Applicability of witness protection penalty reduction for facilitated identification of co-offenders in drug trafficking cases

Şedinţa publică din data de 18 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpata A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 32 din 26.01.2024, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2019, s-au dispus, printre altele, următoarele:

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., a art. 5 din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc în formă continuată, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 213 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei, aceasta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul de 12 ani al celorlalte pedepse - respectiv 4 ani, rezultând pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executarii pedepsei principale.

Pedeapsa principală se va executa în regim de detenţie, conform art. 60 din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei A. durata arestării preventive de la 23.01.2019 la 30.10.2019, a arestului la domiciliu de la 30.10.2019 la 07.02.2020, inclusiv.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpata A., la eliberarea din penitenciar a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Prin decizia penală nr. 479/P din data de 17.04.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul formulat, printre alţii, de inculpata A., a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 32 de la data de 26.01.2024, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2019 şi rejudecând:

A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatei A..

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, a încetat procesul penal cu privire la inculpata A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., ca efect al prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatei A. pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care a adăugat sporul de o treime din totalul de 10 ani închisoare al celorlalte pedepse - respectiv de 3 ani şi 4 luni închisoare, astfel încât inculpata A. va executa pedeapsa de 11 ani şi 4 luni închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 479/P din data de 17.04.2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, recurenta-inculpată A. a declarat recurs în casaţie, în termenul legal.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpata a apreciat ca este incident motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", precizând că solicită înlăturarea greşitei aplicări a legii, respectiv greşita nereţinere a incidenţei dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A arătat că, aplicând greşit legea, respectiv ignorând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanţa de apel a aplicat o pedeapsă nelegală, în afara limitelor legale, depăşind maximul permis de lege.

A solicitat instanţei să observe că se află printre persoanele care erau îndreptăţite să formuleze denunţ, că denunţul a fost valorificat prin identificarea, trimiterea în judecată şi ulterior condamnarea unei persoane care a săvârşit o infracţiune gravă, că nu existau indicii referitoare la persoana denunţată anterior formulării denunţului de către recurentă, iar acest denunţ a fost valorificat în urma informaţiilor furnizate de către inculpată.

La data de 18.07.2025, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dosarul având ca obiect cererile de recurs în casaţie formulate, printre alţii, de inculpata A..

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 06.11.2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 479/P din data de 17.04.2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 6.

S-a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 18.12.2025, cu citarea recurentei A..

La termenul de judecată din data de 18.12.2025, cauza a rămas în pronunţare.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de instanţele de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel. Astfel, prin Decizia nr. 55/RC/2015, Înalta Curte a reţinut că noţiunea de pedeapsă prevăzută de lege, prevăzută de art. 187 C. pen., este diferită de noţiunea de pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. În cazul art. 187 C. pen., prin pedeapsa prevăzută de lege se înţelege pedeapsa din textul de lege ce incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. C. proc. pen. foloseşte o terminologie diferită, pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de lege, care permite interpretarea noţiunii diferit faţă de explicaţia dată de art. 187 C. pen., respectiv cu luarea în considerare a cauzelor de majorare sau de reducere a pedepei".

În considerentele Deciziei 3/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cu referire la cauza de reducere a pedepselor prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor s-a arătat că "(…) Instituţia reglementată de norma supusă interpretării are natura juridică a unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a unor cerinţe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta şi stadiul cauzei în care se urmăreşte producerea efectelor atenuante de pedeapsă. Categoria cerinţelor ce ţin de conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei subsumează, pe de o parte, formularea, de către martorul participant la o infracţiune, a unui denunţ împotriva altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave şi, pe de altă parte, facilitarea, de către acelaşi martor denunţător, a identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate. Ambele cerinţe au caracter cumulativ, simplul denunţ formulat de persoana prevăzută la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, neurmat de o atitudine activă de facilitare a identificării persoanelor denunţate şi tragerii lor la răspundere penală, fiind insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art. 19 din Legea privind protecţia martorilor, republicată. (…)"

Considerentele Deciziei nr. 3/28 februarie 2018 relevă astfel natura juridică de cauză de reducere a pedepsei a instituţiei reglementate de art. 19 din Legea 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată şi cantonează aplicarea acesteia la sfera procesului de individualizare a pedepsei, subliniind dependenţa aplicării dispoziţiilor art. 19 din Legea 682/2002, de existenţa unui proces penal, care are ca obiect fapta sau faptele comise de beneficiarul cauzei de reducere a pedepsei.

