Hierarchical nexus incompatibility reports upheld but moral damages award annulled to zero

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2025

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunile judiciare

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză:

- să constate nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023 emis de pârâtă;

- în subsidiar, să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate;

- să oblige pârâta să înlăture de pe pagina de Internet proprie (www.integritate.eu) comunicatul de presă din data de 9 februarie 2023, ora 11:30, intitulat "Incidente de integritate - 6 persoane prevăzute de Legea nr. 176/2010", partea referitoare la reclamantă;

- să oblige pârâta să publice, pe pagina de Internet proprie, sentinţa de anulare a Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023;

- să oblige pârâta la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale, şi la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul B. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză:

- să constate nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023 emis de pârâtă;

- în subsidiar, să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/07.02.2023 emis de pârâtă;

- obligarea pârâtei să înlăture de pe pagina de Internet proprie (www.integritate.eu) comunicatul de presă din data de 9 februarie 2023, ora 11:30, intitulat "Incidente de integritate - 6 persoane prevăzute de Legea nr. 176/2010", partea referitoare la reclamantă;

- să oblige pârâta să publice, pe pagina de Internet proprie, sentinţa de anulare a raportului de evaluare anterior arătat;

- să oblige pârâta la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale, şi la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. Prin încheierea din data de 04.10.2023, s-a admis excepţia conexităţii, invocată de reclamant, şi s-a dispus trimiterea dosarului x/2023 la dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 122 din 31 ianuarie 2024:

- a admis cererea principală şi cererea conexă formulată de reclamanţii A. şi B.;

- a anulat rapoartele de evaluare nr. x din 7.02.2023 şi nr. 5383/G/II din 7.02.2023, întocmite de pârâta Agenţia Naţională de Integritate;

- a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanţi a câte 5.000 de RON, reprezentând daune morale;

- a obligat pârâta la înlăturarea de pe pagina de internet proprie a comunicatului de presă din data de 9 februarie 2023, ora 11:30, intitulat Incidente de integritate - 6 persoane prevăzute de Legea nr. 176/2010, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, precum şi la publicarea pe pagina de internet proprie a prezentei hotărâri, la momentul rămânerii definitive a acesteia;

- a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanţi a câte 5.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţelor şi facturilor depuse la dosar.

3. Calea de atac exercitată

3.1. Împotriva sentinţei a declarat recurs principal pârâta Agenţia Naţională de Integritate, care a solicitat casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea acţiunii principale şi a cererii conexe.

3.1.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată nu este motivată cu respectarea cerinţelor impuse de prevederile art. 425 C. proc. civ., în condiţiile în care prima instanţă nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosar care au stat la baza emiterii celor două rapoarte de evaluare deduse judecăţii.

De asemenea, motivarea soluţiei de admitere a capătului de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale către cei doi recurenţi-reclamanţi este lacunară şi nu ţine seama de actele din care rezultă faptul că dl. B. avea anumite probleme medicale care îl împiedica să facă faţă atribuţiilor funcţiei de şef serviciu laborator, iar soţia acestuia avea o afecţiune medicală provocată de stresul emoţional.

3.1.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a menţionat faptul că hotărârea judecătorească atacată este rezultatul greşitei interpretări şi aplicări a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 253 şi ale art. 1349 coroborate cu cele ale art. 1357 din C. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.1.2.1. Contrar celor reţinute de instanţa de fond, la data de 28.01.2021 era valabilă structura organizatorică a D.S.V.S.A. Giurgiu aprobată prin Ordinul nr. 910/11.06.2018, iar între recurenta A. şi soţul acesteia, dl. B., au existat raporturi ierarhice directe, fiind întrunită cerinţa impusă de art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

3.1.2.2. În ceea ce priveşte capetele de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale şi obligarea la înlăturarea de pe pagina de internet proprie a comunicatului de presă din data de 9 februarie 2023, ora 11:30, recurenta arată că rapoartele de evaluare nu produc efecte juridice decât după rămânerea lor definitivă. Ca atare, pe perioada contestării lor pe cale judiciară, aceste rapoarte nu puteau să producă prejudicii recurenţilor-reclamanţi. Comunicatul în discuţie nu a avut decât rolul de a asigura accesul la informaţiile publice, garantat de prevederile Legii nr. 554/2001, asupra unuia dintre segmentele de activitate ale Agenţiei Naţionale de Integritate, care este o instituţie publică.

