Appeal by deceased claimant rejected; action seeking inclusion of oncology drug in reimbursable list inadmissible and not transmissible to heirs.

Şedinţa publică din data de 19 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, în principal, la obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Trastuzumab Deruxtecan (denumire comercială Enhertu) pentru indicaţia terapeutică Adenocarcinom de Joncţiune Gastrică şi în subsidiar, la obligarea pârâtei Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale la evaluarea medicamentului Trastuzumab Deruxtecan (denumire comercială Enhertu) pentru includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau iară contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, pentru indicaţia terapeutică Adenocarcinom de Joncţiune Gastrică.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 235 din 10 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul, in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii- pârâţi Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi Guvernul României au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursurilor.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia lipsei calităţii de folosinţă.

Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă fiind lovite de nulitate absolută.

Capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum statuează art. 35 C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi susţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanţei de recurs, recurentul - reclamant a decedat la data de 7 ianuarie 2025.

Prin urmare, la acest moment, reclamantul este lipsit de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, fiind incidente dispoziţiile art. 40 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenţia solicitată prin cererea de ordonanţă preşedinţială putând fi executată doar faţă de reclamant, nefiind o obligaţie transmisibilă succesorilor acestuia.

Având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului şi va respinge recursul ca fiind formulat de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a recurentului - reclamant A., invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 235 din 10 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca fiind formulat de o persoană rămasă fără calitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.