Seizure of truck, semi-trailer, and timber upheld as periodic review deadlines deemed non-mandatory; defendants' challenge rejected

Şedinţa publică din data de 30 decembrie 2025

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 17 decembrie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 2502 C. proc. pen. cu trimitere la art. 2501 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatele SC" A." S.R.L. şi SC "B." S.R.L. de constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă şi menţinută în dosar nr. x/2024.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că, prin ordonanţa din data de 10.08.2023 procurorul a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri:

1. Autoutilitara marca C. cu nr. de înmatriculare x, de culoare roşu, serie şasiu x, proprietatea A., C.U.I. x, cu sediul în jud. Bistriţa Năsăud;

2. Semiremorca marca D. cu nr. de înmatriculare x, de culoare negru, serie şasiu x, proprietatea A., C.U.I. x, cu sediul în jud. Bistriţa Năsăud;

3. Cantitatea de 12,03 mc lemn rotund răşinoase ce a fost transportată fără documente specifice de transport.

Pe parcursul judecării cauzei la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, la data de 26.11.2024 a fost creat dosarul asociat nr. x/2024, iar prin încheierea penală nr. 425/12.12.2024, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., au fost menţinute, până la o nouă verificare, măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc nr. 342/137/P/2023 din data de 10.08.2023, privind pe inculpaţii SC "A." S.R.L., având CUI x, cu sediul în jud. Bistriţa Năsăud, şi adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat E., cu sediul în jud. Bistriţa Năsăud şi SC "B." S.R.L., având CUI x cu sediul în jud. Bistriţa Năsăud, şi adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat E., cu sediul în jud. Bistriţa Năsăud, asupra următoarelor bunuri:

- autoutilitara marca C. cu nr. de înmatriculare x de culoare roşu, serie şasiu x, proprietatea A. S.R.L., CUI x, cu sediul în jud. Bistriţa Năsăud;

- semiremorca marca D. cu nr. de înmatriculare x, de culoare negru, serie şasiu x, proprietatea A. S.R.L., CUI x, cu sediul în jud. Bistriţa Năsăud;

- cantitatea de 12,03 mc lemn rotund răşinoase ce a fost transportată fără documente specifice de transport.

La data de 26.11.2024, inculpatele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. au formulat memoriu prin care au invocat, printre altele, aspecte privind încetarea măsurilor asiguratorii asupra autoutilitarei marca C., cu nr. de înmatriculare x, de culoare roşu, serie şasiu x, şi a semiremorcii marca D. cu nr. de înmatriculare x, de culoare negru, serie şasiu x, proprietatea societăţii A. S.R.L., apreciind că această măsură nu mai este la acest moment procesual necesară, oportună şi proporţională.

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a apreciat că la respectivul moment, raportat la natura şi gravitatea faptelor ce fac obiectul cauzei şi de care sunt acuzaţi inculpaţii, ingerinţa în drepturile lor nu poate fi considerată ca disproporţionată, măsurile asigurătorii fiind proporţionale şi necesare în raport de scopul urmărit. S-a reţinut că o asemenea măsură este compatibilă cu prezumţia de nevinovăţie şi respectă exigenţele impuse de art. 1 din Protocolul adiţional 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Analizând ordonanţa prin care a fost menţinută măsura asiguratorie, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a constatat că motivele care au justificat menţinerea ei subzistă, neintervenind împrejurări noi care să atragă restrângerea sau ridicarea măsurii, fiind instituită în scopul confiscării, în eventualitatea în care inculpaţii vor fi găsiţi vinovaţi de instanţă cu ocazia soluţionarea fondului, fără a aduce atingere prezumţiei de vinovăţie de care beneficiază aceştia până la pronunţarea unei hotărâri definitive.

Apreciind că măsura asiguratorie a fost instituită cu respectarea tuturor cerinţelor prevăzute de lege, iar de la momentul menţinerii sale nu au intervenit împrejurări noi care să justifice restrângerea sau ridicarea sa, precum şi faptul că măsura este proporţională cu gravitatea pretinselor fapte imputate inculpaţilor, aceasta a fost menţinută de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc până la o nouă verificare.

