Inapplicability of civil code service rules to rural development fund administrative procedures governed by specific applicant guidelines

Şedinţa publică din data de 11 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.), a solicitat anularea următoarelor acte administrative emise de A.F.I.R.: E6.8.1 - Notificarea cererilor de finanţare nr. x din 19.07.2022 (comunicată la data de 20.07.2022, prin e-mail), Raportul de selecţie lunară din 19.07.2022 şi E6.8.2-Notificarea solicitantului privind contestaţia depusă nr. 979129 din 25.10.2022 (comunicată la data de 26.10.2022, prin e-mail), precum şi obligarea pârâtei la soluţionarea completă pe fond a cererii de finanţare prin verificarea integrală a eligibilităţii şi a criteriilor de selecţie, cu analizarea precizărilor reclamantei din partea II a E.3.4 Fişa de solicitare a informaţiilor suplimentare şi cu respectarea tuturor celorlalte etape reglementate prin Ghidul solicitantului pentru submăsura 4.1. Investiţii în exploataţii agricole (sesiunea 2021).

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 283 din 27 noiembrie 2023, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei de mai sus a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate, recurenta-reclamantă a arătat că sentinţa primei instanţe a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 4, 11 şi 12 din Legea nr. 24/2000, în raport de reţinerile primei instanţe care a apreciat că ar exista alte acte normative care conţin reguli cu caracter special, derogatorii de la normele C. proc. civ., cu privire la modalitatea şi momentul comunicării actelor procedurale, făcând în concret trimitere la Ghidul Solicitantului, Submăsura 4.1 Investiţii în exploataţii agricole, sesiunea 2021 - depunere on line.

Aşadar, a susţinut că prima instanţă a reţinut natura de act administrativ cu caracter normativ pentru Ghidul Solicitantului, Submăsura 4.1 Investiţii în exploataţii agricole, sesiunea 2021 - depunere on line (ca fiind o reglementare cu opozabilitate/aplicabilitate erga omnes, pentru toate persoanele care îndeplinesc condiţiile impuse de această reglementare) pe care îşi fundamentează considerentul de inaplicabilitate a dispoziţiilor C. proc. civ. în materie de comunicare a actelor de procedură prin mijloace electronice, sentinţa fiind nelegală tocmai din cauza reţinerii acestui ghid al solicitantului ca fiind un act normativ.

În acest context, recurenta a considerat că prima instanţă trebuia să indice şi pretinsul act normativ de aprobare a Ghidului Solicitantului, Submăsura 4.1 Investiţii în exploataţii agricole, sesiunea 2021 - depunere on line, însă, dacă prin absurd, ar putea fi calificat un act administrativ normativ, un astfel de ordin M.A.D.R. nu putea reprezenta decât un act de reglementare secundară supus ierarhiei actelor normative, ceea ce presupune că este obligatoriu să existe norme legale care să permită o pretinsă reglementare a comunicării actelor procedurale administrative precum cea invocată de prima instanţă. Însă, nu există astfel de norme juridice cu forţă superioară care să susţină interpretarea dată de prima instanţă pretinsei modalităţi de comunicare a actelor procedurale conform Ghidului Solicitantului, Submăsura 4.1 Investiţii în exploataţii agricole, sesiunea 2021 - depunere on line.

Pe de altă parte, a mai arătat că orice ordin M.A.D.R. ca pretins act normativ trebuia publicat în Monitorul Oficial pentru a intra în vigoare (conform art. 11 alin. (1) şi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000), pentru a fi un act administrativ normativ existent şi pentru a produce efecte juridice. Niciun ordin M.A.D.R. pentru aprobarea Ghidului solicitantului aferent Submăsurii 4.1 Investiţii în exploataţii agricole nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, aşa cum impune art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, fapt pentru care nu a intrat nicicând în vigoare ca act normativ, sancţiunea fiind inexistenţa actului normativ.

Or, în speţă este evident faptul că orice ordin M.A.D.R. nepublicat în Monitorul Oficial al României este, sub toate aspectele sale de reglementare, un act normativ inexistent, care nu a intrat în vigoare, nu produce efecte juridice, însă, în opinia recurentei, prima instanţă a reţinut existenţa Ghidului solicitantului aferent Submăsurii 4.1 Investiţii în exploataţii agricole, sesiunea 2021 - depunere on line ca act normativ pretins special şi nici nu putea aplica pretinse "norme juridice" speciale/derogatorii ale acestuia cu privire la comunicarea actelor procedurale.

