Effective date of un-capped sectoral reference value for judicial auxiliary staff: application of statutory salary cap under Law 153/2017

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată şi înregistrată la data de 07.12.2023 sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, completată ulterior, reclamanţii A., B., C., D. şi E., în temeiul prevederilor art. 7, Secţiunea 1, Capitolul VIII, Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătii din fonduri publice, au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 42/03.11.2023 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Oradea, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziilor Preşedintelui Curţii de Apel Oradea nr. 46/BRU/26.04.2023. 52/BRU/02.05.2023 şi 56/BRU/26.04.2023 în contradictoriu cu pârâţii Colegiul de conducere al Curţii de Apel Oradea, Preşedintele Curţii de Apel Arad Oradea şi Curtea de apel Oradea, solicitând următoarele:

1. Anularea hotărârii nr. 42 din 3 noiembrie 2023 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Oradea prin care a fost respinse contestaţia formulată împotriva deciziilor Preşedintele Curţii de Apel Oradea nr. 46/BRU/26.04.2023, 52/BRU/02.05.2023 şi 56/BRU/26.04.2023;

2. Anularea în parte a Deciziei Preşedintele Curţii de Apel Oradea nr. 46/26.04.2023, în concret anularea anexelor Ia aceasta, precum şi modificarea articolului 1 a Deciziei, prin înserarea datei de 1 august 2016, ca fiind data de la care drepturile personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea se calculează conform prevederilor art. 1 din decizia nr. 46/BRL72023, respectiv având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 Iei, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor articolului 38 alin. (6) din Legea 153/2017;

3. Obligarea pârâtului Preşedintele Curţii de Apel Oradea la emiterea unei noi decizii pentru modificarea art. 1 din Decizia nr. 46/BRU/2023, prin înserarea datei de 01.08.2016, precum şi pentru modificarea anexelor la decizia nr. 46/BRU/2023, astfel încât acestea să reflectele următoarele modificări: valorificarea VRS 605,225 RON, începând cu data de 01.08.2016 si în continuare, majorată cu 25%, începând cu data de 01.01.2018, conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, inclusiv pentru contestatorii încadraţi ulterior acestei date; calcularea drepturilor salariale prin acordarea unei majorării de 10% aplicată la salariul de bază, potrivit modului de calcul utilizat la stabilirea salariului de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul DNA şi DIICOT (majorare reglementată pentru personalul auxiliar de specialitate si conex din cadrul DNA şi DIICOT prin art. 3 alin. (7) din O.G. nr. 8/2007, art. 21 alin. (4) Secţiunea IV din Anexa VI la Legea nr. 330/2009, precum şi prin art. 17 alin. (5) din Capitolul VII. Secţiunea IV din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 - recunoscută prin hotărâri judecătoreşti şi personalului auxiliar de specialitate si conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de la toate nivelurile - judecătorii, tribunale, curţi de apel), începând cu data de 01.08.2016 si în continuare, majorate cu 25%, începând cu 01.01.2018, conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 şi fără limitarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din acelaşi act normativ, acordarea sporurilor în procent integral de 45%, începând cu data de 01.01.2018, astfel cum au fost acordate de Curţile de Apel Bucureşti, Constanţa. Galaţi, Iaşi, Suceava şi Târgu Mureş, iar în subsidiar, acordarea sporurilor în procent de 37%, astfel cum a acordat preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii prin Decizia nr. 328/16.12.2022; majorările reglementate prin art. 38 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, stabilite prin raportare la noile salarii de bază recunoscute grefierilor, fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

În cadrul compartimentului arhivă/registratură al Judecătoriei Satu Mare, există doi grefieri arhivari cu studii medii: C. şi E. şi trei grefieri arhivari cu studii superioare juridice, A., B., D. (promovaţi în data de 26.11.2018) prin decizia ÎCCJ nr. 2497/05.05.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Astfel, au mai solicitat alinierea salariilor, începând cu 01.01.2022 la nivelul celor recunoscute grefierilor, fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, având în vedere că potrivit prevederilor cuprinse în Legea nr. 153/2017, salarizarea grefierilor arhivari si registratori este stabilită la nivelul salarizării recunoscută celorlalte categorii de grefieri;