Împotriva sentinţei penale nr. 280 din data de 17 aprilie 2025 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. x/2024, în termen legal, au formulat apel F., G., S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., următorul termen de judecată fiind stabilit în cauză pentru data de 16 ianuarie 2026.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori la data de 15.12.2025 sub nr. x/2024/a3, inculpatele apelante SC" A." S.R.L. şi SC "B." S.R.L. au solicitat:

1. Constatarea încetării de drept a efectelor măsurii asigurătorii instituite prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc din data de 10.08.2023, menţinută prin încheierea penală nr. 425/12.12.2024 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, ca urmare a nerespectării termenului imperativ de un an prevăzut de art. 250 C. proc. pen.. pentru verificarea periodică a măsurii în cursul judecăţii.

2. Ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri: autoutilitara C., nr. de înmatriculare x serie şasiu x, proprietatea A. S.R.L.; semiremorca D., nr. de înmatriculare x, serie şasiu x 46O47, proprietatea A. S.R.L.; cantitatea de 12,03 mc lemn rotund răşinoase, proprietatea B. S.R.L., cu consecinţa restituirii în natură a acestora către proprietarii de drept.

Cu privire la solicitarea de a se constata ca fiind încetate de drept măsurile asiguratorii, Curtea a apreciat că, în absenţa unei dispoziţii explicite în materia măsurilor asiguratorii, care nu sunt luate pentru un anumit termen, nu poate fi incidentă sancţiunea încetării de drept în condiţiile art. 268 alin. (2) C. proc. pen., prin încălcarea obligaţiei instanţei de judecată de a proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii procesuale. De asemenea, Curtea a considerat că nu este incidentă nici încetarea de drept în condiţiile art. 268 alin. (1) C. proc. pen., întrucât legiuitorul nu a prevăzut expres o sancţiune incidentă în cazul nerespectării termenelor maximale prevăzute de art. 2502 C. proc. pen.

Curtea a considerat că încetarea măsurii asiguratorii trebuie prevăzută explicit de lege, astfel cum legiuitorul a procedat în ipoteza reglementată de art. 397 alin. (5) C. proc. pen.. potrivit căruia măsurile asigurătorii încetează de drept în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii prin care acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., iar persoana vătămată nu a introdus acţiune la instanţa civilă. Mai mult, a apreciat Curtea, această omisiune legislativă nu poate fi complinită printr-o interpretare prin analogie a normelor procesual penale din materia altor măsuri guvernate de condiţii specifice în care aceste măsuri pot fi luate, menţinute sau ridicate.

Curtea a mai reţinut că, ingerinţa instituirii măsurilor obligatorii asupra dreptului de proprietate reprezintă raţiunea legiferării obligaţiei procedurale a efectuării de către organele judiciare în cursul procesului penal a analizei testului de proporţionalitate consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în scopul asigurării unei protecţii mai eficiente a dreptului de proprietate (CEDO, cauza Forminster Entreprises Limited c. Republici Cehe, hotărârea din 9 ianuarie 2009, parag. 76 78, CEDO, cauza Benet Praha SPOL S.R.O. c. Republicii Cehe, hotărârea din 28 septembrie 2010, parag. 103).

Concluzionând, Curtea a reţinut că această raţiune nu a determinat însă legiuitorul să ataşeze instituirii obligaţiei şi sancţiunea încetării de drept a măsurii asiguratorii, în cazul în care măsura nu a fost verificată în termen. S-a constatat că excede raţiunii avute în vedere de către legiuitor considerentul apărării, în sensul că neverificarea în termen a măsurii asiguratorii atrage sancţiunea încetării de drept, cu atât mai mult cu cât legislaţia incidentă în materia măsurilor asigurătorii prevede expres cazurile în are măsura asiguratorie încetează de drept. În opinia Cuţii, crearea pe cale de interpretare judiciară a unui caz de încetare de drept într-o materie în care legiuitorul a prevăzut expres cazurile care atrag încetarea de drept excede puterii de interpretare judiciară.

Examinând încheierea atacată, prin raportare la criticile formulate, la dispoziţiile legale incidente în materia măsurilor asigurătorii, precum şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, apreciază contestaţia formulată de inculpatele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. ca fiind neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contestatoarele critică încheierea pronunţată de Curtea de Apel Suceava, solicitând admiterea cererii de constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii a sechestrului asigurator, ca urmare a nerespectării termenului imperativ de 1 an prevăzut de 2502 C. proc. pen.

S-a susţinut de către cele două contestatoare că, de la data pronunţării încheierii penale nr. 425 din data de 12.12.2024 şi până la împlinirea termenului de 1 an prevăzut de de 2502 C. proc. pen.., respectiv 12.12.2025, instanţa nu a procedat din oficiu la nicio verificare a subzistenţei temeiurilor care au justificat luarea şi menţinerea măsurii asigurătorii, deşi, în opinia contestatoarelor, această obligaţie ar fi fost formulată de legiuitor în termeni imperativi.