Recurenţii-reclamanţi nu au probat prejudiciul nepatrimonial suferit în urma emiterii rapoartelor de evaluare contestate.

3.2. Recurenţii-reclamanţi au formulat recurs incident, în care au arătat că sentinţa atacată este, în parte, nelegală.

3.2.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi arată că instanţa de fond a încălcat principiile care guvernează procesul civil, deoarece nu a luat în considerare toate susţinerile făcute de aceştia în ceea ce priveşte nelegalitatea rapoartelor de evaluare şi nu au analizat toate dovezile relevante, de natură să ducă la anularea lor, toate acestea având ca rezultat încălcarea dreptului lor la apărare.

3.2.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au menţionat faptul că hotărârea judecătorească atacată este rezultatul greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2000, deoarece inspectorul de integritate a procedat la solicitarea de date care, potrivit legii, nu sunt publice, mai înainte de a proceda la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, după cum impun prevederile art. 20 din lege.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Recurenţii-reclamanţi au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului principal ca nefondat, pentru apărările expuse la dosar.

4.2. Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat răspuns la recursul incident, prin care au cerut respingerea acestuia, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Consideraţii generale

Recurenţii-reclamanţi B. şi A. au supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative:

- raportul de evaluare nr. x din 7.02.2023 întocmit de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a stabilit faptul că recurentul-reclamant B., şef serviciu laborator sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor în cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Giurgiu, a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât, începând cu data de 28.01.2021, s-a aflat în raporturi ierarhice directe cu soţia acestuia, A., care ocupă funcţia de consilier în cadrul Compartimentului Sănătate Animală - Serviciul Laborator Sanitar - Veterinar şi pentru Siguranţa Alimentelor din cadrul DSVSA Giurgiu, în acest fel nefiind respectate prevederile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003;

- raportul de evaluare nr. x din 7.02.2023 întocmit de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a stabilit faptul că recurenta-reclamantă A., funcţionar public în cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Giurgiu, a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor întrucât, deoarece, începând cu data de 28.01.2021, s-a aflat în raporturi ierarhice directe cu soţul acesteia, ceea ce contravine normei anterior arătate.

Instanţa de primă jurisdicţie a admis acţiunea principală şi cererea conexă formulată de reclamanţi şi a anulat cele două rapoarte de evaluare deduse judecăţii, reţinând, în esenţă, faptul că nu a fost încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, deoarece aceştia nu s-au aflat în raporturi de subordonare ierarhică directă, după cum impune norma aflată în discuţie.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a analizat în mod detaliat şi judicios dispoziţiile normative incidente pe subiectul analizat, susţinerile părţilor litigante, precum şi întregul probatoriu administrat în cauză, iar concluzia la care a ajuns este corectă.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de părţi în cele două memorii de recurs, a apărărilor expuse în întâmpinările depuse la dosar, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

5.1. Referitor la recursul principal

5.1.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Recurenta susţine, în esenţă, faptul că sentinţa contestată nu este corespunzător motivată, deoarece prima instanţă nu s-a pronunţat argumentat cu privire la petitele cererii deduse judecăţii, respectiv cu luarea în considerare a argumentelor expuse de părţile litigante şi a înscrisurilor depuse la dosar.

Motivul de recurs este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Ipotezele legale în care se poate reţine nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti, conform motivului de casare analizat, sunt: existenţa unei contrarietăţi între considerentele hotărârii, contrarietatea evidentă între dispozitiv şi considerente, omisiunea motivării soluţiei din dispozitiv, precum şi prezentarea în exclusivitate a unor motive străine de natura pricinii.

În urma verificării conţinutului hotărârii recurate, instanţa de control judiciar apreciază că niciuna dintre ipotezele legale subsumate motivului de casare analizat nu se regăsesc în cauza de faţă. Prima instanţă a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, sentinţa nu cuprinde considerente contradictorii, nu există contradicţii între considerentele reţinute în aceasta şi soluţia pronunţată care să conducă la concluzia că nu se poate analiza raţionamentul logico-juridic în baza căruia a fost pronunţată.

Sumarizând, se poate afirma faptul că hotărârea judecătorească analizată răspunde cerinţelor impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în contextul în care, în cuprinsul acesteia se regăsesc prezentate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi arătarea argumentelor pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au respins cererile părţilor.

