Cassation inadmissible for challenging factual confiscation scope under penalty-limit casation ground

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1511/A din data de 17 octombrie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 99 din data de 20 aprilie 2023 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia penală în dosarul penal nr. x/2018, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. c) şi lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni ilegale cu dispozitive şi programe informatice prev. de art. 365 alin. (2) din C. pen., pentru infracţiunea de transfer neautorizat de date informatice în formă continuată (149 acte materiale) prev. de art. 364 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. şi pentru infracţiunea de spălare de bani în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 35 din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a prescrierii răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei B. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 48 noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 din C. pen., totul cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a prescrierii răspunderii penale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 32-33 din Legea nr. 656/2002 s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. a sumei de 675966,27 USD.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 32-33 din Legea nr. 656/2002 s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. şi de la inculpata B., în solidar, a următoarelor sume de bani: suma de 5205,32 GBP, suma de 34976,75 euro şi suma de 23784,40 USD.

În baza art. 112 alin. (6) din C. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 32-33 din Legea nr. 656/2002 s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. şi de la inculpata B. a bunurilor ridicare de la domiciliul inculpaţilor cu ocazia percheziţiei din data de 15.04.2014: un laptop marca "x" cu seria x ; un laptop marca "x" cu seria x x; un laptop marca "x" cu seria x x; un mini laptop marca "x" cu seria x x; un hard disk (HDD) marca, x" cu seria x; un hard disk (HDD) extern marca "x 2.5 "C.", cu carcasă de culoare neagră; un router wireless marca "x", cu carcasă crem, model, x"; un laptop marca "x" cu seria x -R3; o tabletă, I-Pad" cu seria x ; un memory-stik de culoare albastră model, D." cu seria x; un memory-stik marca, x" carcasă de culoare neagră, model, E."; un memory-stik marca "x" carcasă de culoare gri cu seria (s/n) x; un memory-stik culoare portocalie marca "x"; un micro SD marca "x" cu seria x -PA; un laptop marca "x" cu seria x ; un sistem informatic (PC) marca "x", cu seria x ; un dispozitiv de stocare a datelor marca "Raid storage enclosure" conţinând un număr de 2 (două) hard disk-uri, unul "x", cu seria x, iar unul marca, x", cu seria x ; un sistem informatic (PC) marca "x" carcasă de culoare neagră, având pe verso un colant de culoare albă cu inscripţia 4BCX55J; un număr de 90 (nouăzeci) suporţi optici CD şi DVD; un F. model x cu seria x şi MAC x; un hard-disk extern marca "x" cu seria x ; un sistem informatic (PC) cu seria x "Master Cooler"; un hard-disk extern marca "x" cu seria x ; un Hard-disk extern marca "x" cu seria x ; un router de culoare albă marca "x" tip "x" cu seria x ; un dispozitiv de culoare neagră şi un dispozitiv USB.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) şi alin. (4) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 16000 RON (9000 de RON în cursul urmăririi penale şi 7000 de RON în cursul judecăţii) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) şi alin. (4) din C. proc. pen. a fost obligată inculpata B. la plata sumei de 7000 RON (4000 de RON în cursul urmăririi penale şi 3000 de RON în cursul judecăţii) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 2502 şi art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. s-au extins măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanţele din data de 16.04.2014 şi din data de 28.08.2018 până la concurenţa sumelor de 22560,78 euro, 718173,98 USD, 1633,96 GBP şi 16.000 RON în ceea ce îl priveşte pe inculpat, respectiv până la concurenţa sumelor de 5205,32 GBP, 34976,75 euro, 23784,40 USD şi 7.000 RON în ceea ce o priveşte pe inculpată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii A. şi B..

Prin decizia penală nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii A. şi B., împotriva sentinţei penale nr. 99/20.04.2023 a Tribunalului Cluj, care a fost desfiinţată cu privire la dispoziţia de confiscare a unor sume de bani în solidar de la inculpaţii A. şi B. şi dispoziţiile de confiscare a unor bunuri deja restituite inculpaţilor în cursul urmăririi penale şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

S-a înlăturat dispoziţia de confiscare de la inculpatul A. în solidar cu inculpata B. a sumelor de 5.205,32 GBP, 34.976,75 EURO şi 23.784,40 USD, urmând ca aceste sume să fie confiscate doar de la inculpata B..