Înalta Curte, reţinând că individualizarea judiciară a pedepsei, inclusiv din perspectiva determinării limitelor prevăzute de lege pentru aceasta, constituie o chestiune intrinsecă fondului cauzei, subliniază în acelaşi timp că, aplicarea şi respectiv, neaplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea 682/2002 referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă, ca urmare a formulării unui denunţ care a avut drept urmare facilitarea identificării şi tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave reprezintă, indiscutabil, un aspect ce se circumscrie legalităţii pedepsei, influenţând în mod direct limitele acesteia în cauza dedusă judecăţii. Prin urmare, modalitatea în care instanţa de apel a făcut aplicarea acestei cauze speciale de reducere a pedepsei face parte din sfera examenului de legalitate pe care instanţa supremă este îndrituită să-l efectueze, în baza cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.

Ca urmare a examinării modului în care instanţa de apel a soluţionat acest aspect referitor la aplicarea cauzei speciale de reducere a pedepsei, Înalta Curte constată că prin decizia recurată s-a făcut o aplicare greşită a legii, reţinându-se în mod nelegal că nu sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea 682/2002 privind protecţia martorilor.

Copia rechizitoriului nr. x august 2024 emis de DIICOT Serviciul Teritorial Constanţa confirmă susţinerile recurentei A., în sensul că, urmare a denunţului formulat de aceasta a fost identificat şi tras la răspundere penală numitul B. pentru infracţiunile de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Din cuprinsul acestuia rezultă succesiunea actelor procesuale din cursul urmăririi penale ce s-a desfăşurat împotriva numitului B., după cum urmează:

La data de 25.06.2020 inculpata A. a formulat un denunţ faţă de numitul C., solicitând efectuarea de cercetări faţă de acesta pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc. În cuprinsul denunţului s-a arătat că numitul C. foloseşte profilul de D. "C." şi comercializează cannabis pentru suma de 60 RON/gram şi alte substanţe sub formă de praf alb pentru prizat pentru suma de 150 RON/gram, pe raza municipiului Constanţa. A mai arătat că pentru că a lua legătura cu clienţii C. foloseşte sistemele de comunicare D., E. şi F. şi utilizează numărul de telefon x, vine la întâlnire cu clienţii însoţit de 2-3 persoane şi utilizează un autoturism G. model vechi de culoare roşie.

Denunţul a fost înregistrat la DIICOT sun numărul de dosar x/2020

Prin ordonanţa nr. 353/D/P/2020 din 26.06.2020 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000.

În aceeaşi zi, 26.06.2020, au fost solicitate de DIICOT şi încuviinţate de Tribunalul Constanţa măsuri de supraveghere tehnică, inclusiv interceptarea convorbirilor efectuate de inculpat de la numărul de telefon indicat de inculpata A., ca urmare a măsurilor de supraveghere tehnică fiind descoperite probe privind implicarea inculpatului B. în traficul de droguri, astfel cum acestea sunt redate în cuprinsul rechizitoriului.

Ca urmare a acestor interceptări, la data de 30.06.2020 au fost autorizaţi doi investigatori sub acoperire şi un colaborator cu identitate protejată, care au efectuat cumpărări autorizate de la persoana denunţată.

Numitul B. a fost trimis în judecată şi a fost condamnat pentru infracţiunea denunţată, aceea de trafic de droguri, prin sentinţa penală nr. 274/30.04.2025 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1060/2025 a Curţii de Apel Constanţa.

Instanţa de apel a reţinut că în ceea ce o priveşte pe inculpata A., potrivit referatului D.I.I.C.O.T. - S.T. Constanţa nr. 1726/II/2/2024 din data de 13.01.2025 reiese că, în cauză, aceasta a formulat un denunţ sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, faţă de numitul "C.", identificat ulterior ca fiind inculpatul B., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2020 din 12.07.2024 pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi, respectiv, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiecare cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 483 ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., inculpata nefacilitând însă identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanei denunţate. În acelaşi timp s-a reţinut că nu poate fi admis ca beneficiul cauzei de reducere a pedepsei să fie aplicat în cazul în care identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor denunţate sunt rezultatul exclusiv al activităţii de cercetare a organelor judiciare.

