Appeal by deceased claimant annulled for lack of procedural capacity; interim drug funding order vacated
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeals by the respondent public authorities and, re-judging, annulled the claimant’s application for an interim injunction, because the claimant had died on 6 November 2024, after the first-instance judgment but before the appeal decision, and therefore lacked procedural legal capacity; the annulment supersedes the earlier judgment, which had ordered the authorities to provide the claimant with the drug REGORAFENIB (STIVARGA) at 100% reimbursement until the main case was resolved. The case arose from an administrative law challenge in which the claimant sought an urgent interim measure under Articles 18 and 28(1) of Law No. 554/2004 and Article 997 of the Civil Procedure Code, against the Government, the Ministry of Health, the National Health Insurance House, and the National Agency for Medicines and Medical Devices, to ensure funded access to the drug. The decisive legal basis was the lack of procedural legal capacity under Articles 32(1)(a), 40, and 56(3) of the Civil Procedure Code, read with Articles 34 and 35 of the Civil Code, namely that legal capacity ends with death and cannot transmit the claim, as the requested relief was strictly personal (intuitu personae); accordingly, the court applied the cassation ground under Article 488(1)(5) of the Civil Procedure Code and annulled the application as brought by a person who had lost procedural legal capacity.
Legislator headnote
AI generatedart. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 997 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 56 alin. (1) C. proc. civ, art. 34 C. civ, art. 35 C. civ; Appeal by deceased claimant annulled for lack of procedural capacity; interim drug funding order vacated: The case arose from an administrative law challenge in which the claimant sought an urgent interim measure under Articles 18 and 28(1) of Law No. 554/2004 and Article 997 of the Civil Procedure Code, against the Government, the Ministry of Health, the National Health Insurance House, and the National Agency for Medicines and Medical Devices, to ensure funded access to the drug. The decisive legal basis was the lack of procedural legal capacity under Articles 32(1)(a), 40, and 56(3) of the Civil Procedure Code, read with Articles 34 and 35 of the Civil Code, namely that legal capacity ends with death and cannot transmit the claim, as the requested relief was strictly personal (intuitu personae); accordingly, the court applied the cassation ground under Article 488(1)(5) of the Civil Procedure Code and annulled the application as brought by a person who had lost procedural legal capacity.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for admitting appeals and quashing the decision.
Basis for admitting the appeals and annulling the claim.
Used to establish the lack of procedural capacity of the claimant.
Cited as the condition for exercising the action that was no longer met.
Full text
Şedinţa publică din data de 19 martie 2025
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub număr de dosar x/2024 la data de 16 septembrie 2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM), în temeiul art. 18 şi art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 87 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 448/2006 raportat la art. 997 din C. proc. civ., ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să fie obligaţi pârâţii la asigurarea, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului REGORAFENIB (denumire comercială STIVARGA), până la soluţionarea pe fond a cererii ce face obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 102 din 1 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal au fost respinse ca nefondate excepţiile procesuale invocate de pârâţi.
S-a admis cererea în contencios administrativ având ca obiect "ordonanţă preşedinţială" formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM).
Au fost obligaţi pârâţii ca, până la soluţionarea pe fond a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, să asigure reclamantei, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), medicamentul REGORAFENIB (denumire comercială STIVARGA).
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recurs pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.
Având în vedere dispoziţiile art. 499 teza a II-a, potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, motivele de recurs nu vor fi redate în cuprinsul prezentei decizii.
4. Soluţia instanţei de recurs
Examinând motivul de recurs de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu prin prisma lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei, Înalta Curte constată următoarele:
Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ.
Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă fiind lovite de nulitate absolută.
Capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 C. civ.
În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum statuează art. 35 C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi susţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.
În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanţei de recurs, intimata - reclamantă a decedat la data de 6 noiembrie 2024.
Prin urmare, la acest moment, reclamantă este lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, fiind incidente dispoziţiile art. 40 C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenţia solicitată prin cererea de ordonanţă preşedinţială putând fi executată doar faţă de reclamantă, nefiind o obligaţie transmisibilă succesorilor acestuia.
Având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va admite recursurile declarate de pârâţi şi va casa sentinţa recurată.
Totodată, Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei şi va anula cererea de ordonanţă preşedinţială, ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinţei nr. 102 din 1 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în baza motivului de casare de ordine publică prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:
Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.
Anulează cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.