4. Obligarea pârâtului Preşedintele Curţii de Apel ca pentru diferenţele salariale acordate prin prezenţa hotărâre să procedeze la actualizarea cu indicele inflaţie, precum şi cu dobânda legală penalizatoare aferentă de la data scadenţei fiecărei obligaţii până Ia data plăţii efective;

5. Anularea Deciziilor nr. 52/BRU/02.05.2023 şi 56/BRIJ/04.05.2023 (act administrativ subsecvent Deciziei nr. 46/BRU/26.04.2023) în acord cu soluţia de anulare şi modificare a Deciziei Preşedintelui Curţii de Apel Oradea nr. 46/BRU/26.04.2023.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 645 din 12.04.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile prescripţiei extinctive, a lipsei de obiect şi a autorităţii de lucru judecat, ca neîntemeiate şi, admiţând în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi a anulat în parte Hotărârea nr. 42/03.11.2023, precum şi deciziile nr. 46/26.04.2023, nr. 52/02.05.2023 şi nr. 56/26.04.2023 emise de pârâta Curtea de Apel Oradea, în privinţa reclamanţilor, cu privire la data recunoaşterii dreptului acestora de a beneficia de VRS 605,225 fără aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Deopotrivă, a obligat pârâta Curtea de Apel Oradea să emită în favoarea reclamanţilor noi decizii prin care să recunoască, în privinţa reclamanţilor, începând cu 01.07.2017, dreptul acestora de a beneficia de VRS 605,225 fără aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, iar începând cu data de 01.01.2022, în raport de data încadrării fiecăruia dintre reclamanţi, acordarea aceleiaşi indemnizaţii de încadrare la nivelul maxim recunoscut pentru aceeaşi funcţie-grefier, grad, gradaţie, vechime în funcţie şi studii din cadrul ordonatorului terţiar de credite, respectiv Tribunalul Satu Mare dar şi să plătească reclamanţilor, după asigurarea fondurilor necesare potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, diferenţele de drepturi salariale rezultate în urma deciziilor care urmează a fi emise în temeiul prezentei hotărâri, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective, respingând în rest acţiunea, ca neîntemeiată.."

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri - Sentinţa Civilă nr. 645 din 12.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Oradea, prin cabinetul Preşedintelui Curţii de Apel Oradea şi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, aceasta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, respectiv în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care Curtea de Apel Oradea a fost obligată la recalcularea salariilor reclamanţilor prin raportare la un VRS de 605 RON fără aplicarea prevederilor art. 38 alin, (6) din Leşea nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 906/2020pronunţate de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020.

În motivarea recursului arată în esenţă recurenta că instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat Curtea de Apel Oradea la recalcularea salariilor reclamanţilor prin raportare la un VRS de 605 RON fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017.

Cu privire la această chestiune, înţelege să invoce autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 906/03.11.2020 pronunţată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 101/A/26.01.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, prin care a fost admisă cererea reclamanţilor şi a fost obligată Curtea de Apel Oradea la recalacularea indemnizaţiei de încadrare a reclamanţilor, între care şi cei 5 reclamanţi din prezentul dosar, prin raportare la un VRS de 605,225 RON începând cu data de 05.06.2017.

Precizează că prin încheierea din 11.01.2021, pronunţată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020, definitivă, a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 906/03.11.2020, formulată de Tribunalul Satu Mare şi, în consecinţă, a fost lămurit dispozitivul sentinţei, în sensul că sintagma "reprezentând diferenţa dinte drepturile salariale lunare încasate şi cele cuvenite şi datorate "se referă la diferenţa de indemnizaţie cuvenită până la data la care indemnizaţia de încadrare lunară a reclamanţilor este la nivelul cuvenit pentru anul 2022. conform prevederilor Legii nr. 153/2017."