5.1.2. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

5.1.2.1. Prima critică de nelegalitate subsumată acestui motiv de casare vizează interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de gradul I. (sn)

Critica de nelegalitate este nefondată.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiei legale nominalizate în cele două rapoarte de evaluare, rezultă că acesta impune două condiţii cumulative pentru existenţa stării de incompatibilitate, respectiv ca funcţionarii publici să fie soţi sau rude de gradul I, iar între aceştia să existe relaţii ierahice directe.

Cu alte cuvinte, textul de lege impune prezenţa simultană a două subiecte de drept, dintre care unul în poziţie ierarhică superioară celuilalt, iar cel de-al doilea în calitate de subordonat, între care există relaţionarea menţionată de legiuitor, condiţii care în prezenta cauză nu sunt îndeplinite, după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de primă jurisdicţie.

Între cei doi recurenţi-reclamanţi există raporturi de subordonare ierarhică, însă aceasta nu este directă, aşa cum impune art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, pentru a se putea reţine starea de incompatibilitate.

Cu privire la această situaţie, prezintă relevanţă următoarele aspecte:

Prin Decizia nr. 218 din 23.10.2017, directorul executiv al D.S.V.S.A. Giurgiu a dispus numirea Dr. C., în calitate de Coordonator al secţiei de serologie bacteriană şi a secţiei de micologie, cât şi în calitate de Coordonator al Compartimentului sănătate animală.

În această calitate, doamna dr. C. a fost abilitată, printre altele:

- să întocmească fişele de post şi rapoartele de evaluare anuală a personalului din subordine de la compartimentul sănătate animală;

- să supervizeze documentele compartimentului sănătate animală.

Prin Decizia nr. 217 din 23.10.2017, directorul executiv al D.S.V.S.A. Giurgiu, a desemnat-o pe Dr. D. Coordonatorul secţiei de microbiologic alimente, fiind abilitată, printre altele, "să supervizeze personalul din subordine";

Coordonatorul Compartimentului siguranţa alimentelor a fost abilitată, printre altele, "să întocmească fişele de post şi rapoartele de evaluare anuală a personalului din subordine de la compartimentele siguranţa alimentelor".

Este evident că atribuţiile de "supervizare a personalului din subordine" şi de "întocmire a fişelor de post şi a evaluărilor anuale a personalului din subordine" sunt atribuţii de conducere şi care poziţionează ocupantul acestei funcţii pe o poziţie ierarhic superioară persoanelor angajate în structurile coordonate.

În acelaşi timp, în baza acestor decizii, recurenta-reclamantă A., se afla în subordinea directă a dr. C., Coordonatorul Compartimentului sănătate animală, în calitatea sa de responsabil secţie la secţia de Biologie Moleculară. De asemenea, partea se afla în subordinea directă a dr. D., Coordonatorul Compartimentului Siguranţa Alimentelor, în calitatea sa de Responsabil secţie Microbiologic Furaje.

Totodată, recurentul-reclamant B., în calitate de Şef Serviciu E.. era superiorul ierarhic al doamnei dr. C. - Coordonator al secţiei de serologie bacteriană şi a secţiei de micologie, şi Coordonator al Compartimentului sănătate animală, precum şi superiorul ierarhic şi al doamnei dr. D. - Coordonatorul secţiei de microbiologic alimente şi Coordonatorul compartimentului siguranţa alimentelor.

În concluzie, nu există subordonare ierarhică directă între recurenţii-reclamanţi, această subordonare fiind mediată.

5.1.2.2. A doua critică de nelegalitate subsumată motivului de casare analizat vizează greşita acordare a daunelor morale către recurenţii-reclamanţi şi obligare a recurentei Agenţia Naţională de Integritate să înlăture de pe pagina de internet proprie a comunicatului din data de 09.02.2023.

Critica de nelegalitate este fondată în ceea ce priveşte daunele morale.

Conform doctrinei de specialitate, daunele morale sunt acordate în situaţia lezării demnităţii, onoarei, imaginii publice ori prestigiului profesional, scopul acestora fiind unul compensatoriu, de natură să ofere o reparaţie echitabilă. În privinţa acestora nu pot fi administrate probe materiale pe baza cărora să se identifice pierderea suferită. Ele ar putea fi stabilite printr-o apreciere globală, cu luarea în considerare a tuturor circumstanţelor cauzei. Este de observat faptul că nici dispoziţiile legale nominalizate de recurentă şi nici jurisprudenţa naţională sau europeană nu conduc la concluzia că cel care pretinde daune morale nu este ţinut să facă un minim de dovadă a existenţei unui prejudiciu moral cauzat de actele administrative nelegale.

