Extraordinary appeal against Clerk School stipend ruling dismissed as inadmissible.

Şedinţa publică din data de 13 martie 2025

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Sentinţa primei instanţe. Primul ciclu procesual

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri,

- anularea actului administrativ individual emis de SNG prin adresa nr. x/25.10.2017 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei SNG să emită decizie de recalculare prin care să dispună ca reclamantul să beneficieze de indemnizaţie lunară de cursant (bursă) în cuantum raportat la nivelul maxim de salarizare pentru un grefier debutant cu studii superioare juridice, respectiv majorarea indemnizaţiei lunare de cursant, aferentă perioadei 06.06.2016-06.12.2016, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 445,5 RON;

- obligarea pârâtei SNG să calculeze şi să plătească diferenţele pecuniare dintre sumele de bani primite şi cele rezultate în urma recalculării potrivit pct. 1) pentru fiecare lună, începând cu data de 06.06.2016 şi până la data de 06.12.2016, respectiv a diferenţelor dintre venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 305 RON) şi venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi Legii nr. 293/2015 (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON) în aceeaşi perioadă, actualizate cu indicele de inflaţie şi rata dobânzii legale, de la data scadenţei până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtei SNG să solicite pârâtului CSM sumele de bani necesare plăţii drepturilor pecuniare solicitate;

- anularea adresei CSM nr. x/17.11.2017 şi obligarea pârâtului CSM să prevadă în bugetul de venituri şi cheltuieli sumele de bani necesare plăţii drepturilor pecuniare solicitate;

- obligarea în solidar a pârâţilor CSM şi SNG la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

Prin cererea adiţională depusă la data de 21.05.2018, reclamantul A. a precizat punctele 1 şi 2 din petitul acţiunii în sensul că a solicitat obligarea pârâţilor la cele solicitate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială (în continuare: VRS) de 484,18 RON, în principal, sau de 463,5 RON, în secundar, iar în terţiar de 445,5 RON, în caz că instanţa va considera că nu se impune utilizarea unei VRS de 484,18 RON sau de 463,5 RON.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 3999 din 9 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, Consiliul Superior al Magistraturii, şi a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea modificată şi a dispus anularea adresei nr. x/25.10.2017 emisă de pârâta Şcoala Naţională de Grefieri.

A obligat pârâta Şcoala Naţională de Grefieri, prin Director, să emită reclamantului o decizie de stabilire a indemnizaţiei lunare de cursant, producătoare de efecte juridice în perioada 6.06.2016 -30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON.

A obligat pârâtul Şcoală Naţională de Grefieri să plătească reclamantului diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii.

A respins, în rest, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri, ca neîntemeiată.

2. Recursul formulat împotriva hotărârii primei instanţe

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul şi pârâta Şcoala Naţională de Grefieri au formulat recurs.

Prin decizia civilă nr. 6112 din 7 decembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile reclamantului şi pârâtei SNG, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

3. Al doilea ciclu procesual. Hotărârea primei instanţe

În rejudecare după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18.03.2022, sub nr. x/2022.

La data de 27.04.2022, reclamantul a formulat cerere adiţională prin care a solicitat majorarea valorii de referinţă sectoriale de la 484,18 RON la 605,225 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 2207 din 23 noiembrie 2022, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii şi a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia decăderii, ca neîntemeiate.

A admis cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Şcoala Naţională de Grefieri şi a anulat Adresa nr. x/25.10.2017 emisă de pârâtă.

A obligat pârâta SNG să plătească reclamantului diferenţele salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii.

4. Decizia instanţei de recurs ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Şcoala Naţională de Grefieri a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin(1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 30.09.2024, sub nr. x/2022.

Prin Decizia nr. 3319 din 13 iunie 2024, Înalta Curte a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Şcoala Naţională de Grefieri, a casat în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

În esenţă, instanţa de recurs a apreciat că soluţia primei instanţe este dată cu cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 567/2004. Deşi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 prevede că indemnizaţia prevăzută la alin. (1) are natura şi regimul juridic al unui drept salarial şi se plăteşte din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii, s-a reţinut că îndemnizaţia de cursant se acordă pe perioada studiilor, perioadă de 6 luni în care cursantul nu încheie un contract de muncă nici cu SNG şi nici cu instanţele judecătoreşti sau parchetele unde efectuează stagii de practică, ci încheie un contract de instruire pentru o perioadă de 6 luni. Chiar dacă art. 26 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 reţine că perioada în care o persoană a avut calitatea de cursant al Scolii Naţionale de Grefieri, dacă a promovat examenul de absolvire a Scolii Naţionale de Grefieri, constituie vechime în munca şi vechime în specialitate, această împrejurare nu duce la modificarea naturii juridice a contractului dintre cursant şi SNG.

5. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei contestate, rejudecarea şi respingerea recursului pârâtei Şcoala Naţională de Grefieri, admiterea acţiunii sale în sensul admiterii cererii de chemare în judecată conform sentinţei nr. 2207 din 23 noiembrie 2022.

Instanţa a interpretat eronat şi vădit distorsionat textul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, conform căruia perioada în care o persoană a avut calitatea de cursant al Şcolii Naţionale de Grefieri, dacă a promovat examenul de absolvire a SNG, constituie vechime în muncă şi vechime în specialitate. Aşadar, toţi absolvenţii SNG obţin automat toate drepturile ce derivă din vechimea în muncă şi în specialitate, inclusiv drepturile salariale aferente unui grefier, din moment ce legiuitorul a asimilat total cursurile la SNG cu vechimea în muncă şi în specialitate, iar pârâta SNG a reţinut impozite şi contribuţii sociale la plata indemnizaţiilor către cursanţi.

