Forest guard's imputed damage annulled as employer's failure to produce service records bars liability; appeal dismissed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed as unfounded the appeal filed by the Forest Directorate Olt, thereby upholding the contested decision No. 599 of 8 November 2001 of the jurisdictional section of the Court of Accounts, which had already rejected the directorate's appeal and left in force the annulment of an imputation order against a forest guard for an alleged damage of 7,613,450 ROL from forestry delicts. The case is an administrative-fiscal appeal arising from a liability determination made by the Court of Accounts after a control inspection; the key facts are that the damage included delicts in forest parcels the guard was not assigned to guard, and that the employer failed to produce the service records ("condicile de serviciu") needed for the court-appointed expert to establish both the existence of the damage and the guard's personal fault. Legally, the court held that when the employing unit bears the fault for not producing the documents necessary for the expert to determine the prejudice and whether it resulted from the employee's service duties, the employee cannot be held responsible for the imputed damage; no breach of the court's active role was found, and no new expert assessment was required absent the necessary documentary basis.
Legislator headnote
AI generatedForest guard's imputed damage annulled as employer's failure to produce service records bars liability; appeal dismissed: Prin decizia nr. 599 din 8 noiembrie 2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional declarat de Direcția Silvică Olt – Slatina, împotriva sentinței nr. 38 din 30 august 2001, pronunțată în fond după casare, de Colegiul jurisdicțional Olt, care a anulat decizia de imputare nr. 140 din 26 martie 1997, emisă de Direcția Silvică Slatina.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 ianuarie 2002 la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României, Direcția Silvică Olt a solicitat casarea deciziei nr. 599, pronunțată de Curtea de Conturi a României, secția jurisdicțională. prin care s-a respins recursul său împotriva sentinței nr. 38 din 309 august 2001, de Colegiul jurisdicțional Olt.
În motivarea recursului, Direcția Silvică Olt a susținut că, în condițiile rejudecării cauzei, ca urmare a deciziei nr. 493 din 3 noiembrie 2000 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, Colegiul jurisdicțional Olt, a pronunțat sentința nr. 38 din 30 august 2001, fără a-și îndeplini rolul activ în aflarea adevărului, iar soluția pronunțată se întemeiază pe o greșeală gravă, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Sub acest ultim aspect se susține că în mod greșit instanța de fond a reținut afirmațiile nefondate ale expertului contabil, în sensul că prejudiciul nu a fost corect stabilit, deoarece „nu au fost prezentate condicile de serviciu”.
Recurenta susține că aceste „condici de serviciu”, pe care unitatea nu le-a prezentat, nu au nici o influență asupra stabilirii prejudiciului.
Recurenta susține că numitul L.I., pădurar nu și-ar fi îndeplinit sarcinile de serviciu. privind asigurarea integrității fondului forestier, fapt stabilit cu ocazia controlului, actul de control fiind semnat fără obiecțiuni de L.I.
Din probele cauzei Curtea Supremă de Justiție reține următoarele:
Prin decizia nr. 599 din 8 noiembrie 2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional declarat de Direcția Silvică Olt – Slatina, împotriva sentinței nr. 38 din 30 august 2001, pronunțată în fond după casare, de Colegiul jurisdicțional Olt, care a anulat decizia de imputare nr. 140 din 26 martie 1997, emisă de Direcția Silvică Slatina.
S-a reținut de secția jurisdicțională în decizia atacată cu recurs în cauză, că în intervalul 11 – 14 februarie 1997 s-a efectuat o inspecție de fond la cantonul păduraruluui L.I., consemnată în actul de control nr. 197 din 17 februarie 1997, prin care se reține un prejudiciu de 7.613.450 lei.
În cuantumul prejudiciului au fost incluse nejustificat delicte silvice în valoare de 541.450 lei produse în U.P. III Reșca, unde se făcuse exploatarea partizilor 181 și 182, de către firma S., - actul de control al M.A.P.P.M nr. 2339/AV din 29 iunie 1997 și referatul nr. 3000 din 29 septembrie 1997. În actele sus-citate s-a făcut precizarea că cele 2 partize au fost reprimite la data de 12 februarie 1997, pentru paza acestor parchete.
Instanța a reținut că aceste delicte nu pot fi imputate în sarcina contestatorului L.I., deoarece acesta nu avea atribuții de serviciu pentru paza acestor parchete.
Pe de altă parte. instanța a reținut că nu se pot imputa lui L.I., nici delictele pentru restul prejudiciului, întrucât unitatea nu a prezentat „condicile de serviciu”, ce trebuiau să fie completate de pădurar în activitatea sa, prejudiciul neputând fi astfel stabilit.
Decizia pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi este legală și temeinică.
Cât timp s-a reținut culpa unității în prezentarea documentelor pe baza cărora expertul să stabilească eventualul prejudiciu și dacă acesta a fost comis de L.I. în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu se poate reține că L.I. este responsabil de prejudiciul imputat. Aceast,. cu atât mai mult, cu cât este stabilit în dosar că organele de poliție au întocmit mai multe dosare penale privind furturile comise de țiganii rudari din zonă.
Urmează, deci, a se reține că decizia secției jurisdicționale, atacate, este legală și temeinică, neconturându-se lipsa de rol activ a instanței, mai mult neimpunându-se o nouă expertiză pentru stabilirea cuantumului prejudiciului, cât timp nu se produc acte pe baza cărora expertul să concluzioneze.
Așa fiind, recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Silvică Olt, împotriva deciziei nr. 599 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.