Astfel, în opinia contestatoarelor, nerespectarea acestui termen ar atrage incidenţa sancţiunii procesuale reglementate de art. 268 alin. (2) C. proc. pen.., respectiv încetarea de drept a efectelor măsurii asigurătorii, cu consecinţa necesară a ridicării acesteia.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen.. au fost introduse în fondul activ al legislaţiei procesual penale prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 18 februarie 2021), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021.

Aceste dispoziţii legale instituie în sarcina organelor judiciare obligaţia de a verifica, din oficiu, subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, în termen de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 an în camera preliminară ori în cursul judecăţii.

Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea acestor prevederi legale rezultă din chiar expunerea de motive a Legii nr. 6/2021, acesta vizând eficientizarea activităţii de urmărire penală şi de judecată la nivel naţional.

Astfel, potrivit expunerii de motive la actul normativ susmenţionat, justificarea inserării unui asemenea text de lege a fost următoarea:

"În practică, au mai fost semnalate cazuri în care Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI) a fost sesizată cu cereri de valorificare a unor bunuri indisponibilizate de peste 5 ani, care nu mai prezentau valoare, bunurile devenind în timp nevandabile, iar costurile de administrare depăşind valoarea bunurilor. Pentru a spori eficienţa măsurilor aflate la dispoziţia ANABI, era necesară reglementarea verificării din oficiu dacă o măsură asigurătorie generează prejudicii sau costuri disproporţionate. Astfel, cheltuielile ocazionate de depozitarea bunurilor în spaţii, proprietatea unor terţi de bună credinţă având calitatea de custode ai bunurilor, precum şi cheltuielile ocazionate de exercitarea atribuţiilor ANABI, avansate din bugetul instituţiei ar putea fi disproporţionate prin raportare la finalitatea urmărită în cadrul laturii civile a procesului penal, respectiv repararea prejudiciului, măsura dovedindu-se a fi ineficientă. În plus, lipsa unei prevederi legislative exprese care să impună organelor judiciare verificarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii asigurătorii sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri, respectiv ridicarea măsurii dispuse a fost evidenţiată de către procurori şi judecători cu ocazia consultării acestora cu privire la consolidarea şi eficientizarea sistemului naţional de recuperare a creanţelor provenite din infracţiuni".

Prin urmare, voinţa legiuitorului a fost aceea de a crea o obligaţie pozitivă a organelor judiciare de a analiza, periodic, din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii, inclusiv din perspectiva proporţionalităţii lor raportat la ingerinţa adusă dreptului de proprietate, verificarea fiind justificată şi de riscul ca valoarea bunurilor indisponibilizate să sufere modificări.

Legiuitorul nu a instituit, însă, în mod expres, şi o consecinţă, în sens de sancţiune procesuală, a nerespectării termenului prevăzut de lege pentru verificarea măsurilor asigurătorii, care să se răsfrângă asupra celor potenţial neverificate în intervalul de timp impus.

Cu toate acestea, în această materie nu pot fi aplicate, prin analogie, prevederile art. 241 C. proc. pen.., care reglementează încetarea de drept a măsurilor preventive, cele două categorii de măsuri procesuale având natură juridică şi consecinţe fundamental diferite asupra drepturilor individuale, astfel că exclud posibilitatea aplicării prin analogie a instrumentelor proprii unei instituţii în cadrul celeilalte.

De aceea, câtă vreme o asemenea reglementare nu se regăseşte în codificarea procesual penală şi în privinţa măsurilor asigurătorii, situaţiile de încetare de drept a măsurilor preventive prevăzute de art. 241 C. proc. pen.. nu pot fi extinse, prin analogie, şi în privinţa celor dintâi.

De altfel, pentru cele două categorii de măsuri procesuale legiuitorul a instituit condiţii diferite de luare şi menţinere, cu consecinţe inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea încetării lor. Astfel, în cazul măsurilor asigurătorii nu a fost prevăzut un termen pe durata căruia pot fi luate şi menţinute şi nici nu este reglementată o durată maximă a acestora pe parcursul procesului penal.

În plus, textul în discuţie (art. 241 C. proc. pen..) nu conţine o regulă de principiu, o normă cu caracter general, ci una specială, a cărei sferă de incidenţă este definită cu claritate în chiar cuprinsul ei, fiind, astfel, de strictă interpretare şi aplicare.