Pârâtul Tribunalul Satu Mare a pus în executare voluntară, prin eşalonarea la plată, diferenţele salariale rezultate din titlul executoriu mai sus menţionat, astfel cum acesta a fost lămurit, fiind achitate tranşele I şi II în anul 2022, tranşa III în anul 2023, urmând ca în anul 2024 să fie achitată tranşa IV şi în anul 2025 tranşa V.

Rezultă aşadar că sentinţa civilă nr. 906/03.11.2020 pronunţată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020 are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, efectele acesteia neputând fi nesocotite, motiv pentru care consideră că soluţia pronunţată de instanţa de fond de obligare a Curţii de Apel Oradea la recalacularea salariilor reclamanţilor prin raportare la un VRS de 605 RON fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, este nelegală.

Deopotrivă, mai susţine recurenta că, prin mai multe acte administrative succesive a fost dispusă recalcularea drepturilor salariale ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea prin raportare la un VRS de 605,225 RON, astfel:

1- într-o primă etapă, au fost recalculate salariile personalului auxiliar de specialitate şi conex prin raportare la un VRS de 605,225 RON fără a se depăşi nivelul maxim de salarizare prevăzut în grilă pentru anul 2022.

În acest sens a fost emisă Decizia nr. 62/BRU/20.04.2021 a Preşedintelui Curţii de Apel Oradea, prin care s-a dispus ca. "începând cu data de 20.04.2018, personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea beneficiază de un salariu de bază brut lunar, stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON fără a se depăşi nivelul maxim de salarizare prevăzut în grilă pentru anul 2022."

De asemenea, la art. 2 din această decizie s-a prevăzut că "Personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadnd instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea care a obţinut până la data emiterii prezentei decizii sau va obţine în viitor hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună recalcularea drepturilor salariale potrivit unei valori de referinţă sectoriale de 605,225 RON va beneficia de drepturile astfel recunoscute, începând cu data indicată în dispozitivul hotărârii."

În raport de împrejurarea că reclamanţilor le-a fost recunoscută îndreptăţirea de a beneficia de recalcularea salariilor prin raportare la VRS 605,225 RON fără a se depăşi nivelul maxim de salarizare prevăzut în grilă pentru anul 2022, începând cu data de 05.06.2017, prin sentinţa civilă nr. 906/03.11.2020 pronunţată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost aceasta lămurită, acestora le sunt aplicabile prevederilor art. 2 din Decizia nr. 62/BRU/20.04.2021 a Preşedintelui Curţii de Apei Oradea, salariile acestora fiind recalculate anterior datei de 01.01.2018, respectiv începând cu data de 05.06.2017, dată menţionată în dispozitiv.

2- în ce-a de-a doua etapa, au fost recalculate salariile personalului auxiliar de specialitate şi conex prin raportare la un VRS de 605,225 cu eliminarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Leşea nr. 153/2017, astfel:

- prin Decizia nr. 46/BRU din 26 aprilie 2023, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Oradea, s-a dispus ca drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea să fie calculate având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Leşea nr. 153/2017, începând cu data de 1 aprilie 2023, cât şi pentru perioada anterioară acestei date.

- prin Decizia nr. 120/BRU/27.09.2023 emisă de Presedintele Curţii de Apel Oradea, s-a dispus ca: "începând cu data de 1 ianuarie 2018/drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi conexiulrcarfriil-mstanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea se calculează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON. fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Leşea nr. 153/2017, cu respectarea grilelor cuprinse în anexele la Decizia nr. 46/BRU/26.04.2023 şi la Decizia nr. 52/BRU/02.05.2023, ambele emise de Preşedintele Curţii de Apel Oradea."