S-au înlăturat dispoziţiile de confiscare de la inculpaţi a următoarelor bunuri: un hard disk (HDD) marca, x" cu seria x; un hard disk (HDD) extern marca "x 2.5 "C.", cu carcasă de culoare neagră; un memory-stik de culoare albastră model, D." cu seria x; un memory-stik marca, x" carcasă de culoare neagră, model, E."; un memory-stik marca "x" carcasă de culoare gri cu seria (s/n) x; un memory-stik culoare portocalie marca "x"; un micro SD marca "x" cu seria x -PA; un număr de 89 din cei 90 (nouăzeci) suporţi optici CD/DVD, respectiv cei numerotaţi de la 1-72 şi 74-90.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

În fapt, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În cursul lunii aprilie 2014, inculpatul A. ar fi deţinut fără drept în sistemele sale informatice următoarele programe informatice, care puteau fi utilizate în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute de art. 360-364 din C. pen., respectiv: programele informatice din familia G., identificate în fişierele cu denumirea: x; programele informatice din familia H., identificate în fişierele cu denumirea: x; programe informatice identificate în fişierele cu denumirea:

x.

Totodată, în perioada 2010-2014, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în vederea obţinerii de venituri în mod ilicit, inculpatul A. ar fi transferat neautorizat date informatice (76.540 date de carduri bancare şi 6 date ale unor utilizatori de servicii de comunicaţii) din sistemul său informatic.

De asemenea, în perioada 2010-2014, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul A., singur sau ajutat de inculpata B., ar fi spălat suma totală de 746.612 RON (obţinută din vânzarea ilicită de date de carduri bancare, în urma comiterii infracţiunii de transfer neautorizat de date informatice), prin activităţi repetate de transfer de bani, prin intermediul sistemelor de transfer monetar I. şi J., sau prin activităţi repetate de transfer de bani şi monedă virtuală bitcoin, prin intermediul instituţiilor financiare K. şi L. şi al conturilor deschise la M. şi N., în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a unei părţi din veniturile ilicite obţinute din activitatea infracţională de transfer neautorizat de date informatice, realizată în perioada 2010-2014.

Inculpata B., în perioada 2010-2014, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-ar fi ajutat pe inculpatul A. să spele suma de 280.719 RON (sumă obţinută de inculpatul A. din vânzarea ilicită de date de carduri bancare, în urma comiterii infracţiunii de transfer neautorizat de date informatice), inculpata acceptând să primească pe numele ei şi să intre în posesia acestei sume, prin următoarele modalităţi: fie în calitate de destinatar al unor repetate transferuri de bani efectuate prin intermediul instituţiilor financiare I. şi J., fie în calitate de destinatar al unor repetate transferuri de bani efectuate prin intermediul instituţiei financiare K. în conturile (USD şi euro) deţinute de inculpată la M., în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a produsului infracţional obţinut de inculpatul A. din infracţiunea de transfer neautorizat de date de informatice.

Împotriva deciziei penale nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori au formulat cerere de recurs în casaţie inculpaţii A. şi B..

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, recurenţii au indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prin cererea comună formulată, cei doi recurenţi inculpaţi au solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că măsura confiscării speciale dispusă faţă de aceştia ar fi fost stabilită cu încălcarea limitelor legale, depăşind cadrul acuzaţiei (rechizitoriului) şi neavând corespondent în actul de sesizare. Totodată, s-a arătat că, deşi confiscarea specială este o măsură de siguranţă, aceasta reprezintă, în esenţă, o sancţiune aplicată inculpaţilor, iar prin dispunerea acesteia peste limitele prevăzute de lege (atât sub aspectul cuantumului, cât şi al obiectului confiscării) s-ar fi încălcat art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, recurenţii A. şi B. au susţinut că recursul în casaţie vizează, pe de o parte, neconcordanţa dintre sumele de bani menţionate în actul de sesizare ca fiind supuse confiscării speciale şi sumele efectiv confiscate prin sentinţa Tribunalului Cluj.

S-a arătat că, prin rechizitoriu s-a indicat în mod expres cuantumul produsului infracţional pretins obţinut de recurentul inculpat A. din infracţiunea de transfer neautorizat de date informatice, prev. de art. 364 din C. pen., ca fiind 624.537 euro (echivalentul a 2.872.870 RON). Or, instanţa de fond - Tribunalul Cluj - a dispus confiscarea specială a unor sume care nu ar corespunde cu cele indicate în rechizitoriu, depăşind astfel limitele sesizării instanţei. Astfel, de la inculpatul A. s-a confiscat suma de 675.966,27 USD (echivalentul parţial al produsului infracţional calculat de instanţă ca fiind obţinut de acesta) şi de la ambii inculpaţi, în solidar: sumele de 5.205,32 GBP, 34.976,75 EUR şi 23.784,40 USD, reprezentând valori pe care instanţa le-a calificat ca fiind supuse spălării de bani cu complicitatea inculpatei B..

