Extension of health insurance drug coverage denied due to death of plaintiff and loss of procedural capacity for personal rights

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de Contencios Adminstrativ şi Fiscal, la data de 25.09.2024, reclamanta A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale să dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâţilor să-i asigure, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a combinaţiei de medicamente ENCORAFENIB (denumire comercială BRAFTOVI) şi CETUXIMAB (denumire comercială ERBITUX) pentru indicaţia terapeutică cancer colorectal metastazat cu mutaţia Braf V600, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III a contencios administrativ şi fiscal, în subsidiar obligarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale la evaluarea combinaţiei de medicamente pentru includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, pentru indicaţia terapeutică cancer colorectal metastazat cu mutaţia Braf V600.

În motivarea cererii, reclamanta a prezentat situaţia sa medicală şi faptul că i s-a recomandat tratament cu, combinaţia de medicamente ENCORAFENIB (denumire comercială BRAFTOVI) şi CETUXIMAB (denumire comercială ERBITUX). Astfel, reclamanta a fost diagnosticat cu cancer colorectal metastazat cu mutaţia Braf V600.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Ordonanţa Civilă nr. 351/2024 din 10 octombrie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal s-au respins excepţiile invocate de pârâţi şi s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, fiind obligaţi pârâţii ca, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, să asigure reclamantei, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), tratamentul cu combinaţia de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) şi Cetuximab (denumire comercială Erbitux), până la soluţionarea definitivă a litigiului care face obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri - Ordonanţa Civilă nr. 351/2024 din 10 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal - au exercitat calea de atac a recursului pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.

Recurentul - pârât Guvernul României prin Secretariatul General la Guvernului, în cadrul recursului său, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, respectiv casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare să se dispună admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pe calea ordonanţei preşedinţiale iar pe fond respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.

La rândul său, recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, prin memoriul de recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza pe fond, să se admită excepţiile invocate, iar pe fonduil cauzei să se respingă cererea de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, în sensul casării sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.

Recurenta - pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat la rându-i admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, în ceea ce priveşte dispoziţia de obligare a sa la asigurarea, "în favoarea reclamantei, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a tratamentului cu combinaţia de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) şi Cetuximab (denumire comercială Erbitux), până la soluţionarea definitivă a litigiului care face obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj.", ca fiind nelegală prin prisma încălcării regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, cuprinde motive contradictorii, existând o contradicţie între textele de lege indicate şi soluţia dată, totodată, aceasta fiind dată şi cu aplicarea greşită a cadrului legislativ, iar în rejudecare, să se dispună admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi şi pe fond respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în recurs

În această etapă procesuală niciuna dintre părţi nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecata dosarului din data de 20 ianuarie 2025, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea celor patru recursuri la data de 25 martie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, faţă de situaţia intervenită în această etapă procesuală, prin decesul intimatei-reclamante, din oficiu, a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a acesteia, ca motiv de ordine publică întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., şi a reţinut cauza spre soluţionare pe acest aspect.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-reclamante A., invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Aminteşte Înalta Curte că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate să fie invocată atât în primă instanţă, cât şi direct în apel, ca motiv de apel sau, ca excepţie procesuală, în recurs, în condiţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, din oficiu, oricând, pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac.

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existenţa folosinţei drepturilor civile, respectiv a capacităţii de folosinţă.

Aşadar, capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că, din actele dosarului de recurs rezultă că intimata-reclamantă A. a decedat la data de 27 noiembrie 2024, conform certificatului de deces nr. x/2024 eliberat de Municipiul Cluj-Napoca, astfel cum rezultă din Referatul întocmit la data de 19.03.2025 de persoana responsabilă de interogarea bazei de date DEPABD din cadrul instanţei, ataşat la dosarul de recurs.

Prin urmare, la acest moment, intimata-reclamantă A. este lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acţiuni, respectiv obligarea pârâţilor, pe cale de ordonanţă preşedinţială, la asigurarea către reclamantă a tratamentului cu combinaţia de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) şi Cetuximab (denumire comercială Erbitux), până la soluţionarea definitivă a dosarului de drept comun, instanţa de control judiciar reţine că dreptul pretins de aceasta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moştenitorii reclamantei defuncte, stingându-se odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a titularului, respectiv la moartea sa.

Reţinând, aşadar, că prin deces, intimata-reclamantă A. a pierdut capacitatea procesuală de folosinţă, nemaiputând fi subiect de drepturi şi obligaţii şi, în consecinţă, subiect al raportului de drept dedus judecăţii şi, prin urmare, având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte, constatând că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, invocată din oficiu este întemeiată, urmează a o admite şi, pe cale de consecinţă, va admite şi recursurile declarate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, va casa sentinţa civilă recurată şi, procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, în raport de prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va anula cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă, în considerarea intervenirii decesului acesteia.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, va admite recursurile formulate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, va casa sentinţa civilă recurată şi, rejudecând, va anula cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Guvernul României, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă, în considerarea intervenirii decesului acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, invocată din oficiu.

Admite recursurile formulate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Ordonanţei civile nr. 351/2024 din data de 11 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal

Casează sentinţa civilă recurată şi rejudecând:

Anulează cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Guvernul României, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 martie 2025.