Judge's transfer request rejected as lawful exercise of discretionary staffing analysis.

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 mai 2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 733/28.03.2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi admiterea cererii de transfer la Curtea de Apel Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, art. 188 şi art. 192 din Legea nr. 303/2022, precum şi art. 411 alin. (1) din C. proc. civ.

O primă critică invocată vizează temeinicia avizului negativ emis de Tribunalul Timiş, care a stat la baza respingerii cererii de transfer. Contestatoarea susţine că acest aviz nu reflectă realitatea obiectivă a situaţiei de la nivelul instanţei, întrucât, la data formulării cererii, îndeplinea toate condiţiile necesare pentru aprobarea transferului, inclusiv obţinerea gradului profesional corespunzător instanţei de apel, începând cu data de 01.01.2023. Aceasta arată că îşi desfăşoară activitatea pe unul dintre cele trei completuri specializate în litigii de muncă din cadrul Tribunalului Timiş şi că, anterior, a activat pe un complet specializat în dreptul familiei, în cadrul Judecătoriei Timişoara.

A doua critică priveşte modul în care Tribunalul Timiş a gestionat structura completurilor specializate în litigii de muncă. Contestatoarea arată că, deşi completul NC8LM a fost desfiinţat prin Decizia Preşedintelui nr. 19/07.02.2023, la scurt timp după respingerea cererilor formulate de două colege (judecătorii B. şi C.), acelaşi complet este reînfiinţat pentru a fi preluat de judecătorul D., delegată ulterior de la Judecătoria Timişoara. Contestatoarea susţine că această reconfigurare a structurii completurilor este favorabilă exclusiv judecătorului delegat, care beneficiază de un volum redus de activitate, în timp ce celelalte completuri sunt suprasolicitate. În opinia sa, această conduită administrativă denotă lipsa de transparenţă şi de coerenţă în fundamentarea avizului negativ.

De asemenea, contestatoarea face referire la criteriile invocate de Tribunalul Timiş în acordarea avizului favorabil pentru un alt judecător, respectiv doamna E.. Contestatoarea subliniază că acest aviz se bazează pe simple intenţii exprimate de alţi judecători de a participa la concursul de promovare, fără existenţa unor date certe sau verificabile, într-un moment în care înscrierile la concurs nu erau finalizate. Astfel, se arată că avizul favorabil este emis pe presupuneri, în timp ce avizul nefavorabil în cazul său ignoră realităţile instituţionale şi profesionale.

Contestatoarea a criticat şi inconsecvenţa poziţiei Curţii de Apel Timişoara, care emite avize negative pentru toate cererile de transfer, deşi ulterior dispune delegarea unui judecător (F.) pe un post vacant, anterior refuzat prin aviz negativ. Contestatoare consideră că această practică ridică semne de întrebare cu privire la temeinicia şi legalitatea avizelor emise, în condiţiile în care existenţa posturilor vacante este confirmată prin actele administrative ulterioare.

În concluzie, contestatoarea susţine că avizul negativ emis de Tribunalul Timiş nu este fundamentat pe criterii obiective şi verificabile, ci pe considerente subiective şi discreţionare, iar respingerea cererii de transfer de către Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul acestui aviz, este nelegală.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, arătând că Hotărârea nr. 733/28.03.2023 a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, în limitele competenţei şi cu respectarea principiului proporţionalităţii între interesul public şi cel individual.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Analizând înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 733/28.03.2023 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, faţă de următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 188-192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, procedura de transfer presupune o analiză complexă, realizată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în baza cererii formulate de magistrat, a avizelor motivate ale instanţelor implicate, precum şi a criteriilor legale referitoare la volumul de activitate, gradul de ocupare al posturilor, specializarea, vechimea în funcţie şi în grad, disponibilitatea de activare în completul corespunzător, situaţia familială şi distanţa faţă de instanţa solicitată.

În cauză, contestatoarea îşi întemeiază cererea de transfer pe dobândirea gradului profesional de curte de apel, pe specializarea sa în materia litigiilor de muncă şi pe existenţa unor posturi vacante la Curtea de Apel Timişoara. Criticile formulate vizează, în principal, temeinicia avizului negativ emis de Tribunalul Timiş, precum şi inconsecvenţa poziţiei Curţii de Apel Timişoara, în contextul în care, ulterior respingerii cererii de transfer, au fost dispuse delegări pe posturi vacante.

Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 733/28.03.2023 a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, în urma unei analize unitare şi coroborate a tuturor cererilor de transfer formulate în cadrul sesiunii respective.

Referitor la avizele instanţelor implicate, Înalta Curte reţine că acestea au fost emise în temeiul art. 189 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 şi au cuprins menţiuni privind posturile vacante, gradul de încărcare pe judecător, precum şi dificultăţile de ocupare a posturilor.

În mod corect, secţia pentru judecători a acordat prioritate argumentelor indicate în avizele nefavorabile emise de Tribunalul Timiş şi Curtea de Apel Timişoara, coroborându-le cu datele obiective furnizate de direcţia de resort din cadrul Consiliului

Din conţinutul avizelor consultative rezultă că Tribunalul Timiş funcţiona, la data analizării cererii, cu un deficit de personal de 23% din schemă, iar la nivelul secţiei I civilă existau deja patru posturi vacante, în condiţiile în care nu se contura o perspectivă reală de ocupare a acestora pe termen scurt. În acest context, aprobarea cererii de transfer a contestatoarei ar fi condus la înjumătăţirea numărului de judecători specializaţi în litigii de muncă, cu riscul afectării echilibrului funcţional al instanţei.

De asemenea, se reţine că secţia pentru judecători a admis o singură cerere de transfer de la Tribunalul Timiş, respectiv cea formulată de doamna judecător E., activând în cadrul secţiei penale, unde existau perspective reale de ocupare a posturilor vacante, în raport de intenţia unor judecători de la instanţele inferioare de a participa la concursul de promovare.

Referitor la delegările ulterioare dispuse de conducerea Tribunalului Timiş, Înalta Curte reţine că acestea au caracter temporar, nu sunt emise de secţia pentru judecători şi nu pot constitui elemente de nelegalitate ale hotărârii contestate. Aceste măsuri administrative au fost adoptate în scopul completării schemei de personal, în contextul plecării unor judecători şi al supraaglomerării celor rămaşi în funcţie.

În ceea ce priveşte susţinerile privind existenţa unui tratament diferenţiat sau a unei discriminări, Înalta Curte constată că acestea nu sunt susţinute de elemente obiective. Toate cererile de transfer au fost analizate în raport cu aceleaşi criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii a fost realizată în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri, în scopul asigurării unui echilibru între interesul individual al solicitantului şi interesul general al instanţelor implicate.

În jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte a statuat că oportunitatea măsurii de transfer intră în marja de apreciere a autorităţii competente, iar existenţa unor posturi vacante nu generează automat dreptul la transfer.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că Hotărârea nr. 733/28.03.2023 a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, în limitele competenţei şi cu respectarea principiului proporţionalităţii între interesul public şi cel individual, fără a se contura elemente de nelegalitate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constatând că actul administrativ contestat este legal, va respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 733 din 28 martie 2023 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia declarată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 733 din 28 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.