Appeal admitted; disciplinary dismissal upheld as judicial conduct exempt from administrative verification
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the Judicial Inspection against the Bucharest Court of Appeal's judgment, which had annulled the challenged dismissal resolution and the Chief Inspector's resolution, and ordered further verification of a complaint. The High Court quashed the lower court's decision and, on re-trial, dismissed the claimant's action as unfounded, upholding the dismissal resolutions. The dispute concerned a judge's complaint against the Judicial Inspection's decision to close a disciplinary case against a fellow judge based on allegations about judicial conduct in a ruling. The Court held that the lower court misapplied Article 451(4)(b) and (5) of Law No. 317/2004, as the claimed issue—the identification of the object of an appeal in a decision's reasoning—fell within jurisdictional activity subject only to judicial review, not administrative disciplinary verification, and could not support a finding of bad faith or gross negligence under Article 99(t) of Law No. 303/2004. It emphasized judicial independence under Article 124(3) of the Constitution and ECHR/CCR case law, which limits disciplinary liability to conduct outside judicial reasoning.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 451 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, art. 498 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004; Appeal admitted; disciplinary dismissal upheld as judicial conduct exempt from administrative verification: The High Court quashed the lower court's decision and, on re-trial, dismissed the claimant's action as unfounded, upholding the dismissal resolutions. The dispute concerned a judge's complaint against the Judicial Inspection's decision to close a disciplinary case against a fellow judge based on allegations about judicial conduct in a ruling. The Court held that the lower court misapplied Article 451(4)(b) and (5) of Law No. 317/2004, as the claimed issue—the identification of the object of an appeal in a decision's reasoning—fell within jurisdictional activity subject only to judicial review, not administrative disciplinary verification, and could not support a finding of bad faith or gross negligence under Article 99(t) of Law No. 303/2004. It emphasized judicial independence under Article 124(3) of the Constitution and ECHR/CCR case law, which limits disciplinary liability to conduct outside judicial reasoning.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the appeal and quashing the lower court's decision.
Used to refer the case for retrial on the merits, leading to dismissal of the action.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrata la 22.03.2022 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - sectia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. C22-409/11.03.2022, comunicată la data de 15.03.2022, emisă în dosarul nr. x al Direcţiei de Inspecţie pentru judecători,.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1506 din 23 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea, a desfiinţat Rezoluţia Inspectorului Şef din 11.03.2022 în lucrarea nr. C22-409 şi Rezoluţia de clasare nr. 230/07.02.2022 în lucrarea nr. x emisă de Direcţia de inspecţie pentru judecători.
A dispus completarea de către pârâtă a verificărilor în ceea ce priveşte aspectele semnalate de către reclamantă prin sesizarea înregistrată la 20.01.2022.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 1506 din 23 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Inspecţia Judiciară.
În cadrul recursului formulat, Inspecţia Judiciară critică hotărârea instanţei de fond pentru aplicarea greşită a normelor de drept material, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Se susţine că instanţa de fond a admis în mod nelegal contestaţia formulată de reclamanta A., desfiinţând rezoluţia de clasare nr. 230/07.02.2022 emisă în lucrarea nr. x şi rezoluţia Inspectorului-Şef nr. C22-409/11.03.2022, cu încălcarea dispoziţiilor art. 45 alin. (3), art. 451 alin. (4) lit. b) şi alin. (5) din Legea nr. 317/2004.
Prima critică vizează constatarea instanţei de fond potrivit căreia rezoluţia de clasare emisă de Direcţia de inspecţie pentru judecători nu ar fi oferit un răspuns complet la sesizarea reclamantei. În acest sens, se arată că inspectorul judiciar a făcut referire la decizia civilă nr. 460/24.11.2021 pronunţată de completul de judecată relevant, iar nivelul de generalitate atribuit acestei referiri nu poate fi interpretat ca o omisiune de analiză sau ca o soluţie bazată pe motive nereale. Se subliniază că reclamanta nu a suferit o vătămare a drepturilor sau intereselor sale legitime, întrucât verificările efectuate au fost pertinente, necesare şi utile, având caracter complet şi efectiv în raport cu limitele legale ale controlului administrativ exercitat de Inspecţia Judiciară.
A doua critică priveşte soluţia instanţei de fond de trimitere a dosarului către Direcţia de inspecţie pentru judecători pentru completarea verificărilor. Se arată că această soluţie contravine dispoziţiilor art. 451 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, care prevăd în mod imperativ şi limitativ soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţă în cauzele având ca obiect contestaţii împotriva rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare. Trimiterea dosarului are ca scop exclusiv completarea verificărilor, în considerarea caracterului finit al procedurii, atât din perspectiva conţinutului, cât şi a încadrării activităţilor în termenele procedurale stabilite prin lege. În acest context, se invocă şi alin. (5) al aceluiaşi articol, care impune instanţei obligaţia de a indica în cuprinsul hotărârii faptele şi împrejurările ce trebuie lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate.