Prin sentinţa civilă nr. 923/27.09.2023 pronunţată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2023, definitivă prin nerecurare, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea reclamanţilor, între care şi reclamanţii din prezentul dosar, având ca obiect emiterea unor noi decizii de salarizare, in care instanţa a reţinut faptul că prin sentinţa civilă nr. 906/2020 pronunţate de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2020. astfel cum a fost aceasta lămurită, reclamanţilor le-a fost recunoscută îndreptăţirea de a beneficia de salarii recalculate prin raportare la un VRS de 605.225 RON fără a se depăşi nivelul prevăzut în erila pentru anul 2022. începând cu data de 05.06.2017.

Rezultă, aşadar, că începând cu data de 05.06.2017 salariile reclamanţilor au fost recalculate prin raportare la VRS de 605,225 iei fără a se depăşi nivelul prevăzut în grila la Legea nr. 153/2017 (în baza sentinţei civile nr. 906/2020 a Tribunalului Sălaj, definitivă), iar începând cu data de 01.01.2018 au fost recalculate salariile reclamanţilor în raport de VRS 605,22 RON fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Leşea nr. 153/2017 (în baza actelor administrative mai sus menţionate).

Pe cale de consecinţă, apreciază recurenta că soluţia instanţei de fond, de obligare a pârâtei Curtea de Apel Oradea la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanţilor prin raportare la VRS 605,225 RON fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 05.06.2017. este nelegală, ea aducând atingere autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 906/2020 a Tribunalului Sălaj motiv pentru care consideră că se impune casarea în parte a sentinţei atacate, respectiv în ceea ce priveşte data de la care salariile reclamanţilor se impun a fi recalculate în funcţie de VRS 605,225 RON fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, în concret pentru intervalul 01.07.2017 - 31.12.2017.

De asemenea, recurenta consideră ca fiind relevantă pentru soluţionarea cauzei şi Decizia nr. 61/BRU/15.04.2024 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Oradea, prin care au fost stabilite drepturile salariale de care beneficiază grefierii arhivari/registratori cu studii superioare din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea la nivelul salariilor de care beneficiază grefierii cu studii superioare, începând cu data promovării fiecăruia în funcţia de grefier arhivar/registrator cu studii superioare, conform Anexei la această decizie.

Astfel, solicită a se avea în vedere că reclamanţii A., B. şi D. au promovat examenele de transformare a posturilor de grefieri arhivari/registratori cu studii medii în posturi de grefieri arhivari/registratori cu studii superioare, astfel încât cei trei reclamând se regăsesc în anexa la Decizia nr. 61/BRU/15.04.2024, salariile acestora fiind recalculate la nivelul grefierilor cu studii superioare, începând cu data promovării.

In raport de aspectele mai sus învederate, apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond prin care au fost anulate în parte Hotărârea nr. 42/03.11.2023 a Colegiului de Conducere, Decizia nr. 46/26.04.2023, nr. 52/02.05.2023 şi nr. 56/26.04.2023, emise de Preşedintele Curţii de Apel Oradea, este parţial nelegală, respectiv în ceea ce priveşte obligarea Curţii de Apel Oradea la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanţilor în raport de VRS 605,225 Iei fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 pentru perioada 01.07.2017-31.12.2017, motiv pentru care solicită admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei atacate, în sensul celor arătate anterior.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii -reclamanţi A., B., C., D. şi E. nu au formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, astfel cum impun dispoziţiile art. 4711 alin. (3) Cod procedură civilă, incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 din acelaşi act normativ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 17.10.2024 s-a fixat primul termen pentru soluţionarea recursului la data de 25.03.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte luând act de cererea recurentei - pârâte, de judecare în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

6. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, prin raportare la criticile formulate şi la normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâta Curtea de Apel Oradea - prin Cabinetul Preşedintelui este fondat, urmând a fi admis, în limitele şi pentru considerentele în continuare arătate:

