VAT refund claim quashed: tax authority prevails in dismissing reimbursement of non-paid deductible tax

Şedinţa publică din data de 12 martie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii şi evoluţia procesuală

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 12.06.2017 sub nr. de dosar x/2017, reclamanta A. Sucursala Mogoşoaia, prin lichidator B. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională De Administrare Fiscală-Direcţia Generală De Soluţionare A Contestaţiilor Bucureşti, Pârât Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Bucuresti - Administraţia Fiscală Pentru Contribuabili Mijlocii, Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Ilfov, să dispună:

(i) în principal, anularea parţială a actului administrativ-fiscal constând în Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x din 20 decembrie 2016 ("Decizia") şi a actelor premergătoare constând în Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 20 decembrie 2016 emise de ANAF - AIF;

(ii) în subsidiar, obligarea Agenţiei Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei;

(iii) obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate prin prezentul litigiu.

Prin cererea formulată în cadrul dosarului conex nr. x/2018 al Curţii de aApel Bucureşti, reclamanta a solicitat instanţei:

(i) să anuleze decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 258/28.07.2017 emisă ANAF-DGSC şi să admiteţi contestaţia administrativ-fiscală a contestatoarei;

(ii) (ii) să dispună anularea parţială a acrului administrativ-fiscal constând în Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x din 20 decembrie 2016 şi a tuturor actelor premergătoare inclusiv Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 20 decembrie 2016 emise de ANAF - AIF;

(iii) să oblige intimatele la rambursarea taxei pe valoare adăugată deductibile în cuantum de 68.604.521 RON şi a dobânzilor aferente determinate potrivit legii;

(iv) să oblige intimatele la plata cheltuielilor de judecată ocazionate prin prezentul litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 507 din 23.12.2020 pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea principală modificată şi cererea conexă în cauza ce are ca părţi pe reclamantul A. Sucursala Mogoşoaia, prin lichidator B. şi pârâţii Agenţia Naţională De Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti, Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Bucuresti - Administraţia Fiscală Pentru Contribuabili Mijlocii, Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Ilfov şi a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 258/28.07.2017 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor .

A anulat în parte Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x/20.12.2016 emisă în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/20.12.2016 cu privire la constatările organelor fiscale cu privire la obligaţiile fiscale reţinute în sarcina reclamantei:

- impozit pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 17.106.900 RON şi accesoriile aferente, în cuantum de 5.420.658 RON (dobânzi, majorări întârziere), 2.994.981 RON (penalităţi de întârziere);

- TVA în cuantum de 68.604.521 RON şi accesoriile aferente, în cuantum de 17.015.346 RON.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei 114.172,7 RON cheltuieli de judecată (onorariu expert 27.000 RON, taxă judiciară de timbru 150 RON, onorariu avocaţial 87.022,7 RON).

Prin cererea formulată la data de 13 mai 2022, reclamantul A. Sucursala Mogoşoaia, prin lichidator B. a solicitat completarea sentinţei civile nr. 507 din 23.12.2020, în sensul pronunţării asupra petitului (III) din cererea modificatoare prin care a solicitat obligarea intimatelor la rambursarea taxei pe valoare adăugată deductibile în cuantum de 68.604.521 RON

2. Hotărârea instanţei faţă de cererea de completare a sentinţei civile nr. 507 din 23.12.2020

Prin sentinţa civilă nr. 150/2022 din 22 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de completare ca fiind neîntemeiată.

A admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 507/23.12.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017, formulat de reclamantul A. Sucursala Mogoşoaia, prin lichidator B. şi pe pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucuresti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, şi a admis capătul de cerere din dosarul conex nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti şi a obligat pârâtele la rambursarea taxei pe valoare adăugată în cuantum de 68.604.521 RON şi a dobânzii aferente.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 150/2022 din 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucuresti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, precum şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov.