A mai apreciat contestatorul că este limpede reaua-credinţă a judecătorilor care au pronunţat decizia atacată, nu numai din perspectiva interesului personal al unuia dintre membrii completului de judecată, ci şi din perspectiva interpretării eronate a textului de lege.

A mai susţinut contestatorul că, de vreme ce domnul judecător RAG ar fi trebuit să se abţină, conform obligaţiei stipulate de art. 43 alin. (2) raportat la art. 42 alin. (1) pct. 2 şi 8 C. proc. civ., completul de judecată a fost alcătuit cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, hotărârea fiind nulă absolut.

Prin urmare, instanţa ce a pronunţat decizia atacată nu a fost imparţială, fiind nesocotit art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 14 din aceeaşi convenţie, impunându-se admiterea contestaţiei în anulare.

6. Apărările formulate în cauză

6.1. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată.

6.2. Intimata Şcoala Naţională de Grefieri a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, argumentele contestatorului (ignorând tonul vădit ireverenţios al acestuia) şi apărările intimaţilor, în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibilă calea de atac astfel cum a fost formulată, pentru considerentele ce urmează.

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. invocat de contestator, care reglementează contestaţia în anulare specială,

"Art. 503 - (...)

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

(...)."

Analizând primul motiv, referitor la necompetenţa instanţei sau a încălcării normelor referitoare la alcătuirea instanţei, Înalta Curte reţine că se invocă, de către contestator, faptul că, în privinţa unuia dintre membrii completului de judecată ce a soluţionat recursul, ar fi existat o situaţie de incompatibilitate.

Din analiza textului legal care reglementează acest motiv de contestaţie în anulare specială, rezultă că, pentru a fi incident, era necesar ca, în faţa instanţei ce a pronunţat hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare, să se fi invocat excepţia corespunzătoare cu privire la necompetenţa absolută a instanţei sau cu privire la alcătuirea completului de judecată, iar instanţa să fi omis să se pronunţe asupra acesteia.

Din motivarea contestaţiei în anulare formulate de A., rezultă că se critică aspectul privind alcătuirea completului de judecată, în sensul că unul dintre judecătorii care au participat la soluţionarea recursului ar fi fost incompatibil.

Însă, indiferent de argumentele pe care contestatorul înţelege să le aducă, din analiza actelor dosarului instanţei de recurs reiese că, deşi contestatorul a avut acces la dosarul electronic, a depus întâmpinare şi concluzii scrise (în cuprinsul cărora a indicat inclusiv numărul completului căruia i-a fost repartizată cauza), nu a înţeles să invoce nicio excepţie cu privire la componenţa instanţei şi nici nu a formulat vreo cerere de recuzare a vreunuia dintre membrii completului de judecată.

Deci, în cauză nu este îndeplinită condiţia ca să se fi invocat vreo excepţie cu privire la alcătuirea instanţei iar instanţa de recurs să fi omis să se pronunţe asupra acesteia, fiind inadmisibilă contestaţia în anulare din perspectiva acestui motiv.

Analizând şi cel de-al doilea motiv invocat prin calea de atac, referitor la dezlegarea recursului ca fiind rezultatul unei erori materiale, Înalta Curte reţine că prin eroare materială se înţelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârşeşte instanţa, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului şi care este determinantă pentru soluţia pronunţată.

Deci, pentru a se putea reţine admisibilitatea unei contestaţii în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunţate de o instanţă de recurs, este necesar ca eroarea materială invocată de o parte să privească greşeli comise prin confundarea unor date esenţiale ale cauzei, a unor aspecte formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, trebuie să fie greşeli de fapt care să fie determinante pentru soluţia din recurs, şi nu greşeli de judecată, de soluţionare a unor excepţii procesuale, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.

Or, în cauză, niciuna dintre susţinerile contestatorului nu se poate circumscrie noţiunii de eroare materială, în sensul prevăzut de articolul precitat. Critica formulată de contestator se referă, în esenţă, la greşita soluţionare a recursului din perspectiva interpretării "eronate şi distorsionate" a art. 26 alin. (1) şi a art. 25 din Legea nr. 567/2004, referitoare la cursanţii Şcolii Naţionale de Grefieri, contestatorul expunând modalitatea în care ar fi trebuit interpretate şi aplicate aceste dispoziţii legale.

Susţinerile sale nu reprezintă altceva decât o repunere în discuţie a recursului şi o încercare de a schimba soluţia instanţei de recurs, însă modalitatea în care instanţa de control judiciar a procedat şi a înţeles să interpreteze dispoziţiile legale incidente şi să soluţioneze calea de atac a recursului nu se încadrează în noţiunea de eroare materială, în sensul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

După cum s-a cristalizat în jurisprudenţa Înaltei Curţi şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui apel-recurs deghizat, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. Nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (Cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la introducerea căilor de recurs extraordinare (Cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006), a mai reţinut că "(...) instanţele superioare nu trebuie să-şi folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substanţiale şi imperioase (Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, § 52, CEDO 2003-IX).".

Fiind o cale de retractare, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de drept si de fapt ce au fost soluţionate de instanţa de recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 sau 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3319 din 13 iunie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.