Conflict of interest for local executive signing spouse's labor contract at statutory minimum wage

Şedinţa publică din data de 13 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată. Primul ciclu procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.01.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, -să constate ca s-a împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii pentru fapta susceptibila de conflict de interese, iar, pe fond, anularea Raportului de evaluare nr. x/20.12.2021 emis de parată, constatând inexistenta stării de conflict de interese reţinuta de către ANI; -obligarea paratei la plata despăgubirilor reprezentând daune morale în cuantum 200.000 RON pentru prejudicii de imagine, atingerea onoarei şi reputaţiei; -obligarea paratei de a publica hotărârea ce se va pronunţa pe site-ul acesteia, cu cheltuieli de judecata, constând în taxa de timbru şi onorariu de avocat.

Prin sentinţa nr. 120 din 6 iulie 2022, Curtea a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 16.08.2022.

Prin Decizia nr. 5458 din 21 noiembrie 2023, Înalta Curte a admis recursul formulat de reclamantul A., a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Instanţa de control judiciar a apreciat că prima instanţă a constatat corect intervenită prescripţia în ceea ce priveşte fapta de conflict de interese cu privire la contractul individual de muncă din 02.05.2017, aspect nerecurat de intimata pârâtă şi a trimis cauza spre rejudecare pentru a se efectua o analiză a raportului de evaluare cu privire la actele adiţionale la contractul individual de muncă, încheiate de acelaşi reclamant, faţă de care nu a intervenit prescripţia răspunderii administrative, din perspectiva principiului proporţionalităţii în raport de existenţa unui prejudiciu minim/inexistent sau lipsa culpei reclamantului, cu luarea în considerare a întregului context în care au fost emise actele adiţionale.

2. Al doilea ciclu procesual. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

Cauza a fost înregistrată în rejudecare după casare pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 06.02.2024, sub nr. x/2022*.

Prin sentinţa nr. 130 din 30 aprilie 2024, Curtea a admis în parte acţiunea şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/20.12.2021 emis de pârâtă.

A respins restul pretenţiilor, ca neîntemeiate, şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenţia Naţională de Integritate a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea contestaţiei reclamantului cu consecinţa menţinerii ca temeinic şi legal a raportului de evaluare, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

După ce a prezentat situaţia de fapt, a susţinut recurenta-pârâtă că existenţa unui conflict de interese nu este influenţată de faptul că salariul minim brut pe ţară a fost stabilit prin H.G. nr. 846/2017, respectiv H.G. nr. 937/2018 şi că prin actele adiţionale salariul soţiei intimatului-reclamant a fost stabilit tocmai la acest nivel minim.

Condiţia esenţială, după cum este reglementată de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, este aceea ca actele emise/semnate de primar să producă un folos material pentru soţ/soţie indiferent de cuantumul acestuia.

Semnarea actelor adiţionale reprezintă o manifestare de voinţă săvârşită cu intenţia de a produce efecte juridice, în sensul că soţia intimatului a obţinut venituri de la angajatorul Primăria Avram Iancu, iar intimatul-reclamant, datorită interesului personal de natură patrimonială, s-a aflat în situaţia în care nu şi-a îndeplinit atribuţiile ce îi revin în calitate de ales local în conformitate cu prinicpiile care stau la baza funcţiei sale publice.

Intimatul avea posibilitatea, conform art. 65 din Legea nr. 215/2001, de a evita generarea unui conflict de interese prin delegarea atribuţiilor sale referitoare la semnarea contractului către viceprimar.

În baza actelor în cauză, B., soţia intimatului, a obţinut drepturi salariale de la angajatorul Primăria Comunei Avram Iancu, iar intimatul, în calitate de primar, avea obligaţia de a respecta art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, de a nu încheia niciun act juridic care să producă un folos material pentru sine, pentru soţul ori pentru rudele sale de gradul I.

Intimatul, în calitate de primar, era obligat să manifeste o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţă de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis să abuzeze în orice fel de poziţia pe care o deţine şi să obţină anumite beneficii pentru sine sau pentru soţia sa.