Aceste sume au fost menţinute integral prin decizia Curţii de Apel Cluj cu precizarea că s-a înlăturat dispoziţia de confiscare de la inculpatul A. în solidar cu inculpata B. a sumelor de 5.205,32 GBP, 34.976,75 EURO şi 23.784,40 USD, urmând ca aceste sume să fie confiscate doar de la inculpata B..

Recurenţii inculpaţi au susţinut că diferenţa faţă de acuzaţia iniţială este majoră, arătând că, prin convertirea sumelor confiscate la un curs mediu (USD şi GBP în RON sau euro), ar rezulta că totalul confiscat depăşeşte cu aproximativ 460.000 RON suma imputată iniţial prin actul de sesizare.

Totodată, s-a arătat că moneda şi structura sumelor confiscate nu se regăsesc în rechizitoriu, acuzaţia fiind formulată global în echivalent euro/RON, fără individualizarea unor sume în USD sau GBP ca produs infracţional distinct, însă instanţa ar fi procedat la recalcularea şi conversia sumelor, dispunând confiscări în dolari americani şi lire sterline care nu au fost solicitate în mod expres.

S-a mai arătat că, instanţa a extins măsurile asigurătorii pentru a acoperi exact aceste sume menţionate în hotărâre: 22.560,78 euro, 718.173,98 USD şi 1.633,96 GBP în sarcina inculpatului A., precum şi 7.000 RON, cheltuieli judiciare. Pentru inculpata B. s-a menţinut sechestrul până la 5.205,32 GBP, 34.976,75 euro, 23.784,40 USD şi 7.000 RON.

Recurenţii au precizat că şi rechizitoriu prezintă neconcordanţe în ceea ce priveşte cuantumul sumelor pretinse ilicite, ceea ce amplifică incertitudinea asupra bazei confiscării. Astfel, în actul de sesizare, sumele obţinute din diferitele activităţi infracţionale sunt enumerate fragmentar (pe perioade, pe categorii de tranzacţii şi monede), iar totalul de 624.537 EUR pare a fi rezultatul unei agregări a acestora şi nu coincide cu însumarea tuturor sumelor parţiale menţionate în rechizitoriu. S-a mai arătat că instanţa de apel nu a clarificat aceste aspecte deşi, inculpaţii au solicitat în repetate rânduri administrarea probei cu expertiza contabila/fiscală, fiind astfel încălcat principiul potrivit căruia sancţiunile nu pot depăşi ceea ce prevede legea şi ceea ce s-a stabilit prin acuzaţie (ultra petita penal).

În consecinţă, s-a arătat că, prin confiscarea extinsă cantitativ şi valoric, inculpaţii ar fi fost sancţionaţi dincolo de faptele şi limitele pentru care au fost trimişi în judecată, ceea ce s-ar încadra în motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Pe de altă parte, s-a mai susţinut că discrepanţele menţionate relevă şi o problemă de fond privind probatoriul, respectiv că nu s-ar fi făcut dovada clară a legăturii dintre toate sumele confiscate şi infracţiunile reţinute, apreciindu-se că instanţa s-ar fi bazat exclusiv pe datele furnizate de acuzare, fără o verificare independentă şi contradictorie.

Recurenţii A. şi B. au arătat că dispunerea confiscării speciale fără corespondenţă cu rechizitoriul şi fără fundamentare probatorie explicită ar reprezenta o gravă eroare de drept, care a produs o vătămare certă drepturilor acestora, fiind încălcate principiile legalităţii, aflării adevărului, dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil.

În plus, recurenţii au reclamat şi probleme legate de integritatea şi analiza probelor informatice, făcând referire la un raport de expertiză IT efectuat asupra unui hard disk aparţinând DIICOT, care conţinea o copie a sistemului informatic al inculpatului, expertul desemnat constatând ulterior că nu există corespondenţă între datele existente pe sistemele inculpatului şi cele de pe hard disk-ul DIICOT, acest suport fiind la baza întregului raport de expertiză. În apel, deşi s-a încuviinţat efectuarea unui supliment de expertiză informatică, expertul a constatat că toate sistemele informatice ale inculpatului sunt compromise şi nu mai pot fi accesate, astfel că nu s-a putut realiza o analiză directă şi fiabilă a datelor originale. În raport de aceste aspecte, recurenţii au susţinut că măsura confiscării speciale dispusă nu ar avea un fundament probatoriu legal.