Se mai susţine că, din economia textului sentinţei civile recurate, rezultă că mijloacele de probă sunt deja conţinute în dosarul lucrării, fiind administrate şi avute în vedere la emiterea rezoluţiilor contestate. În consecinţă, nu se impune completarea verificărilor prealabile, întrucât acestea au fost realizate în limitele legale şi în termenele prevăzute de lege.
În concluzie, se apreciază că sentinţa civilă nr. 1506/23.09.2022 este afectată de nelegalitate prin prisma valorificării aproximative şi incomplete a dispoziţiilor art. 451 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 317/2004. Se consideră că instanţa de fond a interpretat eronat competenţele Inspecţiei Judiciare şi procedura verificărilor prealabile, astfel cum acestea sunt reglementate de lege, şi a dispus soluţii care exced cadrul legal aplicabil.
Pentru toate aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 498 din C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 45-47 din Legea nr. 317/2004, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs
Examinând recursul declarat de recurenta-pârâtă, în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii este justificată atunci când instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
În cauză, instanţa de fond a admis contestaţia formulată de reclamanta A. împotriva rezoluţiei de clasare nr. 230/07.02.2022 şi a rezoluţiei Inspectorului-Şef nr. C22-409/11.03.2022, dispunând trimiterea dosarului către Direcţia de inspecţie pentru judecători în vederea completării verificărilor.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 451 alin. (4) lit. b) şi alin. (5) din Legea nr. 317/2004, instanţa poate dispune completarea verificărilor numai dacă acestea sunt incomplete, cu obligaţia de a indica expres faptele şi împrejurările ce urmează a fi lămurite, precum şi mijloacele de probă ce trebuie administrate.
Or, în speţă, instanţa de fond nu a identificat asemenea elemente, ci a calificat în mod eronat menţiunea privind obiectul recursului din considerentele Deciziei nr. 460/24.11.2021 ca fiind un "element extrinsec" raţionamentului juridic, susceptibil de verificare disciplinară.
În realitate, stabilirea obiectului recursului face parte integrantă din activitatea jurisdicţională, supusă exclusiv controlului judiciar, nu verificării administrative.
Conform art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, verificările prealabile vizează doar existenţa indiciilor de abatere disciplinară, iar inspectorii judiciari au constatat corect lipsa unor asemenea indicii. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 presupune exercitarea funcţiei cu rea-credinţă ori gravă neglijenţă, aspect care nu poate fi dedus din simpla menţionare eronată a hotărârii recurate în considerentele deciziei şi nici din modul de interpretare a normelor procesuale de către instanţă.
Aprecierea obiectului recursului nu poate fi calificată ca "element exterior", ci ca act jurisdicţional. Orice eroare în această privinţă se corectează exclusiv prin mecanismele procedurale instituite de C. proc. civ.
Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe contravine principiului independenţei judecătorilor consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie şi jurisprudenţei CEDO şi CCR, care limitează răspunderea disciplinară la conduite exterioare deliberării.
În acest sens, jurisprudenţa CEDO (Engel şi alţii c. Olandei, Kudeshkina c. Rusiei) subliniază că independenţa judecătorului presupune libertatea de a interpreta şi aplica legea, chiar cu riscul unor erori, acestea fiind supuse exclusiv controlului jurisdicţional.
Prin urmare, a extinde competenţa Inspecţiei Judiciare la verificarea raţionamentului instanţei ar contraveni acestor standarde, transformând procedura disciplinară într-un mecanism de cenzură a hotărârilor judecătoreşti.
Mai mult, din documentaţia depusă la dosar rezultă că verificările prealabile au fost efectuate cu respectarea limitelor legale şi în termenele procedurale prevăzute de lege, fiind avute în vedere toate aspectele sesizate de petentă. Inspectorii judiciari au constatat că hotărârea a fost redactată în termenul legal şi că nu există elemente exterioare raţionamentului juridic care să indice o conduită imputabilă.
Simpla nemulţumire a reclamantei faţă de concluziile inspectorului judiciar nu poate constitui, în sine, un temei pentru desfiinţarea rezoluţiei de clasare, în absenţa unor indicii concrete privind omisiunea de analiză sau ignorarea unor fapte relevante.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale incidente, pronunţând o soluţie care excede cadrul normativ stabilit de Legea nr. 317/2004.
Prin urmare, în temeiul art. 496 alin. (1) şi art. 497 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa recurată va fi casată, iar în rejudecare, acţiunea formulată de reclamantă va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei civile nr. 1506 din 23 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza:
Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.