în mod expres faptul că prescripţia se întrerupe printr-un act de recunoaştere a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia, dar şi printr-un act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere. Recurentul a menţionat că nu a primit niciun răspuns la cererile formulate.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimat, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurent pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deşi recurentul a invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), nu formulează critici concrete şi nu aduce argumente în susţinerea acestui motiv de casare.

În aceste condiţii, simpla indicare a unui articol din legea generală, lipsită însă de descrierea şi motivarea faptică a situaţiei care să dea legitimitate dispoziţiei legale invocate, nu este suficientă prin raportare la cerinţa obligatorie a motivării recursului.

În continuare, analizând criticile subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, obligarea acestuia la soluţionarea cererii nr. x/2018, având ca obiect recunoaşterea titlului de medic specialist în specialitatea chirurgie pediatrică dobândit în Republica Moldova, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca urmare a prescrierii dreptului material la acţiune.

Reclamantul a contestat sentinţa de fond şi a formulat critici din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că instanţa a interpretat şi a aplicat greşit cadrul normativ incident în speţă raportat la situaţia de fapt stabilită.

Potrivit acestui motiv de recurs, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

Faţă de cele constatate, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a normelor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Instanţa de fond a reţinut că, în cauză, termenul legal de soluţionare a cererii a început să curgă la data de 14.08.2019, când recurentul-reclamant a completat dosarul administrativ în sensul solicitat de Ministerul Sănătăţii, şi s-a împlinit după trecerea perioadei de 90 de zile la care face referire art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017, respectiv la data de 11.11.2019.

În atare condiţii, ultima zi în care recurentul-reclamant putea să promoveze cererea de chemare în judecată pe rolul instanţei s-a împlinit, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., la data de 11.05.2020.

Cum din ştampila aplicată pe plicul de la dosarului rezultă că acţiunea a fost depus la serviciul poştal la data de 15.09.2023, judecătorul fondului a constatat că se impune admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât prin întâmpinare.

Înalta Curte reţine că sunt corecte consideraţiile instanţei de fond.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017, "Cererea de recunoaştere a titlului este soluţionată în maximum 90 de zile de la data înregistrării dosarului complet la Ministerul Sănătăţii.".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: (…) c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii; (…).".

În cadrul memoriului de recurs, recurentul a susţinut că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că termenul de 90 de zile pentru soluţionarea cererii de recunoaştere a titlurilor de medic a expirat, admiţând în mod eronat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

În opinia recurentului, termenul de şase luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 curge din momentul expedierii ultimei cereri prealabile adresate pârâtului, din 20.07.2023, cerere rămasă fără răspuns, acţiunea fiind înregistrată la 18.09.2023.

Având în vedere adresele din 30.10.2022 şi 20.07.2023, la care nu a primit răspuns, a apreciat recurentul că se încadrează în termenul prevăzut de lege pentru introducerea cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte reţine că aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât adresele menţionate nu pot avea vreo semnificaţie în planul calculării termenului reglementat de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât, pe de-o parte, plângerea prealabilă nu era necesară, iar, pe de altă parte, la data formulării lor termenul de prescripţie era deja împlinit.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1276 din 5 iulie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1276 din 5 iulie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.