Appeal against order to compel insurance guarantee fund decision dismissed as lacking interest due to subsequent payment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as lacking interest, leaving in force the lower court's order compelling the insurance guarantee fund to issue a decision on the claimant's compensation request. The dispute arose from an action for failure to act, where the claimant sought to force the fund to process her payment application under the Insurance Guarantee Fund Law; although the fund appealed arguing that the lower court violated chronological priority rules, contradicted itself, and exceeded judicial competence by interfering with the special commission's exclusive authority, the appellate body noted that the fund had subsequently issued the required decision and paid the damages before the final hearing. The decisive legal basis was Article 496(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates the dismissal of an appeal when the immediate practical interest in obtaining relief ceases to exist due to subsequent events that render the contested judgment moot.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015; Appeal against order to compel insurance guarantee fund decision dismissed as lacking interest due to subsequent payment: The dispute arose from an action for failure to act, where the claimant sought to force the fund to process her payment application under the Insurance Guarantee Fund Law; although the fund appealed arguing that the lower court violated chronological priority rules, contradicted itself, and exceeded judicial competence by interfering with the special commission's exclusive authority, the appellate body noted that the fund had subsequently issued the required decision and paid the damages before the final hearing. The decisive legal basis was Article 496(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates the dismissal of an appeal when the immediate practical interest in obtaining relief ceases to exist due to subsequent events that render the contested judgment moot.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as lacking interest because the claim was resolved by the defendant prior to the final hearing.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 04 august 2022 sub dosar nr. x/2022 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretenţiile solicitate conform art. 13 alin. (4) din Legea 213/2015, stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia sub sancţiunea obligării la plata unei penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere, aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 97 din data de 20 octombrie 2022, Curtea de Apel Bacău, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea şi a obligat pârâtul să soluţioneze cererea reclamantei de despăgubiri nr. 1289/04.01.2022 (dosar FGA nr. x) prin emiterea unei decizii.
Totodată, a respins capetele de cerere referitoare la stabilirea unui termen de 1o zile pentru emiterea deciziei, aplicarea unei amenzi de 20% conducătorului FGA si obligarea la plata de penalităţi.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 97 din data de 20 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
Recurentul - pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015. Potrivit acestui text legal, lista creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile urmează a fi plătite din disponibilităţile Fondului se întocmeşte pe măsura înregistrării şi analizării cererilor de plată, iar soluţionarea acestora se face cu respectarea ordinii cronologice, a principiului nediscriminării şi a egalităţii de tratament. În acest context, recurenta susţine că instanţa nu are temei legal pentru a obliga FGA să soluţioneze cu prioritate cererea intimatei-reclamante, întrucât o asemenea dispoziţie ar reprezenta o imixtiune în ordinea de prioritate stabilită de lege, afectând drepturile altor creditori ale căror cereri au fost înregistrate anterior.
În continuare, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată conţine contradicţii între considerente şi dispozitiv. Mai precis, instanţa obligă recurenta la emiterea unei decizii de soluţionare a cererii, ceea ce echivalează cu aplicarea art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, care reglementează emiterea unei decizii motivate de respingere. Or, reclamanta nu a solicitat emiterea unei decizii de respingere, ci obligarea FGA la soluţionarea cererii de plată. Considerentele hotărârii nu susţin această soluţie, ci analizează obligaţia recurentei de a soluţiona cererea, fără a justifica emiterea unei decizii de respingere, ceea ce generează o contradicţie între motivare şi dispozitiv.
De asemenea, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a depăşit limitele atribuţiilor puterii judecătoreşti. Potrivit art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, aprobarea sau respingerea sumelor pretinse de petenţi este de competenţa comisiei speciale constituite conform art. 23 din Legea nr. 503/2004. Emiterea unei decizii de respingere sau aprobare este atributul exclusiv al acestei comisii, iar instanţa nu poate dispune emiterea unei decizii într-un sens determinat. În plus, potrivit art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, împotriva deciziei comisiei speciale se poate formula contestaţie la instanţele competente, ceea ce confirmă caracterul etapizat al procedurii - administrativă urmată, dacă este cazul, de etapa judiciară. Dreptul de despăgubire împotriva FGA este reglementat strict de Legea nr. 213/2015 şi Legea nr. 503/2004, fără a permite formularea unei acţiuni directe în faţa instanţei de drept comun pentru plata despăgubirilor. În consecinţă, cererea reclamantei este inadmisibilă, iar soluţia instanţei de fond este nelegală.
În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., precum şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.
4. Apărările formulate în cază
Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La data de 23 februarie 2024, recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus note scrise prin care a arătat că cererea reclamantei a fost soluţionată prin Decizia nr. 65395/25.07.2023, fiind achitată suma de 25.990,55 RON, compusă din daune morale în cuantum de 19.345 RON şi daune materiale în sumă de 6.645,55 RON. În consecinţă, recurenta solicită constatarea rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, întrucât pretenţiile au fost deja soluţionate. Se mai susţine că termenul de soluţionare a fost rezonabil, raportat la volumul şi complexitatea cererilor adresate FGA, iar recurenta nu a avut o atitudine procesuală culpabilă care să justifice acordarea cheltuielilor de judecată reclamantei.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului, a întâmpinării formulate de intimată şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele următoare:
Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs împotriva hotărârii prin care instanţa de fond l-a obligat să soluţioneze cererea de plată formulată de intimata-reclamantă, în temeiul dispoziţiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015.
Ulterior promovării recursului, recurentul - pârât a depus note scrise prin care a arătat că cererea reclamantei, înregistrată sub nr. x/04.01.2022, a fost soluţionată prin Decizia nr. 65395 din 25.07.2023, fiind achitată suma de 25.990,55 RON, conform ordinului de plată nr. x din 08.06.2023, înscrisuri anexate la dosar.
În raport cu cele prezentate, se apreciază că emiterea Deciziei nr. 65395/25.07.2023, nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea sentinţei recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză.
Prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.
Înalta Curte reaminteşte că prin sentinţa ce face obiectul prezentei căi de atac recurentul pârât a fost obligat să emită o decizie asupra cererii de plată formulate de reclamanta intimată; prin urmare, orice critică la adresa legalităţii sentinţei trebuie, din perspectiva interesului, să aibă ca finalitate, pentru recurentă, reformarea sentinţei, în sensul respingerii cererii de obligare la soluţionarea cererii de despăgubiri.
Or, cât timp recurenta înseşi a procedat la soluţionarea cererii de despăgubiri, emiţând decizia nr. 65395 din 25.07.2023, condiţia actualităţii interesului de a reforma sentinţa prin care prima instanţă a obligat recurenta la emiterea unei decizii de soluţionare a cererii de despăgubire nu mai este îndeplinită.
Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, decizia urmând a fi comunicată părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 97/2022 din 20 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.