În egală măsură, recurenta-reclamantă a mai arătat şi faptul că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 154 alin. (6) şi (6)1 C. proc. civ.

În acest sens, a învederat că chestiunea în discuţie în actele administrative emise de A.F.I.R. din speţă vizează pretinsul fapt că cooperativa nu ar fi răspuns la solicitarea de informaţii suplimentare care ar fi fost transmisă pe e-mail, la data de 02.06.2022, prin E3.4 Fişa de solicitare a informaţiilor suplimentare nr. 826696 din 02.06.2022.

Normele procedurale care guvernează materia comunicării actelor de procedură prin e-mail şi care trebuie aplicate în speţa concretă de faţă sunt date de dispoziţiile C. proc. civ. privind comunicarea actelor de procedură, care reprezintă dreptul comun în această materie procedurală, întrucât nu există norme legale speciale derogatorii, atâta timp cât, a considerat recurenta, faptul că Ghidul Solicitantului, Submăsura 4.1 Investitţii în Exploataţii Agricole, Sesiunea 2021 - depunere on line nu este un real act administrativ normativ, ci unul inexistent (din cauza nepublicării sale în Monitorul Oficial), fiind sofistică susţinerea instanţei că dispoziţiile C. proc. civ. (dispoziţiile art. 152 alin. (1) şi (2), art. 154 alin. (4) sau art. 154 alin. (6) şi (6)1 C. proc. civ.) sunt valabile doar în cazul comunicării actelor din timpul judecăţii şi nu ar fi aplicabile în speţă, pe pretinsul motiv că reclamanta a participat la o procedură de obţinere a finanţării pe bază de proiecte.

Or, potrivit art. 154 alin. (6) şi (6)1 C. proc. civ., comunicarea actelor de procedură se poate face şi prin poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, iar în această situaţie, actele de procedură se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta.

Cum în actele administrative emise de A.F.I.R. din speţă, se susţine că E3.4 Fişa de solicitare a informaţiilor suplimentare nr. 826696 din 02.06.2022 ar fi fost transmisă pe e-mail, la data de 02.06.2022, trebuie avut în vedere că comunicarea actelor în orice procedură prin e-mail este considerată ca îndeplinită în măsura în care se asigură şi confirmarea primirii e-mailului de către destinatar, în asigurarea dreptului acestuia de a lua cunoştinţă efectiv de conţinutul comunicării.

Conform recurentei, solicitarea de informaţii cu Formularul E3.4 nr. 826696 din 02.06.2022 se poate considera comunicată doar la data de 19 iulie 2022, în momentul deschiderii e-mailului de către cooperativă, după ce a aflat în prealabil de declararea proiectului ca neeligibil din publicarea raportului de selecţie lunară pe site-ul A.F.I.R.

Prima instanţă, în sfidarea dezideratului aflării adevărului şi cu nerespectarea art. 22 C. proc. civ., a respins nelegal cererea ca pârâta să depună desfăşurătorul din sistemul CISCO cu privire la transmitere, prin e-mail la data de 02.06.2022, a actului E3.4 Fişa de solicitare a informaţiilor suplimentare nr. 826696 din 02.06.2022, care ar fi arătat că destinatarul a deschis doar la data de 19.07.2023 e-mailul doar expediat de pârâtă la 02.06.2023 şi nu a existat niciun moment confirmarea primirii efective de către reclamantă.

Prin urmare, în condiţiile în care comunicarea solicitării de informaţii suplimentare s-a realizat la data de 19 iulie 2022, termenul procedural (pe zile libere) de 5 zile lucrătoare pus pentru completări a început să curgă la data de 20 iulie 2022 şi s-a împlinit la data de 27 iulie 2022, iar răspunsul cooperativei (partea II) la E3.4 Fişa de solicitare a informaţiilor suplimentare nr. 826696 din 02.06.2022 a fost transmis, în termen/la timp, la data de 26.07.2022, odată cu contestaţia.

