Mootness of administrative appeal after Guarantee Fund’s subsequent decision on insurance guarantee claim

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/04.05.2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garanţare aig Asiguraţilor să efectueze plata, din fondul de garantare al creanţelor de asigurări, a sumei de 106.305 RON, reprezentând despăgubiri datorate reclamantei de B. S.A., precum şi a penalităţilor de întârziere aferente, în procent de 0,2% pe zi de întârziere, cu începere de la data scadenţei sumelor datorate şi până la data plăţii efective, pârâtul urmând a fi obligat şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 108/2022 din 18 iulie 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 108/2022 din 18 iulie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L..

Prima critică vizează interpretarea eronată de către instanţa de fond a obligaţiei Fondului de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A.) de a soluţiona cererea de plată a creanţei de asigurări într-un termen rezonabil. Instanţa a reţinut că Legea nr. 213/2015 nu prevede un termen imperativ pentru soluţionarea cererilor de plată, ci doar obligaţia de a le analiza într-un interval rezonabil, apreciind că perioada de şapte luni scursă între depunerea cererii şi introducerea acţiunii nu ar fi excesivă, având în vedere volumul mare de dosare preluate de F.G.A. în urma insolvenţei B. S.A. şi a altor societăţi de asigurare.

Recurenta contestă această concluzie, invocând dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care stabilesc un termen legal de 30 de zile pentru soluţionarea unei cereri adresate unei autorităţi publice.

Întrucât F.G.A. este o persoană juridică de drept public ce acţionează în regim de putere publică, recurenta susţine că neîndeplinirea obligaţiei de a răspunde în termenul legal echivalează cu un refuz nejustificat, susceptibil de a fi cenzurat în contenciosul administrativ. Mai mult, recurenta subliniază că nici până la data formulării recursului nu a primit vreun răspuns, deşi au trecut 11 luni de la înregistrarea cererii, ceea ce depăşeşte cu mult limita rezonabilă de soluţionare, chiar şi în contextul unui volum mare de activitate

. Apărarea intimatului, centrată pe invocarea unor dificultăţi administrative şi a numărului mare de dosare, este considerată de recurenta ca fiind formală, nesusţinută de probe sau date statistice concrete care să justifice întârzierea.

A doua critică priveşte modul în care instanţa de fond a calificat obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, Curtea de Apel Iaşi a apreciat că recurenta ar fi solicitat obligarea F.G.A. la plata despăgubirilor, ceea ce ar echivala cu o subrogare a instanţei în atribuţiile administrative ale Fondului, inadmisibilă în raport cu procedura instituită de Legea nr. 213/2015 şi Norma nr. 24/2019.

Recurenta arată că nu a solicitat plata despăgubirilor în sensul unei obligaţii de a da, ci obligarea F.G.A. de a efectua plata din fondul de garantare, ceea ce reprezintă o obligaţie de a face, respectiv de a parcurge procedura administrativă de analiză şi soluţionare a cererii.

În opinia recurentei, instanţa avea posibilitatea de a admite cererea, cel puţin în parte, dispunând obligarea instituţiei pârâte de a analiza cererea şi de a se pronunţa asupra acesteia, fie prin admitere, fie prin respingere motivată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 12 ianuarie 2024, intimatul a depus concluzii scrise prin care a arătat că cererea de plată formulată de recurenta - reclamantă a fost soluţionată.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului, a întâmpinării formulate de intimată şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele următoare:

Recurenta - reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei de 106.305 RON, reprezentând despăgubiri datorate reclamantei de B. S.A., precum şi a penalităţilor de întârziere aferente.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Iaşi a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar şi a concluziilor scrise formulate de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, rezultă că cererea de plată formulată de reclamantă la data de 21.10.2021, înregistrată sub nr. x/16.11.2021 şi având ca obiect suma de 106.305 RON, a fost soluţionată de către Comisia Specială a Fondului prin emiterea Deciziei nr. 61427/16.05.2023, prin care s-a dispus respingerea cererii de plată. Decizia a fost comunicată reclamantei, care a formulat contestaţie împotriva acesteia, contestaţie ce face obiectul unui dosar distinct, înregistrat sub nr. x/2023, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În raport cu cele prezentate, se apreciază că emiterea Deciziei nr. 61427/16.05.2023, nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea sentinţei recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză.

Prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

Or, în cauză, reclamanta nu mai justifică un interes în promovarea recursului, întrucât procedura administrativă a fost finalizată, iar calea de atac împotriva deciziei administrative a fost exercitată separat.

Având în vedere că cererea reclamantei a fost analizată şi soluţionată în cadrul procedurii administrative prevăzute de legea specială, instanţa apreciază că recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 108/2022 din data de 18 iulie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal este lipsit de interes.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 108/2022 din 18 iulie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.