Salary rights of judicial auxiliary staff: Jurisdiction contingent on challenging the preliminary complaint decision rather than the initial act
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, leaving in force the first-instance decision that rejected the plaintiffs' action as inadmissible. The dispute concerned three auxiliary judicial staff members at the Chișinău Court of Appeal who challenged a decision by the General Prosecutor establishing their salary rights, seeking recalculation based on a sectoral reference value. The appellate court had previously declared the case inadmissible because the plaintiffs attempted to directly annul the initial administrative act, despite having exhausted a mandatory preliminary internal complaint procedure. Relying on Article 7(1) and (2) of Chapter VIII, Annex V of Law No. 153/2017, the High Court held that the legal prerequisite for initiating judicial administrative litigation in salary matters is the contestation of the decision resolving the preliminary complaint issued by the Management Council, not the original act; merely referencing the preliminary decision in the pleadings without explicitly requesting its annulment does not satisfy the procedural requirements for valid jurisdiction. Consequently, the initial dismissal of the suit as inadmissible was upheld.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004; Salary rights of judicial auxiliary staff: Jurisdiction contingent on challenging the preliminary complaint decision rather than the initial act: The dispute concerned three auxiliary judicial staff members at the Chișinău Court of Appeal who challenged a decision by the General Prosecutor establishing their salary rights, seeking recalculation based on a sectoral reference value. The appellate court had previously declared the case inadmissible because the plaintiffs attempted to directly annul the initial administrative act, despite having exhausted a mandatory preliminary internal complaint procedure. Relying on Article 7(1) and (2) of Chapter VIII, Annex V of Law No. 153/2017, the High Court held that the legal prerequisite for initiating judicial administrative litigation in salary matters is the contestation of the decision resolving the preliminary complaint issued by the Management Council, not the original act; merely referencing the preliminary decision in the pleadings without explicitly requesting its annulment does not satisfy the procedural requirements for valid jurisdiction. Consequently, the initial dismissal of the suit as inadmissible was upheld.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.03.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal cu nr. x/2022, reclamanţii A., B. şi C., reprezentând personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, solicitând revocarea/modificarea în parte a Deciziei nr. 110 din 07.12.2021 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, respectiv a art. 2 din actul administrativ menţionat mai sus, în sensul recalculării şi acordării drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON începând cu data de 1 august 2016 şi nu cu 3 ani înaintea emiterii actului, cu aplicarea prescripţiei.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1085 din data de 27 februarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca inadmisibilă.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 1085 din data de 27 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurenţii au invocat, cu titlu principal, o greşită aplicare a normelor de drept material, susţinând că instanţa de fond a realizat o delimitare neprevăzută de lege între procedura reglementată de art. 7 din Capitolul VIII, Anexa nr. 5 la Legea nr. 153/2017 şi procedura contenciosului administrativ reglementată de Legea nr. 554/2004. În opinia acestora, inadmisibilitatea reţinută de instanţă nu se justifică, întrucât cererea introductivă nu vizează o simplă plângere împotriva unei hotărâri a Colegiului de conducere, ci contestă Decizia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, calificată ca act administrativ cu caracter normativ, supus controlului de legalitate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Totodată, recurenţii au precizat faptul că prin cererea de chemare în judecată au înţeles să atace atât actul administrativ iniţial(Decizia Procurorului General al .Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nr. 110/07.12.2021), precum şi actul subsecvent(Hotărârea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de .Apel Iaşi nr. /2/07.02.2022) despre care au făcut vorbire în cerere şi care au fost anexate acesteia.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei şi a apărărilor formulate de intimat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii - reclamanţi au susţinut că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Înalta Curte constată că acest motiv nu este incident, după cum se va arăta în continuare.
Recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând revocarea/modificarea în parte a Deciziei nr. 110 din 07.12.2021 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, prin care le-au fost stabilite drepturile salariale.
Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Capitolul VIII, Anexa V la Legea nr. 153/2017 care reglementează o procedură specială în situaţia personalului din justiţie care contestă ordinul angajatorului prin care i-au fost stabilite drepturile salariale.
În cauză, reclamanţii au urmat procedura prevăzută de art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, respectiv au formulat contestaţie împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale la Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, însă s-au adresat instanţei de judecată cu o acţiune în anulare ce vizează exclusiv actul prin care le-au fost stabilite drepturilor salariale(Decizia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nr. 110/07.12.2021), contrar normei imperative cuprinse la alin. (2) al art. 7 din Capitolul VIII, Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017.
Hotărârile emise în soluţionarea contestaţiilor administrative pot fi atacate, astfel cum se prevede la alin. (2) al art. 7, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Nu pot fi primite susţinerile recurenţilor potrivit cărora este suficientă contestarea deciziei Procurorului General al Curţii de Apel Iaşi.
În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că legala investire a instanţei de contencios administrativ este condiţionată de contestarea actului prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă, potrivit art. 7 alin. (1) şi (2) din cadrul Capitolului VIII al Anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Înalta Curte reţine că răspunsul la plângerea prealabilă reprezintă un element al procedurii prealabile de atacare a actului administrativ în contencios administrativ de către persoana care se consideră lezată prin actul deja emis, acesta prezentând relevanţă, din punct de vedere procedural, în calcularea termenului de introducere a acţiunii şi pentru a afla raţiunile pentru care organul emitent nu înţelege să-şi revoce actul. În exercitarea atribuţiilor sale, Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi avea posibilitatea, din punct de vedere procedural, să admită contestaţia formulată de reclamanţi sau să o respingă, cum, de altfel, a şi procedat în prezenta cauză, reţinând că solicitarea acestora nu poate fi soluţionată favorabil.
Prin urmare, Înalta Curte constată că Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi este emisă în temeiul art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa nr. V din Legea nr. 153/2017 şi de contestarea acesteia depinde legala învestire a instanţei de contencios administrativ.
De altfel, nu pot fi primite nici susţinerile recurenţilor - reclamanţi referitoare la faptul că prin cererea de chemare în judecată au înţeles să atace şi hotărârea prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă, întrucât menţionarea hotărârii în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu echivalează cu solicitarea anulării acesteia. În acest sens, Înalta Curte reţine că obiectul cererii de chemare în judecată este formulat clar în sensul revocării/modificării în parte a Deciziei nr. 110/07.12.2021 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Faţă de cele arătate anterior, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este la adăpost de orice critică ce vizează interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care să determine reformarea hotărârii primei instanţe, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B., C. împotriva sentinţei civile nr. 1556 din 29 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.