Nu în ultimul rând, recurenta a mai susţinut şi că sentinţa primei instanţe a fost dată şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 şi art. 22 alin. (1) C. proc. civ. prin invocarea de către prima instanţă a unui pretins act normativ de reglementare secundară, în realitate, inexistent (Ghidul Solicitantului aferent Submăsurii 4.1 Investiţii în exploataţii agricole, sesiunea 2021 - depunere on line) şi refuzul de aplicare în speţă a unui act normativ clar incident (C. proc. civ. - art. 154 alin. (6) şi (6)1 C. proc. civ.) reprezintă o încălcare vădită a normelor de procedură privind principiul legalităţii care trebuie să guverneze procesul civil.

Dezlegarea unei pricini nu se poate realiza decât pe baza unor norme legale care să fi intrat în vigoare (izvorâte din acte normative publicate în Monitorul Oficial acolo unde legea prevede expres o astfel de publicitate, precum este cazul în speţă) şi, mai mult, pe baza tuturor normelor legale incidente în speţă (şi nu doar a unora dintre acestea, stabilite discreţionar de către instanţă).

4. Apărările formulate în recurs

Intimata - pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investitiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

În esenţă, a susţinut că Ordinul nr. 794/2016 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, cu modificările şi completările ulterioare, este un act administrativ cu caracter individual care, pentru a intra în circuitul civil, nu necesită publicarea în Monitorul Oficial, ci se aduce la cunoştinţă persoanelor interesate prin simpla comunicare. Prin urmare, a apreciat că acestuia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

Totodată, raportându-se strict la procedura de comunicare către recurentă a actelor administrative atacate a învederat că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că această procedură a fost realizată de AFIR la adresa de email precizată de chiar solicitant pentru comunicarea rezultatului evaluării.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 19 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, ulterior la data de 11 martie 2025, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi de temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată în cauză de reclamanta A. este nefondat pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Din actele şi lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta A. a depus la data de 25.01.2022 online prin intermediul contului de utilizator de pe site-ul www.afir.info, la Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Iaşi cererea de finanţare nr. x pentru proiectul de investiţii intitulat "Dezvoltarea activităţii zootehnice a A." prin care a solicitat finanţare prin PNDR - Tranziţie 2021 - 2022 (Măsura 04 - Investiţii active fizice, Submăsura 4.1 - Investiţii în exploataţii agricole, sesiunea 2021, componenta 4.1.5).

La 19.07.2022 a fost publicat pe site-ul instituţiei raportul de selecţie aferent submăsurii 4.1 - Etapa lunară 3 (25.12.2021 - 25.01.2022) din care rezultă că proiectul depus de cooperativă a fost respins ca neeligibil ca urmare a faptului că "nu s-a răspuns la solicitarea de informaţii suplimentare. Formularul E 3.4 nr. 826696 din 02.06.2022 a fost transmis pe email pe 02.06.2022, nu s-a primit confirmare şi nici nu a putut fi contactat telefonic reprezentantul legal".

La data de 20.07.2022 reclamantei i-a fost comunicată prin email adresa E 6.8.1 - Notificarea cererilor de finanţare nr. x din 19.07.2022 prin care autoritatea a înştiinţat cooperativa că cererea de finanţare a fost soluţionată prin declararea proiectului ca neeligibil.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva raportului de selecţie lunară şi Notificării cererilor de finanţare nr. x din 19.07.2022 care a fost respinsă prin adresa E 6.8.2 Notificarea solicitantului privind contestaţia depusă nr. 979129 din 25.10.2022.

Prin urmare, cooperativa s-a adresat instanţei de contencios cu cererea de anulare a adresei E 6.8.1 - Notificarea cererilor de finanţare nr. x din 19.07.2022, a raportului de selecţie lunară din 19.07.2022 şi a adresei E 6.8.2 Notificarea solicitantului privind contestaţia depusă nr. 979129 din 25.10.2022.

Soluţionând cauza, prima instanţă a respins cererea, ca neîntemeiată, reclamanta A. formulând critici de nelegalitate încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că un astfel de motiv este incident dacă prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; aşadar, premisa aplicării textului legal menţionat o constituie încălcarea unei reguli de procedură civilă.

Subsumat acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a făcut referire la încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 7 şi 22 alin. (1) C. proc. civ., prin invocarea unui pretins act normativ de reglementare secundară, în realitate, inexistent (Ghidul Solicitantului aferent Submăsurii 4.1 Investiţii în exploataţii agricole, sesiunea 2021 - depunere on-line) şi refuzul de aplicare în speţă a unui act normativ clar incident (C. proc. civ. - art. 154 alin. (6) şi (6)1 C. proc. civ.).