Înalta Curte constată aşadar că instanţa de apel s-a limitat în a arăta că inculpata A. nu a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanei denunţate, însă nu a argumentat sub nicio formă această concluzie, preluând propria apreciere a organului de urmărire penală, în sensul că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru valorificarea denunţului formulat.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă însă cu evidenţă că sunt întrunite condiţiile legale pentru aplicarea cauzei speciale de reducere a limitelor de pedeapsă cu jumătate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Singurul act de sesizare în dosarul nr. x/2020 al DIICOT Constanţa, în care s-a efectuat urmărirea penală faţă de B. a fost denunţul inculpatei A., iar ca urmare a sesizării acesteia în care a descris date concrete despre identitatea inculpatului şi despre modul de operare, acesta a fost identificat şi în final, tras la răspundere penală, încă de a doua zi după formularea denunţului fiind puse în aplicare măsuri de supraveghere tehnică care au contribuit la dovedirea faptelor acestuia.

Potrivit art. 19 din Legea 682/2002, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute de art. 2 lit. h) beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Prin Decizia nr. 79/2021, Înalta Curte - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că, "aplicarea beneficiului dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, faţă de inculpatul care are calitatea de denunţător într-o cauză penală, este condiţionată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunţător, condiţie necesară, dar nu suficientă, instanţa urmând a evalua întrunirea cumulativă a condiţiilor de aplicare a textului."

A reţinut că sintagma "facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane", din cuprinsul normei evaluate are sensul de înlesneşte, favorizează, uşurează demersul organului judiciar, fără însă a translata sarcina probei acţiunii penale de la acesta la denunţător şi că, legiuitorul nu stabileşte o obligaţie de rezultat în sarcina denunţătorului, aceea de a indica probe relevante ori suficiente, părţile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe, însă sarcina probei aparţine, în ceea ce priveşte acţiunea penală, în principal, procurorului.

Or, inculpata reurentă A. a indicat organelor de urmărire penală toate datele necesare şi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului B., în sensul deciziei mai sus menţionate.

Înalta Curte reţine astfel că în cauză erau incidente dispoziţiile art. 19 din Legea 682/2002, fiind întrunite condiţiile prescrise de legiuitor, astfel încât, fiind vorba despre o cauză obligatorie de reducere a limitelor de pedeapsă, instanţa de apel a comis o eroare în aplicarea legii cu privire la stabilirea acestor limite. Ca urmare a neaplicării dispoziţiilor art. 19 din Legea 682/2002, instanţa de apel a stabilit alte limite de pedeapsă decât cele legale, cu consecinţa aplicării unei pedepse nelegale.

Având în vedere aspectele mai sus menţionate şi reţinând că individualizarea pedepsei nu se poate face de instanţa de casaţie, Înalta Curte, în baza art. 438 pct. 12 C. proc. pen.. şi art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., va admite recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 479/P din data de 17 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Va casa în parte, decizia penală atacată şi va trimite cauza la Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în vederea rejudecării apelului declarat de inculpată. Întrucât decizia recurată vizează mai mulţi inculpaţi, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei care nu contravin prezentei.

Având în vedere anularea deciziei ce a stat la baza emiterii mandatului de executare a pedepsei, va dispune anularea formelor de executare emise cu privire la recurenta inculpată în baza deciziei penale nr. 479/P din data de 17 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Până la rejudecarea cauzei, având în vedere dispoziţiile art. 448 alin. (4) C. proc. pen.., care permit ca în caz de casare cu trimitere să fie luată o măsură preventivă, Înalta Curte apreciază că faţă de inculpata A. se impune luarea măsurii arestării preventive, în baza art. 223 alin. (2) C. proc. pen.. Constată că în cauză se menţin indiciile temeinice ale comiterii faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, fapte de o gravitate deosebită care fac parte dintre cele prevăzute de art. 223 alin. (2) C. proc. pen.. şi că, pe baza evaluării gravităţii faptelor, a modului şi circumstanţelor de comitere a acestora, a anturajului şi a mediului din care inculpata provine, a împrejurărilor privitoare la persoana acesteia, privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În baza art. 230 C. proc. pen., va dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă a inculpatei A..

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 479/P din data de 17 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în vederea rejudecării apelului declarat de inculpată.

Dispune anularea formelor de executare emise cu privire la recurenta inculpată în baza deciziei penale nr. 479/P din data de 17 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 448 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 223 alin. (2) C. proc. pen., dispune arestarea preventivă a inculpatei A.

În baza art. 230 C. proc. pen., dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă a inculpatei A..

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2025.