În continuare, recurenţii au arătat că instanţa de fond ar fi dispus confiscarea tuturor bunurilor ridicate de la inculpaţi, inclusiv a acelora care, în cursul urmăririi penale, fuseseră restituite sau pentru care nu mai exista suspiciune, şi că s-a procedat la extinderea măsurilor asigurătorii din oficiu, fără a se pune în prealabil în discuţia părţilor necesitatea şi temeiul acestor măsuri, aspecte ce ar contraveni dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen. şi principiului contradictorialităţii. Cu titlu de exemplu, a făcut referire la suma de 3.200 CHF ridicată la percheziţie, dar care nu ar mai apărea în hotărâre, în timp ce ar apărea sume noi (nesolicitate iniţial), precum cele în GBP sau USD menţionate, confiscate în solidar, fără o fundamentare clară în actul de acuzare, situaţie care ar evidenţia o lipsă de rigoare şi transparenţă a hotărârii, contrară cerinţelor unei motivări judecătoreşti corespunzătoare.

În concluzie, s-a arătat că toate aceste elemente - viciile de procedură în administrarea probelor, lipsa de motivare, depăşirea cadrului acuzaţiei, nerespectarea dreptului la apărare - converg spre concluzia că dispoziţiile de confiscare specială pronunţate în cauză sunt nelegale, iar instanţele au aplicat o sancţiune (confiscarea) cu încălcarea garanţiilor procesuale şi peste limitele permise de lege.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 13 noiembrie 2025, sub nr. x/2018.

La dosar a fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, care a arătat că motivele invocate de recurenţi se circumscriu doar formal cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conţinutul cererii) şi art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Verificând, aşadar, chestiunile pur formale ale cererilor de recurs în casaţie, în raport de fiecare dintre recurenţii inculpaţi A. şi B., Înalta Curte constată următoarele:

1. Recurentul A. a formulat recurs în casaţie la 26 octombrie 2025 împotriva deciziei penale nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate la data de 21 octombrie 2025 (la adresa din jud. Cluj, dosar curte), conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte reţine că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt menţionate: numele, prenumele şi domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori), iar cererea poartă semnătura electronică a avocatului ales al recurentului, care a ataşat împuternicirea avocaţială x/2025 din data de 26.10.2025.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

2. Recurenta B. a formulat recurs în casaţie la 26 octombrie 2025 împotriva deciziei penale nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate la data de 21 octombrie 2025 (la adresa din jud. Cluj, dosar curte), conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casaţie, se reţine că cererea a fost formulată de recurenta B., în calitate de inculpată.

Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt menţionate: numele, prenumele şi domiciliul recurentei B., hotărârea care se atacă (decizia nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori), iar cererea poartă semnătura electronică a avocatului ales al recurentei, care a ataşat împuternicirea avocaţială x/2025 din data de 26.10.2025.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Referitor la condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se impune a se menţiona că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din această perspectivă se reţine că, din modalitatea de reglementare a recursului în casaţie, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, aşadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că aspectele de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Raportat la criticile formulate de recurenţii inculpaţi A. şi B. cu privire la măsura confiscării speciale, Înalta Curte reţine că acestea nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât, în esenţă, vizează neconcordanţe de cuantum şi monedă, conversii/reevaluări, pretinse insuficienţe ale fundamentului probator (inclusiv privind expertizele), precum şi aspecte care reclamă reanalizarea situaţiei de fapt şi a probelor ori verificări de netemeinicie - operaţiuni ce exced controlului de legalitate specific recursului în casaţie.

Chiar dacă, în anumite ipoteze, chestiuni privind confiscarea specială pot fi puse în discuţie în recursul în casaţie prin prisma legalităţii, în prezenta cauză susţinerile recurenţilor sunt construite, în principal, pe premise factuale/probatorii (determinarea provenienţei, întinderii şi structurii sumelor), iar nu pe indicarea unei încălcări de drept care să rezulte direct din hotărârea atacată, în limitele cazurilor strict prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

În acelaşi sens, susţinerile privind la încălcarea principiului aflării adevărului, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, precum şi critica referitoare la pretinsa insuficienţă a motivării nu se circumscriu cazului de casare invocat şi, în modalitatea concretă de formulare, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurenţii A. şi B. nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1511/A din data de 17 octombrie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală, vor fi obligaţi recurenţii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1511/A din data de 17 octombrie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurenţii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 decembrie 2025.