De asemenea, a considerat că prima instanţă, cu nerespectarea art. 22 C. proc. civ., a respins nelegal cererea ca pârâta să depună desfăşurătorul din sistemul CISCO cu privire la transmitere, prin e-mail la data de 02.06.2022, a actului E3.4 Fişa de solicitare a informaţiilor suplimentare nr. 826696 din 02.06.2022.

Aşa cum s-a statuat în doctrină şi în jurisprudenţa recentă, acest caz de nelegalitate a unei hotărâri poate fi invocat în următoarele situaţii: încălcarea dreptului la apărare; judecata pricinii în lipsa părţii care nu a fost legal citată; nerespectarea principiului oralităţii; publicitatea şedinţei de judecată; nesemnarea minutei de către judecători; lipsa încheierii de dezbateri; aplicarea greşită a unor texte de lege; nesocotirea principiului contradictorialităţii ori a principiului disponibilităţii şi altele asemenea.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de procedură ordine publică şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor, cât şi încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil care nu pot fi subsumate altor cazuri de casare reglementate în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în speţă nu pot fi identificate astfel de încălcări prin prisma modului în care instanţa de fond a derulat procesul, a cercetat argumentele părţilor şi a construit raţionamentul judiciar.

Astfel, verificând conţinutul sentinţei, instanţa de control judiciar nu identifică o încălcare de către prima instanţă a principiilor indicate în memoriul de recurs, în cauză fiind respectate dispoziţiile legale care guvernează desfăşurarea procesului civil, respectiv, cele referitoare la condiţiile stabilite şi impuse de lege cu privire la activitatea de judecată şi la raporturile dintre părţi şi instanţă.

În ceea ce priveşte modul în care instanţa de fond a stabilit starea de fapt, a apreciat, interpretat şi coroborat probele, Înalta Curte aminteşte că demersul de coroborare a probelor şi de analizare a conţinutului acestora reprezintă o componentă a procesului de deliberare, ce este în strânsă legătură cu aprecierea, de către judecătorul fondului, a forţei probante a dovezilor, iar maniera de apreciere, interpretare şi coroborare a probelor vizează elemente de temeinicie a hotărârii pronunţate, iar nu de nelegalitate. Or, în cadrul procesual al recursului, instanţa de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., nu şi motivele de netemeinicie, sens în care, astfel de critici nu pot fi avute în vedere.

În egală măsură, modalitatea de apreciere a dispoziţiilor legale aplicabile speţei deduse judecăţii, nu echivalează cu nerespectarea regulilor de procedură, ci este atributul exclusiv al judecătorului, în baza rolului său activ, privind aplicarea legii, conform intimei sale convingeri.

Ca urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondat.

Înalta Curte constată că sunt nefondate şi criticile de nelegalitate circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în speţă nefiind decelată o greşită aplicare a normelor de drept material invocată de recurentă.

O primă critică are în vedere încălcarea dispoziţiilor art. 4, 11 şi 12 din Legea nr. 24/2000 din perspectiva calificării de către prima instanţă a Ghidului Solicitantului, Submăsura 4.1 Investiţii în exploataţii agricole, sesiunea 2021 - depunere on-line - drept act administrativ cu caracter normativ.

În acest context, recurenta-reclamantă a criticat aprecierea instanţei de fond potrivit căreia ar exista alte acte normative care conţin reguli cu caracter special, derogatorii de la normele C. proc. civ., cu privire la modalitatea şi momentul comunicării actelor procedurale, făcând în concret trimitere la Ghidul Solicitantului, Submăsura 4.1 Investiţii în exploataţii agricole, sesiunea 2021 - depunere on-line - ca act administrativ normativ, fără ca acesta să fi fost publicat în Monitorul Oficial, aşa cum impune art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

Înalta Curte constată că aceste apărări ale părţii recurente sunt noi, asupra cărora instanţa de fond nu s-a pronunţat. Din considerentele sentinţei recurate rezultă că prima instanţă nu a calificat natura juridică a Ghidului Solicitantului, Submăsura 4.1 Investiţii în exploataţii agricole, sesiunea 2021 - depunere on-line - ca act administrativ normativ sau act administrativ individual, ci a apreciat că normele de procedură civilă privind comunicarea actelor nu se aplică în speţă, câtă vreme reclamanta a participat la o procedură la o procedură de obţinere a finanţării pe bază de proiecte, procedură care este reglementată de acte normative diferite, astfel încât aceasta trebuia să se supună regulilor cu caracter special.