Înalta Curte reţine faptul că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a conturat ideea potrivit căreia, în funcţie de circumstanţele cauzei, simpla constatare a existenţei faptei ilicite poate reprezenta, în sine, o reparaţie echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit de reclamant (cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, cererea nr. 33.348/96, hotărârea din 17.12.2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 501 din 14 iunie 2005).

În atare situaţie, recunoaşterea caracterului nelegal a celor două rapoarte de evaluare deduse judecăţii reprezintă o reparaţie echitabilă suficientă pentru compensarea prejudiciului moral suferit de recurenţii-reclamanţi.

Critica de nelegalitate având ca obiect soluţia pronunţată în privinţa comunicatului publicat pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Integritate este nefondată.

Nu poate fi primită susţinerea recurentei-pârâte în sensul că publicarea comunicatului din data de 09.02.2023 reprezintă aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, în contextul în care, pe de o parte, raportul de evaluare nu este exceptat informării publice, iar, pe de altă parte, nu se aduce atingere onoare, demnităţii ori reputaţiei persoanei evaluate.

Împrejurarea că raportul de evaluare nu produce niciun efect juridic până la rămânerea definitivă a acestuia reprezintă un argument în sensul că publicarea comunicatului la momentul aflat în discuţie a fost de natură să lezeze drepturile nepatrimoniale ale recurenţilor-reclamanţi. În atare situaţie, în mod justificat, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 253 C. civ., iar pentru înlăturarea încălcării drepturilor nepatrimoniale se impune obligarea recurentei-pârâte la înlăturarea de pe pagina de internet proprie a comunicatului din data de 09.02.2023.

În consecinţă, în raport de cele expuse anterior, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5.2. Referitor la recursul incident

5.2.1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

Motivul de casare în discuţie are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.

În concret, recurenţii-reclamanţi susţin faptul că instanţa de fond a încălcat principiile care guvernează procesul civil, deoarece nu a luat în considerare toate susţinerile făcute de aceştia în ceea ce priveşte nelegalitatea rapoartelor de evaluare şi nu au analizat toate dovezile relevante, de natură să ducă la anularea lor, toate acestea având ca rezultat încălcarea dreptului lor la apărare.

Motivul de recurs este nefondat.

Cele două principii aflate în discuţie au fost respectate cu ocazia soluţionării în fond a cauzei de faţă, în condiţiile în care instanţa de fond a analizat toate criticile de nelegalitate invocate de recurenţii-reclamanţi în privinţa celor două rapoarte de evaluare deduse judecăţii, cu luarea în considerare a întregului probatoriu administrat de părţi şi a cadrului normativ aplicabil.

5.2.1.2. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestuia, recurenţii-reclamanţi au menţionat faptul că hotărârea judecătorească atacată este rezultatul greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2000, deoarece inspectorul de integritate a procedat la solicitarea de date care, potrivit legii, nu sunt publice, mai înainte de a proceda la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, după cum impun prevederile art. 20 din lege.

Motivul de recurs este nefondat.

Persoanelor evaluate nu le-a fost încălcat dreptul la apărare, atâta timp cât procedura de evaluare, informare şi de invitare a acestora pentru a prezenta punctul de vedere a fost îndeplinită, în conformitate cu prevederile Legii nr. 176/2000.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 20 şi, respectiv art. 13 şi art. 15 din legea anterior arătată, rezultă faptul că activitatea de evaluare a incompatibilităţilor poate fi realizat anterior solicitării unui punct de vedere persoanei cauză, inclusiv prin solicitarea de informaţii şi date de la persoane juridice, din moment ce se menţionează expres faptul că solicitarea unui punct de vedere de la persoana supusă procedurii de evaluare este necesară doar în "urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi altor date şi informaţii", dacă se identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi.

5.3. Prin urmare, în raport de cele ce preced, instanţa de control judiciar reţine că recursul incident este nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul principal, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale, va obliga pârâta la plata către fiecare dintre reclamanţi a câte 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ., va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate. Totodată, va respinge recursul incident formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal formulat de recurenta-pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 122 din 31 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale.

Obligă pârâta la plata către fiecare dintre reclamanţi a câte 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Respinge recursul incident formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.