Analizând criticile de nelegalitate formulate de pârâta Curtea de Apel Oradea - prin Cabinetul Preşedintelui din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, în parte, motiv pentru care urmează a admite recursul acesteia şi a casa în parte sentinţa recurată, în limitele şi pentru motivele arătate în continuare:

Înalta Curte reţine că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Satu Mare, aşadar au fost şi sunt încadraţi în muncă la o instanţă de judecată, făcând parte din familia ocupaţională "Justiţie" în întreaga perioadă în litigiu.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentei-pârâte privind autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 906/03.11.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Sălaj, secţia Civilă, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 101/A/2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în condiţiile în care în acest dosar nu s-a dispus şi înlăturarea de la aplicare a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Pentru a se putea invoca cu succes efectul autorităţii de lucru judecat din perspectiva art. 431 alin. (1) C. proc. civ., este necesar să se confirme existenţa triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză juridică, însă acestea nu sunt întrunite cumulativ, neexistând identitate de obiect şi cauză, raportat la petitele celor două dosare şi la dispoziţiile date de instanţe.

Cum recurenta-pârâtă invocă nerespectarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 906/03.11.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Sălaj, secţia Civilă, din perspectiva unei chestiuni care nu a făcut obiectul acelui dosar, iar nu prin prisma unei chestiuni litigioase tranşate, Înalta Curte nu poate reţine autoritatea de lucru judecat, invocată de recurenta - pârâtă.

Raportat la celelalte susţineri ale recurentei - pârâte, instanţa de control judiciar va constata ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea la emiterea unor noi decizii în favoarea intimaţilor - reclamanţi cu recunoaşterea VRS 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, ulterior datei de 01.01.2018

Astfel, în cadrul recursului recurenta a invocat faptul că prin mai multe acte administrative succesive a fost dispusă recalcularea drepturilor salariale ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea prin raportare la un VRS de 605,225 RON, astfel:

1- într-o primă etapă, au fost recalculate salariile personalului auxiliar de specialitate şi conex prin raportare la un VRS de 605,225 RON fără a se depăşi nivelul maxim de salarizare prevăzut în grilă pentru anul 2022.

În acest sens a fost emisă Decizia nr. 62/BRU/20.04.2021 a Preşedintelui Curţii de Apel Oradea, prin care s-a dispus ca. "începând cu data de 20.04.2018, personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea beneficiază de un salariu de bază brut lunar, stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON fără a se depăşi nivelul maxim de salarizare prevăzut în grilă pentru anul 2022."

La art. 2 din această decizie s-a prevăzut că "Personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea care a obţinut până la data emiterii prezentei decizii sau va obţine în viitor hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună recalcularea drepturilor salariale potrivit unei valori de referinţă sectoriale de 605,225 RON va beneficia de drepturile astfel recunoscute, începând cu data indicată în dispozitivul hotărârii., astfel că, salariile reclamanţilor au fost recalculate începând cu data de 05.06.2017, conform acestei decizii.

2- în ce-a de-a doua etapa, au fost recalculate salariile personalului auxiliar de specialitate şi conex prin raportare la un VRS de 605,225 cu eliminarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Leşea nr. 153/2017, astfel:

- prin Decizia nr. 46/BRU din 26 aprilie 2023, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Oradea, s-a dispus ca drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea să fie calculate având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Leşea nr. 153/2017, începând cu data de 1 aprilie 2023, cât şi pentru perioada anterioară acestei date.

- prin Decizia nr. 120/BRU/27.09.2023 emisă de Presedintele Curţii de Apel Oradea, s-a dispus ca: " Art. 1. Începând cu data de 01 ianuarie 2018 drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialiatate şi conex din cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Oradea se calculează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu respectarea grilelor cuprinse în anexele la Decizia nr. 46/BRU/26.04.2023 şi la Decizia nr. 52/BRU/02.05.2023, ambele emise de Preşedintele Curţii de Apel Oradea….

