Nullity of cassation appeal for failure to substantiate alleged misapplication of health insurance reimbursement statutes.

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 20.05.2024, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România solicitând, în principal, obligarea acestora la includerea în Lipsa cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008 în regim de compensare 100% a medicamentului Durvalumab (denumire comercială Imfinzi), pentru indicaţia terapeutică Carcinom de tract biliar; în subsidiar, obligarea pârâtei Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din Românaia la evaluarea medicamentului arătat pentru includerea în listă.

2. Hotărârea ce face obiectul controlului dedus judecăţii

Prin sentinţa nr. 211/2024 din data de 03 septembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile, ca neîntemeiate, respingând, ca atare, şi acţiunea promovată de reclamant.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. şi, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., acesta a solicitat casarea hotărârii pronunţate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea criticilor sale recurentul - reclamant a susţinut că, potrivit prospectului aprobat de Agenţia Europeană a Medicamentului, medicamentul Durvalumab (denmirea comercială IMFINZI) are indicaţia terapeutică Carcinom de tract biliar, sens în care invocă dispoziţiile art. 2431 din Legea nr. 95/2006.

În continuare, recurentul mai susţine că Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale are posibilitatea legală de a proceda din oficiu la evaluarea medicamentului Durvalumab (denumirea comercială Imfinzi) pentru includerea în Lista medicamentelor compensate pentru indicaţia terapeutică Carcinom de tract biliar, invocând şi redând conţinutul art. 2432 din Legea nr. 95/2005 privind reforma în domeniul sănătăţii, dar şi art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014.

În final, recurentul susţine că, art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prevede că " lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi CNAS, cu consultarea CFR şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului."

4. Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantul A. au formulat apărări toate autorităţile publice intimate -pârâte în cadrul unor întâmpinări.

4.1. Astfel, Guvernul României, în cadrul întâmpinării sale, a solicitat anularea cererii de recurs pe cale de excepţie, respectiv excepţia nulităţii recursului pentru neîndeplinirea exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi, pe fond, respingerea cererii de recurs, ca nefondată, cu consecinţa menţinerii sentinţei recurate, ca fiind legală.

4.2. Ministerul Sănătăţii solicită în cadrul întâmpinării respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate.

4.3. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în cadrul întâmpinării, a solicitat la rându-i, admiterea excepţiei nulităţii recursului, pentru nemotivare, şi în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat şi menţinerea, ca legale şi temeinice a dispoziţiilor sentinţei civile recurate.

4.4. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) susţine în cadrul întâmpinării că cererea reclamantului este lipsită de interes actual, având în vedere că prin Decizia Preşedintelui ANMDMR nr. 1054/27.11.2023 emisă înainte de introducerea cererii de chemare în judecată s-a dispus includerea necondiţionată pentru medicamentul cu DC IMFINZI 50 mg/ml concentrare pentru soluţie perfuzabilă pentru indicaţia " Imfinzi administrat concomitent cu gemcitabină şi cisplatină este indicat în tratamentul de primă linie pentru pacienţi adulţi cu carcinom de tract biliar nerezecabil sau în stadiu metastazat".

Deopotrivă, intimata solicită şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului de a formula o cerere de includere a unui medicament în Lista de medicamente compensate, această solicitare fiind exclusiv de competenţa deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentului.

5. Răspunsul la întâmpinări

Deşi întâmpinările intimaţilor - pârâţi i-au fost comunicate în termenul legal, recurentul - reclamant nu a combătut apărările acestora prin răspunsuri la întâmpinări, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) din C. proc. civ., incidente şi în calea de atac a recursului, conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 din acelaşi act normativ.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data 22.11.2024 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 25.03.2025 în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte, luând act de cererile părţilor, de judecare a cauzei în lipsă, având în vedere şi dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. a reţinut dosarul pentru a se pronunţa asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimaţii Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în cadrul întâmpinărilor, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.,

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţa are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părţii prin care este exprimată nemulţumirea faţă de soluţia adoptată în fond se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Prin urmare, recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, se constată că recurentul, deşi formal invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar şi dispoziţiile art. 2431, art. 2432 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, respectiv art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014, în dezvoltarea criticilor sale acesta nu arăta în concret modul cum instanţa de fond a aplicat sau interpretat greşit aceste norme, nu expune aspecte de nelegalitate subsumabile cazului de casare invocat şi nu se raportează la considerentele instanţei de fond.

Astfel, Înalta Curte, faţă de susţinerile recurentului din cadrul recursului, reţine caracterul nemotivat al căii de atac, acesta limitându-se să reitereze dispoziţiile legale incidente în speţă şi să reia susţineri referitoare la obligaţiile pârâţilor în procedura de includere a medicamentului Durvalumab (denumire comercială Imfinzi) pentru indicaţia terapeutică carcinom de tract biliar în Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzută de Legea nr. 95/2006, fără a formula veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de instanţa de fond, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii, pentru a putea fi încadrate în textul de lege precizat, care, prin urmare, a fost invocat exclusiv în mod formal.

Se constată, aşadar, că recursul nu conţine motive care să poată fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în susţinerea căii de atac exercitate, reclamantul neformulând nicio critică veritabilă de nelegalitate la adresa sentinţei atacate din perspectiva dispoziţiilor legale pe care instanţa le-ar fi încălcat în pronunţarea hotărârii, ci doar a redat prevederile legale aplicabile în materie.

Or, faţă de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului în actuala reglementare, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurentul-reclamant nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate. În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a normelor legale aplicabile pe fondul judecăţii nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei de fond, dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

Aminteşte însă Înalta Curte că, în calea extraordinară de atac a recursului, nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ci obiectul exclusiv al judecăţii îl constituie doar legalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Reţine Înalta Curte dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora" 1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate", acestea fiind enumerate în mod limitativ la pct. 1-8 din acelaşi act normativ.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Aşadar, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) C . proc. civ.

Astfel, în condiţiile în care prin calea de atac promovată reclamantul s-a limitat a reda niste norme legale, fără a combate raţionamentul juridic al instanţei de fond, Înalta Curte constată că susţinerile acestuia nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea, simpla expunere a unor norme legale, nefiind suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, având în vedere că, din ansamblul criticilor formulate nu se desprind argumentele ce susţin nelegalitatea hotărârii de fond, instanţa de control judiciar neputând încadra susţinerile recurentului în vreunul din motivele de nelegalitate strict şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Constată Înalta Curte că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor formulate, în raport cu soluţia primei instanţe iar motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţa de faţă, însă, Înalta Curte constată că recurentul- reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, recurentul nu au indicat niciun element de natură a contura incidenţa cel puţin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menţionată.

Reţinând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Aşadar, constatând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. şi, deopotrivă, că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, apreciid ca fiind întemeiată excepţia nulităţii, invocată de intimaţii - pârâţi Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, o admite, urmând a constata nul recursul formulat de reclamantul A..

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, va constata nul recursul exercitat de reclamantul A. împotriva sentinţei de fond pe care o va menţine, ca legală, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 211/2024 din data de 3 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 396 raportat la art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 martie 2025.