Potrivit art. 478 alin. (3) C. proc. civ. "În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot formula pretenţii noi.", iar potrivit art. 494 din acelaşi act normativ "Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune". Înalta Curte va avea în vedere şi dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., potrivit cărora, prin recurs se examinează conformitatea hotărârii pronunţate cu regulile de drept aplicabile, prevederi care, coroborate cu textele de lege sus indicate, conduc spre concluzia imposibilităţii formulării unor pretenţii noi în calea de atac, în sensul prezentării unor capete de cerere ori a unor motive de nelegalitate suplimentare.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar nu poate proceda la examinarea unor motive de nelegalitate noi, neinvocate în faţa instanţei de fond, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la analizarea legalităţii hotărârii de fond, în raport de pretenţiile din cererea de chemare în judecată şi de argumentele şi apărările formulate de părţi în faza procesuală a fondului.

Aşadar, motivul de nelegalitate invocat de recurentă, referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 4, 11 şi 12 din Legea nr. 24/2000 din perspectiva calificării de către prima instanţă a Ghidului Solicitantului, Submăsura 4.1 Investiţii în exploataţii agricole, sesiunea 2021 - depunere on-line - ca act normativ, fără ca acesta să fi fost publicat în Monitorul Oficial, aşa cum impune art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, nefăcând obiectul cererii de chemare în judecată, nu poate fi analizat pentru prima dată în calea de atac a recursului. Prin urmare, aceste aspecte excedează cadrului de analiză în recurs, neputând fi examinate omisso medio.

A doua critică formulată de recurentă vizează nelegala comunicare de către autoritatea pârâtă a solicitărilor de completare a proiectului, susţinând, în esenţă, că normele legale procedurale care guvernează materia comunicării actelor de procedură prin e-mail şi care trebuie aplicate în speţă sunt date de dispoziţiile C. proc. civ. privind comunicarea actelor de procedură (art. 154 alin. (6) şi (6)1 C. proc. civ.), potrivit cărora actele de procedură se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta.

Înalta Curte apreciază aceste critici ca fiind nefondate, întrucât, raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, prima instanţă a făcut o corectă dezlegare a acestei chestiuni, considerând, aşa cum s-a arătat, că nu pot fi aplicate dispoziţiile C. proc. civ. (art. 152 alin. (1) şi (2), art. 154 alin. (4) sau art. 154 alin. (6) şi (6)1 C. proc. civ.) care prevăd necesitatea existenţei dovezii de comunicare, câtă vreme reclamanta a participat la o procedură la o procedură de obţinere a finanţării pe bază de proiecte, procedură care este reglementată de acte normative diferite, astfel încât aceasta trebuia să se supună regulilor cu caracter special.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din H.G. nr. 226 din 2 aprilie 2015 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului naţional de dezvoltare rurală cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi de la bugetul de stat ghidul solicitantului reprezintă detalierea tehnică şi financiară ce cuprinde setul de informaţii necesare solicitantului pentru pregătirea, derularea şi implementarea proiectului, elaborat pentru fiecare măsură PNDR 2014-2020, document care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

Ghidul Solicitantului reprezintă un act de informare a persoanelor interesate de accesarea de fonduri nerambursabile, prin diferitele forme şi scheme de finanţare aprobate la nivel unional şi implementate la nivel naţional, care conţine în extras pentru fiecare măsură sau submăsură de sprijin summum-ul cerinţelor legale de îndeplinit, care reprezintă condiţii procedurale şi de eligibilitate pentru accesarea fondurilor nerambursabile, precum şi termenele de derulare a programelor de finanţare, în scopul orientării mai facile a solicitanţilor prin limbajul juridic abstract al legislaţiei unionale şi naţionale aplicabilă fiecărei măsuri/submăsuri.

Însă prescripţiile şi cerinţele cuprinse din Ghidul solicitantului nu reprezintă manifestarea de voinţă a autorităţii publice care-l întocmeşte, ci reprezintă sinteza necesară a normelor juridice aplicabile în concret din actele normative unionale şi naţionale şi identificate în preambulul sau în cuprinsul său, pentru fiecare măsură/submăsură în parte.