Art. 3 Sumele care reprezintă diferenţa dintre drepturile salariale stabilite potrivit prezentei decizii şi drepturile salariale stabilite anterior cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 se vor actualiza cu indicele de inflaţie, la acestea adăugându-se dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective".

Or, raportat la conţinutul acestei decizii, se constată că, începând cu data de 01.01.2018, salariile intimaţilor - reclamanţi au fost recalculate în raport de VRS 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, motiv pentru care Înalta Curte reţine că cererea acestora, având ca obiect obligarea la emiterea de decizii cu recunoaşterea VRS 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, ulterior datei de 01.01.2018, a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă, ca atare, urmare a rejudecării cauzei.

Prin obiect se înţelege pretenţia concretă dedusă judecăţii; or, cât timp pârâta a recunoscut această pretenţie (acordarea drepturilor salariale raportat la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, neplafonată, "începând cu 01.01.2018"), Înalta Curte reţine că acest capăt de cerere, ce vizează VRS 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, ulterior datei de 01.01.2018, a rămas fără obiect.

Ca urmare, din această perspectivă, se impune admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi, urmare a rejudecării, respingerea petitului având ca obiect obligarea la emiterea de decizii în favoarea reclamanţilor cu recunoaşterea VRS 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, ulterior datei de 01.01.2018, ca rămas fără obiect.

Trecând la analizarea motivului de recurs referitor la capătul de cerere privind obligarea la emiterea unui ordin prin care să fie acordată valoarea de referinţă 605,225 RON, neplafonată în ceea ce priveşte perioada anterioară datei de 01.01.2018, reţine Înalta Curte că,

Salarizarea personalului bugetar a fost reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Ulterior, prin reglementări succesive, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferenţelor salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea modificată prin legi anuale de salarizare. În acest sens, au fost adoptate Legea nr. 71/2015, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 şi apoi Legea nr. 153/2017.

În privinţa salarizării personalului plătit din fonduri publice, art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare dispuneau:

"(1) În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. (2) În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Acest act normativ a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016, fiind introdus în textul O.U.G. nr. 57/2015 art. 31 alin. (1), cu următorul conţinut:

"Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Dat fiind contextul legislativ anterior anului 2017 şi succesiunea în timp a actelor normative de salarizare, precum şi efectele produse de acestea, prin Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit şi a stabilit un nou cadru legal de reglementare a sistemului de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, inclusiv pentru personalul din familia ocupaţională "Justiţie".

Dispoziţiile cuprinse în art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au făcut obiect al examenului de constituţionalitate în mai multe rânduri. În mod consecvent, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate prin deciziile pronunţate, dintre care pot fi amintite: Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, Decizia nr. 326 din 11 iunie 2020, Decizia nr. 328 din 11 iunie 2020, Decizia nr. 585 din 23 septembrie 2021 sau Decizia nr. 80 din 2 martie 2023, precum şi celelalte decizii enunţate la capitolul IV din prezenta decizie.

În esenţă, în cuprinsul Deciziei nr. 700 din 31 octombrie 2019, făcând o analiză de ansamblu a actului normativ, precum şi o analiză a dispoziţiilor de aplicare etapizată a acestuia, Curtea Constituţională a subliniat că "stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022, are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice" (paragraful 37).

Curtea mai constată că potrivit prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare" În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022."

Înalta Curte constată că, prin sentinţa recurată, s-a dispus obligarea pârâtei Curtea de Apel Oradea la emiterea unor noi decizii în favoarea reclamanţilor prin care să recunoască acestora dreptul de a beneficia de VRS 605,225 RON, fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea -cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, data intrării în vigoare a acestei legi.

Referitor la data de la care prima instanţă a dispus obligarea la emiterea deciziilor cu înlăturarea plafonării, instanţa de recurs constată că, data de 01.07.2017, stabilită de prima instanţă pentru înlăturarea plafonării, a fost eronată.