Având în vedere conceptul de demnitate publică, rezultă că, prin natura funcţiei cu care a fost învestit, consilierul local slujeşte interesele comunităţii din care face parte, astfel încât îi revine obligaţia să respecte normele imperative în conformitate cu prevederile Legii nr. 161/2003.

Rolul reglementării conflictului de interese este acela de a preveni situaţiile în care funcţionarii publici, aleşii local sau demnitarii ar sluji interesul personal, datorită existenţei unei împrejurări care le-ar aduce acestora, rudelor, prietenilor sau asociaţilor lor un anumit avantaj, aceste situaţii incluzând şi împrejurările în care existenţa unor obligaţii ale funcţionarilor, aleşilor local sau demnitarilor faţă de orice terţ ar putea afecta imparţialitatea deciziilor sale.

Astfel, instanţa a pronunţat hotărârea cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 70, art. 71 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor intimatului, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantul A. având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/20.12.2021, întrucât în perioada exercitării mandatului de primar al Comunei Avram Iancu, judeţul Bihor, a încheiat Contractul individual de munca nr. x/02.05.2017, precum şi actele adiţionale nr. x/03.01.2018 şi nr. y/21.12.2018 la contractul individual de munca pentru B., soţia sa, ce ocupa funcţia contractuală de asistent personal pentru persoana cu handicap grav, A., încălcând astfel dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, funcţiilor publice şi a mediului de afaceri, prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii este legală, reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, "Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I".

Sensul şi întinderea acestei interdicţii poate fi dedusă prin valorizarea definiţiei generale a conflictului de interese de la art. 70 din Legea nr. 161/2003 care prevede că, "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative", precum şi a principiilor prevăzute la art. 71 din acest act normativ şi care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice şi care sunt imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.

Din cele expuse în precedent rezultă că nu se află în conflict de interese primarul sau viceprimarul care îşi exercită competenţele legale în lipsa oricărei marje de apreciere, care emite un act administrativ sau încheie un act juridic ori emite o dispoziţie prin care se produce un folos pentru soţul său, într-un cuantum determinat legal, a cărui întindere nu o poate influenţa prin manifestarea sa de voinţă.

Cu alte cuvinte, existenţa conflictului de interese, sub aspect administrativ, se verifică în situaţia în care, decizia persoanei supuse interdicţiei legale este influenţată sau prezintă riscul de a fi influenţată de interesul său personal, al soţiei sau ale rudelor şi ar afecta major luarea deciziilor corecte şi imparţiale de către acea persoană.

Lipsa oricărui risc de influenţă în luarea deciziilor, prin exercitarea competenţelor legale şi aplicarea dispoziţiilor legii la un caz determinat, valorizând efectele acesteia, fără posibilitatea de a stabili întinderea lor, chiar dacă beneficiarul deciziei este soţul persoanei ce reprezintă autoritatea, exclude existenţa unui conflict de interese.

În cauză, intimatul-reclamant a semnat actele adiţionale nr. x/03.01.2018 şi nr. y/21.12.2018 la contractul individual de muncă al soţiei sale B., în calitate de asistent personal al persoanei cu handicap grav, însă aceste acte, prin care a stabilit salariul de bază, au fost emise în baza prevederilor art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Contrar alegaţiilor recurentei-pârâte, imparţialitatea intimatului-reclamant nu a fost afectată, pentru că acesta nu a iniţiat, nu a negociat sau a dispus în mod individual majorarea salariului, ci a aplicat grila de salarizare stabilită conform dispoziţiilor legale, iar folosul produs a fost în cuantumul fix prevăzut de lege, neputându-se afirma că prin această conduită s-ar afla în conflict de interese.

Prin urmare, reţine instanţa de control judiciar că raportul de evaluare este nelegal, sancţionând o conduită care nu se plasează în sfera conflictului de interese, iar hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 103 din 30 aprilie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.