Cerinţele cuprinse în fiecare ghid al solicitantului au caracter imperativ, fiind obligatorii de respectat pentru accesarea fondurilor nerambursabile, însă nu în temeiul acestui document, ci a normelor juridice unionale sau naţionale al cărui conţinut îl redau în extras sau a căror conduite compatibile sunt identificate de autoritate.

În conformitate cu prevederile Manualului de procedură pentru evaluarea şi selectarea cererilor de finanţare pentru proiecte aferente sub-măsurilor, măsurilor şi schemelor de ajutor de stat sau de minimis aferente Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, postat pe site-ul A.F.I.R.:

"În situaţia în care, în legătură cu anumite criterii de selecţie/eligibilitate, sunt necesare lămuriri suplimentare, expertul Compartimentului Evaluare întocmeşte Fişa de solicitare a informaţiilor suplimentare E3.4, pe care o transmite solicitantului on-line. Formularul E 3.4 se va ataşa la folderul depunere evaluare.

Solicitantul trebuie să prezinte on-line informaţiile cerute în termen de 5 zile lucrătoare de la confirmarea de primire a Adresei de solicitare informaţii suplimentare, dar nu mai mult de 7 zile lucrătoare de la comunicare (în cazul lipsei confirmării de primire).

Dacă solicitantul nu răspunde în termenul indicat, cererea de finanţare va fi declarată neeligibilă.

Prin excepţie, în cazul în care solicitarea de informaţii suplimentare vizează prezentarea de către beneficiar a unui document emis de o instituţie publică, beneficiarul va prezenta dovada demersului făcut la instituţia respectivă în termenul precizat în adresă, urmând ca acesta să depună documentul imediat după eliberarea acestuia de instituţia publică în termenele legale sau procedurale specifice instituţiei respective."

În raport de aceste dispoziţii, prin formularul E3.4 "Fişa de solicitare informaţii suplimentare" i s-a pus în vedere recurentei-reclamante să completeze partea a II-a a formularului şi să-l returneze la SAFPD-CE CRFIR-Iaşi în maxim 5 zile lucrătoare de la confirmarea de primire a Adresei de solicitare informaţii suplimentare, dar nu mai de 7 zile lucrătoare de la comunicarea de către AFIR.

Formularul E3.4 nr. 826696 din 02.06.2022 a fost transmis pe email recurentei-reclamante la data de 02.06.2022, la adresa de e-mail Singher.x@x.com, aşa cum rezultă din captura de ecran realizată de către autoritatea pârâtă, adresă indicată în mod expres de către reprezentantul recurentei ca modalitate de contact în secţiunea B din cererea de finanţare care conţine Informaţii privind solicitantul, însă nu s-a primit confirmare şi nici nu a putut fi contactat telefonic reprezentantul legal la numărul indicat în cerere .

Pe de altă parte, recurenta-reclamantă nu contestă că nu a primit mesajul trimis de către autoritatea pârâtă, ci doar că acesta a ajuns în "Spam", însă, aşa cum rezultă din Ghidul Solicitantului, Submăsura 4.1 Investiţii în exploataţii agricole, sesiunea 2021 - depunere on-line - pct. 3.1.3, subpct. 1 intitulat Verificarea eligibilităţii cererii de finanţare solicitanţii sunt atenţionaţi că Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale îşi rezervă dreptul de a solicita documente sau informaţii suplimentare dacă, pe parcursul verificărilor şi implementării proiectului, se constată de către AFIR că sunt necesare. Informaţiile suplimentare vor fi solicitate de către experţii evaluatori în sistem on-line, iar răspunsul va fi transmis on-line.

Drept urmare, aşa cum în mod corect a remarcat şi prima instanţă, recurenta-reclamantă avea obligaţia, la fel ca şi ceilalţi participanţi la licitaţia de proiecte, de a verifica contul de utilizator de pe pagina de internet a instituţiei, întrucât informaţiile suplimentare se solicitau pe această cale, conform procedurilor agreate inclusiv de către recurentă (prin postare on line sau prin trimiterea unui e-mail).

Prin urmare, recursul apare ca fiind nefondat, sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, criticile formulate nefiind apte să conducă la modificarea soluţiei date de către prima instanţă.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 283 din 27 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 martie 2025.