Deşi este adevărat că Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 492 din 28 iunie 2017 şi a intrat în vigoare de la data de 1 iulie 2017, Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 "Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017", iar, conform lit. a) "se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupa aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Potrivit prevederilor art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, "în perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuala a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).", iar alin. (6) din acelaşi articol prevede că. " În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022."

Or, din aceste prevederi legale rezultă că se poate vorbi despre o plafonare a salariilor în condiţiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, doar începând cu data de 01.01.2018, astfel cum este expres reglementat, iar nu cu o dată anterioară.

Prin urmare, înlăturarea de la aplicare a plafonului instituit de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, anterior datei de 1 ianuarie 2018, apare ca fiind nelegală în condiţiile în care acest text nu îşi producea efectele în perioada anterioară.

Aşadar, în ceea ce priveşte deplafonarea, instanţa de recurs reţine că dispoziţia primei instanţe de a obliga pârâta să emită în favoarea reclamanţilor noi decizii prin care să recunoască în favoarea acestora dreptul de a beneficia de VRS 605,225, fără aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea -cadru nr. 153/2017, "începând cu data de 01.07.2017" nu are temei legal, întrucât dispoziţiile legale relevante privind plafonarea devin incidente începând cu data de 01 ianuarie 2018, în acord cu dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

În aceste condiţii, având în vedere şi faptul că valoarea de referinţă sectorială reprezintă o componentă salarială cu aplicabilitate generală, un reper unic avut în vedere la calcularea indemnizaţiilor de încadrare pentru întregul personal al familiei ocupaţionale "Justiţie", reper ce nu poate fi supus unei limitări sau unui plafon, astfel cum a statuat Înalta Curte prin decizii de unificare a jurisprudenţei, cu caracter obligatoriu (Decizia nr. 3 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 9 mai 2024, precum şi Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024, pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, Decizia nr. 82 din 18 noiembrie 2024 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 67 din 28 ianuarie 2025) instanţa de control judiciar constată că pârâta Curtea de Apel Oradea poate fi obligată să emită noi decizii în favoarea reclamanţilor prin care să recunoască în favoarea acestora dreptul de a beneficia de calcularea indemnizaţiei de încadrare prin raportare la VRS de 605,225 RON, fără a fi afectată de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, doar începând cu data de 01.01.2018, şi nu cu data de 01.07.2017, cum eronat a stabilit prima instanţă

Prin urmare, Înalta Curte constată că se impune reformarea sentinţei recurate şi sub acest aspect, în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect înlăturarea aplicării art. 38 alin. (6) din Legea-cadrul nr. 153/2017 anterior datei de 01.01.2018, ca nefondat, urmând a fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei recurate, având în vedere faptul că acestea nu au fost recurate de niciuna dintre părţi.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 din Codul de procedură civilă, reţinând ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de formulat de pârâta Curtea de Apel Oradea - prin Cabinetul Preşedintelui, va casa în parte sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea la emiterea de decizii în favoarea reclamanţilor cu recunoaşterea VRS 605,225 RON fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadrul nr. 153/2017 ulterior datei de 01.01.2018, ca rămas fără obiect şi capătul de cerere având ca obiect înlăturarea aplicării art. 38 alin. (6) din Legea-cadrul nr. 153/2017 anterior datei de 01.01.2018, ca nefondat, menţinând în rest sentinţa civilă recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Curtea de Apel Oradea - prin Cabinetul Preşedintelui împotriva sentinţei civile 645 din 12 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa civilă recurată şi rejudecând:

Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea la emiterea de decizii în favoarea reclamanţilor cu recunoaşterea VRS 605,225 RON fără aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadrul nr. 153/2017 ulterior datei de 01.01.2018, ca rămas fără obiect.

Respinge capătul de cerere având ca obiect înlăturarea aplicării art. 38 alşin. 6 din Legea-cadrul nr. 153/2017 anterior datei de 01.01.2018, ca nefondat.

Menţine în rest sentinţa civilă recurată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 martie 2025.