În susţinerea cererilor de recurs, recurentele-pârâte au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în susţinerea căruia au invocat în esenţă următoarele:

Pe cale de exceptie au invocat inadmisibilitatea completării sentinţei civile prin cererea de completare a dispozitivului, sens în care DGRFP Bucureşti a susţinut că, completarea hotararii se solicita prin recurs sau apel, dupa caz:

"Dacă prin hotrârea dat instanta a omis să se pronunte asupra unui capät de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotarârii in acelasi termen in care se poate declara, după caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarâri, iar in cazul hotarârilor date in cile extraordinare de atac sau in fond dupa casarea cu retinere, in termen de 15 zile de la pronuntare. In cazul hotarârilor definitive pronuntate in apel sau in recurs, completarea acestora se poate cere in termen de 15 zile de la comunicare."

În raport de textul legal invocat a susţintu că instanta de fond a interpretat si aplicat in mod gresit prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. admiţând prin sentinta recurata cererea de completare a dispozitivului sentintei civile nr. 507/23.12.2020 pronuntata în dosarul nr. x/2017, considerent pentru care a apreciat că se impune ca instanta de recurs sa admita exceptia invocată, intrucat reclamanta ar fi avut calea deschisa a recursului.

Cu privire la fondul cauzei, recurentele-pârâte au susţinut că instanta de judecată a obligat pârâtele la rambursarea taxei pe valoare adaugată în cuantum de 68.604.521 RON si a dobanzi aferente, însă suma mentionata anterior reprezinta o obligatie fiscală suplimentară ca urmare a neacceptarii la deducere a taxei pe valoare adaugată aferentă achizitiilor efectuate de la A. S.A. de catre organul fiscal pentru perioada 01.01.2010 - 31.12.2014, stabilita prin Decizia de impunere nr. x/20.12.2016 emisa in baza raportului de inspectie fiscala x/20.12.2016.

Conform evidentelor contabile şi fiscale, soldul contului taxei pe valoare adaugata de rambursat la 31.12.2014, este în suma de 48.417.274 RON.

Recurenta-pârâtă subliniază că această sumă se regaseste în ultimul decont de taxa pe valoare adaugată depus de contribuabil la organul fiscal, aferent lunii august 2014, nr. x/09.04.2015, iar contribuabilul nu a solicitat la ramburs soldul sumei negative de TVA.

În motivarea cererii de completare a sentintei civile nr. 507/23.12.2020 formulata la data de 13 mai 2022, însăşi reclamanta A. Sucursala Mogoşoaia mentionează că potrivit raportului de expertiza omologat în cauză, s-a reţinut drept concluzie la obiectivul nr. 7 că, în ipoteza în care achizitiile efectuate de reclamanta de la A. S.A. ar fi fost considerate deductibile, reclmanta ar fi inregistrat TVA de recuperat în suma de 39.897.598 RON şi ar fi trebuit să achite, separat, cu titlu de obligaţii fiscale accesorii suma de 231 RON.

Astfel ca, suma de 68.604.521 RON nu reprezintă taxa pe valoare adaugată de rambursat, ci reprezintă taxă pe valoare adăugată, cu drept de deducere.

Suma negativa a taxei pe valoare adaugata (TVA de rambursat) aferente unei anumite perioade fiscale se stabileste in conformitate cu art. 1473alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, in vigoare in perioada supusa inspectiei fiscale.

Recurenta DGRFP Bucureşti precizează că intimata-reclamantă A. MOGOSAIA nu a solicitat la rambursare, soldul sumei pentru perioada 01.01.2010 - 31.12.2014, respectiv suma de 48.417.274 RON conform evidentei contabile si fiscale a contribuabilului. Nu a depus TVA cu optiune de rambursare, prin care să îşi fi exercitat acest drept în conformitate cu prevederile art. 1473alin (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Recurenta-pârâtă subliniază că suma de 68.604.521 RON, stabilita de catre organul de inspectie fiscala ca taxa pe valoare adaugată fără drept de deducere, nu a fost niciodată virată de către contribuabil, la bugetul de stat, în contul obligatiei fiscale reprezentand TVA, astfel incat nu este justificata "rambursarea" acesteia in conditiile in care nici in evidentele contabile contribuabilul nu avea aceasta suma in soldul contul 4424 "TVA de rambursat" (soldul contului 4424 "TVA de rambursat" conform contribuabilului fiind de 48.417.274 RON).

