Missed 48-Hour Deadline to Challenge Constitutional Unconstitutionality Exception

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2025

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea pronunţată la data de 23 ianuarie 2025 în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul-contestator A. cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale în legătură cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 428 alin. (1), prin raportare la art. 431 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că relevanţa excepţiei de neconstituţionalitate, exprimată în condiţia ca textul de lege sau de ordonanţă criticat pentru neconstituţionalitate, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, este o cerinţă esenţială, aşa cum prevede art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În lipsa acestei legături, excepţia de neconstituţionalitate este irelevantă şi va fi respinsă ca inadmisibilă.

Soluţia se impune pentru că, în lipsa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate, s-ar eluda dispoziţia constituţională care impune ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele în faţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul unui proces pendinte. Or, raţiunea instituirii acestui tip de control al constituţionalităţii nu se justifică decât în situaţia în care problema incidentă de constituţionalitate are un caracter "serios", este realmente utilă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată.

S-a susţinut că, practic, decizia Curţii Constituţionale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi.

S-a arătat că, în cazul de faţă, prevederile legale criticate au următorul conţinut:

"1) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) şi c) - h) poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel."

A observat instanţa că dispoziţiile legale mai sus menţionate se referă la termenul de introducere a unei contestaţii în anulare, iar în cauza de faţă instanţa a respins contestaţia în anulare introdusă de contestator ca fiind inadmisibilă şi nu ca fiind formulată tardiv, cu depăşirea termenului de 30 de zile arătat în textul de lege evocat.

Aşadar, în acest context perioada de timp în care se poate formula o asemenea cale de atac nu are nici o importanţă în cauza de faţă şi nici nu prezintă utilitate pentru soluţionarea litigiului în calea de atac. Prin urmare, s-a arătat că această condiţie de admisibilitate nu este îndeplinită în cauză.

*

Împotriva încheierii din data de 23 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, a declarat recurs contestatorul A., la data de 27.01.2024, prin email.

În motivele scrise de recurs depuse la dosar, recurentul a solicitat admiterea recursului declarat şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1), prin raportare la art. 431 alin. (2) C. proc. pen., apreciind că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub nr. x/2024/a1.

La termenul fixat în cauză, respectiv 12 februarie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii căii de atac.

Examinând excepţia tardivităţii căii de atac, invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Înalta Curte notează că, în lipsa unor dispoziţii exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992), termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluţiei instanţei penale de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se calculează conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., dispoziţii procesual penale cu caracter general, aplicabile în procedura pendinte, în virtutea art. 24 din Legea nr. 255/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.:

"(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte".

În contextul normativ prezentat, Înalta Curte constată că încheierea recurată a fost pronunţată la data de 23 ianuarie 2025, fără ca în cuprinsul acesteia să se menţioneze ora la care s-a pronunţat hotărârea.

În acest context, momentul de la care se calculează termenul procedural pe ore în situaţia în care nu se cunoaşte ora pronunţării actului procedural care a determinat curgerea lui, începe să curgă de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit actul procedural.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că termenul de 48 de ore în care recurentul putea contesta încheierea atacată, a început să curgă la sfârşitul zilei de 23 ianuarie 2025, ora 24:00, şi s-a împlinit la data de 26 ianuarie 2025, ora 02:00.

Or, Înalta Curte constată că prezentul recurs a fost formulat de contestatorul A. la data de 27 ianuarie 2025, ora 17:47, cu mult după expirarea celor 48 de ore prevăzute pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Se observă, totodată, că data împlinirii termenului procedural prevăzut de lege a căzut într-o zi nelucrătoare, însă acest aspect nu prezintă importanţă, având în vedere că termenele pe ore nu se prorogă, neexistând o dispoziţie legală care să prevadă astfel, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Înaltei Curţi (decizia nr. 293/12.04.2023, I.C.C.J., secţia penală; decizia nr. 395/23.05.2023, I.C.C.J., secţia penală).

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Prin urmare, cum excepţia tardivităţii constituie o excepţie peremptorie - care împiedică judecarea cauzei, se constată că există un impediment legal în analiza pe fond a recursului formulat de petent.

Referitor la susţinerile recurentului, în sensul că a formulat recurs ulterior expirării termenului legal, întrucât nu a reuşit să ia legătura cu apărătorul ales, se reţine că acestea nu pot avea vreun efect asupra concluziei expuse, tocmai în considerarea faptului că recurentul a avut un apărător ales, care ulterior a şi declarat calea de atac şi a semnat motivele de recurs, iar acesta avea datoria de a acţiona cu diligenţă în asigurarea apărării clientului său.

Pentru motivele învederate, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 268 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 23 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Urmare acestei soluţii, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în cuantum de 360 RON, să rămână în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 23 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se plăteşte din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2025.