Conflict of interest in local rent contract validation: appeal dismissed, integrity agency's assessment upheld

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19.12.2019, reclamantul A. a formulat contestaţie prin intermediul căreia solicita anularea raportului de evaluare nr. x din data de 25.11.2019 emis de către Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, precum şi a tuturor actelor care au stat la baza acestuia emise la rândul lor în cadrul lucrării nr. 345.12/A/II/25.09.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. .1743 din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. .1743 din 23 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantului A..

Prima critică vizează nelegalitatea soluţiei pronunţate în primă instanţă din perspectiva competenţei teritoriale. Recurentul susţine că instanţa de fond a fost învestită în mod eronat, întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă la Curtea de Apel Bucureşti, deşi, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa teritorială aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului. În speţă, domnul A. domiciliază în judeţul Maramureş, comuna Rona de Jos, astfel că instanţa competentă era Curtea de Apel Cluj. Deşi excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acesteia şi nu a făcut nicio menţiune în cuprinsul hotărârii, ceea ce constituie o omisiune gravă, având în vedere că aspectele privind competenţa sunt de ordine publică şi trebuie analizate din oficiu. În consecinţă, se solicită casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă.

A doua critică priveşte netemeinicia şi nelegalitatea soluţiei de respingere a acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare nr. x din 25.11.2019, emis de Agenţia Naţională de Integritate. Recurentul susţine că procedura de încheiere a contractului de închiriere analizat în raportul de evaluare s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile legale, fără implicarea sa directă. Contractul nu îl menţionează ca semnatar, iar atribuţiile privind încheierea acestuia aparţineau exclusiv primarului, nu viceprimarului. Chiria a fost stabilită prin hotărâre a Consiliului Local, adoptată în unanimitate, iar întreaga procedură a fost transparentă şi legală. În aceste condiţii, recurentul apreciază că nu exista obligaţia de a menţiona contractul în declaraţia de interese, întrucât nu a avut niciun beneficiu personal şi nu a fost implicat în procesul decizional.

În continuare, se contestă calificarea situaţiei ca fiind un conflict de interese, întrucât nu s-a dovedit existenţa unui interes personal care să fi influenţat exercitarea atribuţiilor publice. Recurentul arată că nu a participat la încheierea contractului, nu a avut atribuţii în acest sens şi nu a beneficiat în niciun fel de pe urma acestuia. Societatea cocontractantă nu ridică suspiciuni, iar atribuirea spaţiului s-a făcut în interesul comunităţii, cu respectarea procedurilor legale. Se subliniază că Agenţia Naţională de Integritate nu a demonstrat în ce mod ar fi fost afectată imparţialitatea sau obiectivitatea recurentului în exercitarea funcţiei publice, limitându-se la invocarea unor dispoziţii legale fără a le corela cu faptele concrete.

În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 1743/2021, admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale şi anularea raportului de evaluare nr. x din 25.11.2019, precum şi a tuturor actelor care au stat la baza acestuia.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata Agenţa Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul - reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat constatarea inexistenţei stării de conflict de interese şi anularea raportului de evaluare nr. x/25.11.2019 emis de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Referitor la prima critică, privind necompetenţa teritorială a instanţei de fond, instanţa de control judiciar constată că aceasta este neîntemeiată. Deşi recurentul susţine că instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra excepţiei de necompetenţă teritorială, invocată de pârâtă prin întâmpinare, din analiza actelor dosarului rezultă că, prin încheierea de şedinţă din 28.07.2020, Curtea de Apel Bucureşti a analizat excepţia invocată şi a reţinut în mod expres că este competentă să soluţioneze cauza.

Cu privire la cea de-a doua critică, privind netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că aceasta este, de asemenea, nefondată, întrucât instanţa de fond a reţinut în mod legal atât situaţia de fapt, cât şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză şi a făcut o corectă interpretare a acestora.

Din analiza raportului de evaluare contestat şi a înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că recurentul, în calitate de consilier local, a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local Rona de Jos nr. 39/30.12.2016, privind actualizarea unor taxe speciale şi chirii pentru anul 2017.

Ulterior, în calitate de viceprimar, delegat prin dispoziţie să exercite atribuţiile primarului, a semnat Contractul de închiriere nr. x/26.01.2017, încheiat între Primăria comunei Rona de Jos şi S.C. B. S.R.L., societate la care fiul său deţine calitatea de asociat unic şi funcţia de administrator. Aceste fapte atrag incidenţa dispoziţiilor art. 70, art. 76 alin. (1) şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu art. 75 din Legea nr. 393/2004 şi art. 228 din Codul administrativ, care reglementează regimul juridic al conflictelor de interese.

Înalta Curte reţine că recurentul nu şi-a declarat interesul personal la începutul şedinţei consiliului local şi nu s-a abţinut de la participarea la deliberări, deşi avea obligaţia legală de a face acest lucru. Participarea sa la adoptarea hotărârii prin care au fost actualizate taxele speciale şi chiriile pentru anul 2017 şi semnarea ulterioară a contractului de închiriere în favoarea unei societăţi administrate de fiul său se circumscrie definiţiei noţiunii de conflict de interese, prevăzută de dispoziţiile legale în vigoare.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că recurentul avea posibilitatea să anticipeze beneficiul pe care adoptarea hotărârii şi semnarea contractului l-ar putea produce în favoarea unei rude apropiate, ceea ce este suficient, potrivit legii, pentru a atrage existenţa unui conflict de interese.

Nu este necesară dovedirea unui beneficiu material concret, ci simpla posibilitate de apariţie a unui avantaj, întrucât scopul reglementării este prevenirea corupţiei şi asigurarea imparţialităţii în exercitarea funcţiilor publice.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie confirmă această interpretare, statuând că anticiparea unui beneficiu este suficientă pentru a atrage sancţiunea legală.

În concluzie, instanţa constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente şi în concordanţă cu situaţia de fapt reţinută.

Pentru considerentele arătate, având în vedere că niciunul dintre motivele de recurs invocate de recurent nu este apt să conducă la casarea hotărârii, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1743 din 23 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.