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. Sucursala Mogoşoaia a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat pe cale de excepţie să se constate nulitatea recursurilor pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat să se respingă recursurile ca nefondate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului de judecată, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 12 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, o apreciază ca fiind nefondată în considerarea faptului că recurnentele-pârâte au invocat în cuprinsul cererilor de recurs critici ce se circumscriu motivului de casare prevăîzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte exepţia inadmisibilităţii cererii de completare a dispozitivului hotărârii invocată de către recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, instanţa de recurs apreciază că această excepţiei are un caracter formal, în susţinerea sa neexistând argumente care să o susţină.

Având în vedere că instanţa de fond a reţinut în mod corect că a omis să se pronunţe asupra petitului III al cererii de chemare în judecată, privitor la obligarea pârâtelor la rambursarea TVA în sumă de 68.604.521 RON, în mod corect a reţinut aceasta că în temeiul art. 444 C. proc. civ. se impune completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 507 din 23.12.2020. Astfel dincolo de caracterul neargumentat al excepţiei inadmisibilităţii invocat de către intimata-pârâtă DGRFP Bucureşti, instanţa de recurs apreciază demersul instanţei de fond prin care a reţinut omisiunea pronunţării pe unul din capetele de cerere şi aplicarea prevederilor art. 444 C. proc. civ. în soluţionarea acestui incident, ca fiind temeinic şi legal.

În ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a capătului de cerere prin care intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâtelor la rambursarea TVA în sumă de 68.604.521 RON reprezentând TVA deductibil şi a dobânzilor aferente determinate potrivit legii, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi lipsit de temeinicie, considerente pentru care apreciază că recursurile sunt fondate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În speţă, se constată că prin sentinţa civilă nr. 507/23.12.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost admisă cererea principală modificată şi cererea conexă formulată de reclamanta A. Sucursala Mogoşoaia, prin lichidator B.; a fost anulată Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 258/28.07.2017 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor cu consecinţa anulării în parte a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x/20.12.2016 emisă în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/20.12.2016 cu privire la constatările organelor fiscale cu privire la obligaţiile fiscale reţinute în sarcina reclamantei:

- impozit pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 17.106.900 RON şi accesoriile aferente, în cuantum de 5.420.658 RON (dobânzi, majorări întârziere), 2.994.981 RON (penalităţi de întârziere);

- TVA în cuantum de 68.604.521 RON şi accesoriile aferente, în cuantum de 17.015.346 RON; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei 114.172,7 RON cheltuieli de judecată.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată în dosarul conex nr. x/2018, reclamanta A. Sucursala Mogoşoaia a solicitat anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 258/28.07.2017 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, admiterea contestaţiei, anularea parţială a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x/20.12.2016 emisă în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/20.12.2016; obligarea intimatelor la rambursarea TVA deductibile în cuantum de 68.604.521 RON şi a dobânzilor aferente determinate potrivit legii.

Faţă de acest ultim capăt de cerere, privitor la rambursarea TVA, instanţa de fond a omis să se pronunţe prin sentinţa nr. 507/23.12.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Învestită cu o cererea de completare în temeiul art. 444 C. proc. civ., instanţa de fond a pronunţat sentinţa nr. 150/2022 din 22 iunie 2022 prin care a admis capătul de cerere din dosarul conex nr. x/2018 şi dispus obligarea pârâtelor la rambursarea taxei pe valoare adăugată în cuantum de 68.604.521 RON şi a dobânzii aferente.

Înalta Curte, analizând înscrisurile care au stat la baza soluţionării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 şi a dosarului conex nr. x/2022, constată că instanţa de fond a apreciat în mod eronat cu privire la caracterul sumei de 68.604.521 RON, în sensul că această sumă nu reprezintă taxa pe valuare adăugată de rambursat, ci reprezintă taxa pe valuare adăugată nedeductibilă deoarece această sumă nu a fost virată de contribuabil către bugetul de stat, în contul obligaţiei fiscale reprezentând TVA.

