Extraordinary appeal against judicial inspection decisions time-barred: 15-day limit for contestație în anulare not met despite one-year objective deadline

Şedinţa publică din data de 19 martie 2025

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţi

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.10.2021, sub nr. x/2021, a fost înregistrată contestaţia împotriva tuturor soluţiilor si clasărilor care s-au dat de către CSM şi Inspecţia Judiciara, care include şi lucrările C21-934 - 24.09.2021 si C21-1540-24.09.2021, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 800 din 15 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.

Totodată, a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., ca neîntemeiată.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 800 din 15 aprilie 2022 reclamanţii C., B., A., D. au promovat recurs, iar prin decizia nr. 2227 din 17 aprilie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021 s-a admis excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare şi s-a constatat nulitatea recursului.

II. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2227 din 17 aprilie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, au formulat contestaţie în anulare contestatorii C., A., D. şi B..

În susţinerea contestaţiei, contestatorii au arătat că instanţele şi intiamata Inspecţia Judiciară au tolerat manipulările şi falsurile prin care au fost deposedaţi de terenul agricol cumpărat de tatăl acestora.

Contestaţia în anulare nu a fost întemeiată în drept.

Apărările intimatului

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care s-a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei in anulare.

s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ. termenul de introducere a contestaţiei in anulare este de 15 zile de la data comunicării hotărârii care se contestă.

În speţă decizia atacată a fost comunicată contestatorilor la data de 20.09.2024, iar contestaţia în anulare a fost introdusă cu mult peste acest termen de 15 zile.

Răspunsul la întâmpinare.

Contestatorii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au reiterat susţinerile formulate pe fondul contestaţiei.

III. Considerentele înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare.

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia tardivităţii, invocată în cauză, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va o va admite.

Dispoziţiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ. prevăd:

"Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă ".

În cauza de faţă, se constată, potrivit înscrisurilor ataşate la dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că decizia civilă nr. 2227 din 17 aprilie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, care face obiectul prezentei căi de atac, a fost comunicată reclamanţilor la data de 20.09.2024, moment de la care, în aplicarea prevederilor anterior arătate, începe să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea contestaţiei în anulare.

Conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (...) 2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte;"

În aplicarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., termenul pentru declararea contestaţiei în anulare s-a împlinit la data de 7.10.2024.

Or, contestatorii au promovat această cale extraordinară de atac împotriva deciziei contestate la data de 1.11.2024 (aşa cum rezultă de pe ştampila poştei aplicată pe plicul de expediere a corespondenţei - fila x).

Aşadar, în speţă, contestaţia în anulare a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 C. proc. civ.

Termenul de un an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. este un termen limită obiectiv, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii şi nu dă posibilitatea părţilor să opteze în a formula contestaţia în anulare în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la data rămânerii definitive, fiind un termen aplicabil în situaţia în care nu s-a efectuat actul procedural al comunicării hotărârii atacate, ceea ce nu este cazul în speţă, în care dovezile de comunicare sunt înmânate personal contestatorilor.

Înalta Curte are în vedere că cerinţele, limitele şi termenele în care pot fi exercitate drepturile procesuale/căile de atac sunt prevăzute de lege, obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale, astfel încât o hotărâre judecătorească nici nu le poate acorda ea însăşi, nici nu le poate suprima.

Totodată, contestatorii nu pot invoca nici necunoaşterea legii, întrucât potrivit adagiului "nemo censetur ignorare legem" toate persoanele sunt prezumate a cunoaşte legea şi nimeni nu se poate apăra invocând necunoaşterea ei sau cunoaşterea ei greşită.

Termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Aceste termene au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea şi cum contestatorii au sesizat instanţa de contencios administrativ după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reţinut anterior, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. şi va respinge contestaţia ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii C., A., D. şi B. împotriva deciziei nr. 2227 din 17 aprilie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.