Mai mult, deşi enumeră soluţiile pe care organul judiciar le poate pronunţa cu ocazia examinării subzistenţei temeiurilor care au justificat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, art. 2502 C. proc. pen.. nu face referire şi la cea a constatării încetării de drept a acestora, indicând expres doar posibilitatea menţinerii, restrângerii, extinderii sau ridicării lor.

Or, în condiţiile în care textul de lege analizat nu reglementează consecinţele pe care le-ar antrena o conduită contrară conţinutului lui, este evident că termenele de 6 luni şi de 1 an instituite prin acesta pentru verificarea periodică a măsurilor asigurătorii nu pot fi calificate decât ca fiind termene procedurale de recomandare, eventuala lor depăşire nefiind de natură să atragă încetarea de drept a măsurilor asigurătorii, atâta timp cât, aşa cum s-a arătat anterior, o asemenea sancţiune nu a fost consacrată legislativ decât în materia măsurilor preventive şi nu poate fi aplicată prin analogie şi în cazul măsurilor asigurătorii.

O atare concluzie este susţinută şi de constatarea că, în cazul măsurilor asigurătorii, legiuitorul a prevăzut expres o singură situaţie în care acestea încetează de drept, respectiv, în cazul în care în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii prin care acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., persoana vătămată nu a introdus acţiune la instanţa civilă [art. 397 alin. (5) C. proc. pen..].

De altfel, aceeaşi opinie a exprimat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa recentă (încheierea din 21 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Completului de 5 Judecători penal, încheierea din 24 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, încheierea nr. 735 din 02 septembrie 2021, deciziile nr. 524/A din 25 mai 2021 şi nr. 382 din 14 iunie 2022 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, etc).

Totodată, Înalta Curte constată că, în ipoteza examinată, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 268 alin. (2) C. proc. pen.., întrucât această dispoziţie legală reglementează încetarea efectului măsurilor a căror durată a expirat, ceea ce presupune, ab initio, ca măsura să aibă o durată determinată în timp.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, în cazul măsurilor asigurătorii legiuitorul nu a stabilit un termen maxim pe durata căruia pot fi luate/menţinute, astfel că dispoziţiile legale precitate nu-şi găsesc aplicabilitate în materia de referinţă.

Prin urmare, raportat la cele ce preced, se apreciază că solicitarea contestatorului de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii ca urmare a neverificării lor în termenul de 1 an prevăzut de art. 2502 C. proc. pen.. este neîntemeiată.

Mai mult, Înalta Curte constată faptul că, ulterior încheierii penale nr. 425 din data de 12 decembrie 2024, prin care Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc nr. 342/137/P/2023 din data de 10.08.2023 faţă de inculpatele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., aceeaşi instanţă, prin sentinţa penală nr. 280 din data de 17 aprilie 2025, în baza art. 68 alin. (21) din Codul Silvic şi a art. 112 C. pen., a dispus confiscarea cantităţii de 12,03 mc lemn rotund răşinoase ce a fost transportată fără documente specifice de transport.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.., a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător asupra autoutilitarei marca C. cu nr. de înmatriculare x de culoare roşu, serie şasiu x, proprietatea A. S.R.L., CUI x, cu sediul în jud. Bistriţa Năsăud şi a semiremorcii marca D. cu nr. de înmatriculare x, de culoare negru, serie şasiu x, proprietatea A. S.R.L., CUI x, cu sediul în jud. Bistriţa Năsăud.

Faţă de această împrejurare, contrar celor susţinute de către contestatoare, în sensul că instanţa, în termen de un an, nu a procedat din oficiu la nicio verificare a subzistenţei temeiurilor care au justificat luarea şi menţinerea măsurii asigurătorii, este nefondată, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, prin sentinţa penală nr. 280 din data de 17 aprilie 2025, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a menţinut măsurile asigurătorii.

Faţă de cele ce preced, se constată că încheierea atacată este legală şi temeinică, astfel încât nu se impune reformarea acesteia, motiv pentru care, în temeiul art. art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 2501 coroborat cu art. 2502 C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din data de 17 decembrie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Faţă de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., contestatoarele vor fi obligate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariile cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpatele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., în cuantum de câte 377 RON, vor rămâne în sarcina statului şi se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din data de 17 decembrie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatoarele la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpatele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., în cuantum de câte 377 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 decembrie 2025.