Aşadar din înscrisurile ataşate cererilor de recurs se constată următoarele: că soldul contului TVA de rambursat conform contribuabilului este de 48.417.274 RON, diferenţele TVA stabilite de organul fiscal în sarcina intimatei-pârâte sunt în sumă totala de 77.124.196 RON, din care 68.604.521 RON reprezintă o obligaţie fiscala suplimentara ca urmare a neacceptarii la deducere a taxei pe valoare adaugata aferentă achizitiilor efectuate de la A.; TVA de plata conform organului fiscal în suma de 28.706.922 RON; soldul contului TVA de rambursat pentru perioada 01.01.2010 - 31.12.2014, conform organului fiscal şi ca urmare a hotărârii instanţei, este în suma de 39.987.599 RON (soldul TVA de rambursat conform contribuabil în suma de 48.417.274 RON din care se scad diferentele TVA stabilite de organul fiscal în suma totala de 77.124.196 RON, mai putin suma pentru care instanta a dat drept de deducere, respectiv suma de 68.604.521 RON) şi obligatii fiscale accesorii privind taxa pe valoare adaugata conform inspectiei fiscale in suma de 17.015.584 RON şi urmare a celor hotărâte de instanta în suma de 238 RON.

Din perspectiva raportului de expertiză omologat în dosarul nr. x/2017, faţă de obiectivul nr. 7 s-a reţinut că în ipoteza în care achizitiile efectuate de intimata-reclamanta de la A. S.A. ar fi fost considerate deductibile, reclamanta ar fi inregistrat TVA de recuperat în suma de 39.897.598 RON şi ar fi trebuit să achite, separat, cu titlu de obligaţii fiscale accesorii suma de 231 RON.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că suma de 68.604.521 RON nu reprezintă taxa pe valoare adaugată de rambursat ci reprezintă taxă pe valoare adaugată onsiderată de organul fiscal hotararea instantei a fost declarata ca TVA cu drept de deducere. În ceea ce priveşte suma negativă a taxei pe valoare adăugată, această se stabileşte în conformitate cu prevederile art. 1473 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 potrivit cărui: "În situaţia în care taxa aferentă achizitiilor efectuate de o persoană impozabilă inregistrata in scopuri de TVA, conform art. 153, care este deductibilă într-o perioada fiscală, este mai mare decat taxa colectată pentru operaţiuni taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare suma negativa a taxei".

Cu privire la soldul sumei negative a TVA pentru perioada de referinţă 01.01.2010 - 31.12.2014, se constată că intimata nu a depus o cerere de rambursare în conformitate cu prevederile art. 1473 alin. (6) din Legea nr. 571/2003.

În aceste condiţii, instanţa de recurs apreciază că se confirmă raţionamentul recurentei-pârâte DGRFP - Bucureşti potrivit căruia, suma de 68.604.521 RON, stabilită de către organul de inspectie fiscala ca taxa pe valoare adaugată fără drept de deducere, nu a fost niciodată virată de către contribuabil, la bugetul de stat, în contul obligatiei fiscale reprezentand TVA, astfel încât nu este justificată rambursarea acestei sume în conditiile în care nici în evidentele contabile contribuabilul nu avea această sumă în soldul contul 4424 "TVA de rambursat".

Soldul contului 4424 "TVA de rambursat" conform contribuabilului fiind de 48.417.274 RON, ori faţă de această sumă intimata-reclamantă nu a depus vreun decont de TVA cu opţiune de rambursaree.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa de fond în mod greşit a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei şi a obligar recurentele-pârâte la rambursarea sumei de 68.604.521 RON în condiţiile în care această sumă nu a fost achitat de către reclamantă în contul de TVA.

Cum în speţă, intimata-reclamantă nu a solicitat rambursarea taxei pe valoare adăugată organului fiscal şi nu a achitat vreodată obligaţiile fiscale stabilite suplimentar prin Decizia de impunere nr. x/20.12.2016 considerente pentru care în cauză nu se impune acordarea unei dobânzi potrivit prevederilor art. 182 alin. (2) din Legea nr. 207/2015.

În considerarea celor mai sus arătate, constatând ca fiind incident în cauză motivul de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de rambursare a taxei pe valoare adăugată în cuantum de 68.604.521 RON şi a dobânzii aferente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursurile declarate de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucuresti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, precum şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 150/2022 din 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa civilă nr. 150/2022 din 22 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi rejudecând cauza respinge cererea de rambursare a taxei pe valoare adăugată în cuantum de 68.604.521 RON şi a dobânzii aferente.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.