Cassation inadmissibility for failure to substantiate statutory grounds regarding extension of statute of limitations to prior convictions

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpata A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 32 din 31 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 130 din data de 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, s-a constatat că actele materiale ale infracţiunii de fals în declaraţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în prezenta cauză intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea anterioară.

În temeiul art. 37 din C. pen. a fost recalculată pedeapsa pentru infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (fapte din perioada iulie 2013 - septembrie 2017), stabilind pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 91, 92 din C. pen. a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare, stabilind un termen de supraveghere de 3 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a deciziei penale 149/RC/2021, pronunţate de Î.C.C.J., secţia Penală, respectiv 08.04.2021.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

S-a constatat că, potrivit relaţiilor înaintate de Serviciul de Probaţiune Neamţ, inculpata a frecventat un program de reintegrare socială, dispus prin sentinţa penală nr. 130/2018 a Curţii de Apel Bacău, astfel că faţă de inculpată nu va mai fi dispusă una dintre obligaţiile prevăzute de art. 93 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a impus inculpatei prestarea de 80 de zile de muncă în folosul comunităţii.

S-a constatat că această obligaţie, care a fost anterior dispusă şi prin sentinţa penală nr. 130/2018 a Curţii de Apel Bacău, care a fost integral executată, astfel după cum rezultă din relaţiile înaintate de Serviciul de Probaţiune Neamţ, motiv pentru care nu s-au mai stabilit instituţii.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată latura civilă a cauzei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate, respectiv declaraţiile fiscale D100 depuse de inculpată la A.J.F.P. Neamţ, aferente lunilor ianuarie 2015, februarie 2015, martie 2015, aprilie 2015, iunie 2015, iulie 2015, august 2015, septembrie 2015, octombrie 2015, noiembrie 2015, decembrie 2015, ianuarie 2016, februarie 2016 şi martie 2016.

În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, inculpata A. şi partea civilă ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ.

Prin decizia penală nr. 84/A din 28 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 32 din data de 31 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:

S-a înlăturat dispoziţia de aplicare a art. 37 din C. pen. în temeiul căreia a fost recalculată pedeapsa pentru infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (fapte din perioada iulie 2013 - septembrie 2017).

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată (14 acte materiale), prevăzută de art. 326 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă în perioada ianuarie 2015 - 10 mai 2016), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-au menţinut dispoziţiile sentinţei penale apelate vizând achitarea inculpatei A. sub aspectul infracţiunii de delapidare, latura civilă şi desfiinţarea de înscrisuri.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 1.000 RON (proporţional cu fapta pentru care se va dispune încetarea procesului penal, astfel cum a fost reconfigurată). În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în fond, precum şi cele avansate în apel vor fi lăsate în sarcina statului.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de partea civilă A.N.A.F. - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Împotriva acestei decizii penale a formulat cerere de recurs în casaţie inculpata A..

Prin motivele formulate de recurenta A. s-a solicitat, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen.. admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie.

Pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale nr. 84/A din 28.02.2023 şi rejudecând cauza:

În principal, achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunilor imputate în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., iar în subsidiar, încetarea procesului penal, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

În dezvoltarea motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., s-a apreciat că se impune achitarea, ca urmare a absenţei tipicitaţii infracţiunii de fals în declaraţii.

S-a arătat că elementul material al infracţiunii de fals în declaraţii constă într-o acţiune (declararea necorespunzătoare a adevărului). Astfel, a considerat că nu pot fi reţinute ca acte materiale în conţinutul acestei infracţiuni, inacţiuni precum nedepunerea declaraţiilor D100 la A J.F.P. Neamţ, deşi avea obligaţia prin lege să le depună. Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că a comis infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată (14 acte materiale) prev. de art. 326 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fapta consumată la momentul depunerii la organul fiscal a primei declaraţii D100 cu conţinut nereal (pentru luna ianuarie 2015) şi epuizată la momentul depunerii la acelaşi organ fiscal a ultimei declaraţii D100 cu conţinut nereal (D100 pentru luna martie 2016, depusă la organul fiscal, la data de 10.05.2016).

În continuare, recurenta a prezentat argumente care sprijină concluzia că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii. Astfel, s-a arătat că poate fi avansat ca un argument juridic viabil conţinutul declaraţiei D100, ce menţionează că necompletarea corectă a declaraţiei reprezintă "fals în acte publice". Aşadar, s-a apreciat că nedepunerea declaraţiei sau menţionarea sumei "0" reprezintă o nerespectare a obligaţiilor de furnizare către organele fiscale a informaţiilor necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale (art. 336 pct. 1 lit. r) rap. la art. 58 alin. (1) Codul de procedură fiscală, reglementată expres drept contravenţie.

Aşadar, s-a considerat că nu sunt întrunite condiţiile tipicităţii obiective ale infracţiunii de fals în declaraţii: declaraţia în sine nu servea la producerea de consecinţe juridice (ea urmând a fi coroborată cu alte declaraţii informative, precum şi cu documentele biroului notarial), respectiv putea face obiectul rectificării fiscale, aşa cum s-a şi întâmplat în cazul de faţă.

Referitor la încetarea procesului penal şi incidenţa prescripţiei răspunderii penale, s-a arătat că prin decizia nr. 358/2022, Curtea Constituţională a stabilit natura simplă a deciziei nr. 297/2018. Astfel, s-a arătat că incidenţa prescripţiei răspunderii penale se verifica, începând cu data publicării deciziei nr. 297/2018 strict prin raportare la dispoziţiile privind termenul general, aceeaşi concluzie fiind promovată şi de instanţa supremă, complet HP, în decizia nr. 67/2022.

Aşadar, la momentul pronunţării deciziei recurate, discuţiile privind incidenţa în teorie a prescripţiei răspunderii penale urmare a deciziilor Curţii Constituţionale nu mai era în sine contestată. S-a arătat că prin decizia penală nr. 84/A din 28.02.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins solicitarea recurentei de a constata împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale şi de a dispune încetarea procesului penal pentru întreaga unitate infracţională.

S-a susţinut că acţiunile din structura infracţiunii continuate care au făcut obiectul sesizării instanţei fac parte din aceeaşi unică infracţiune continuată, săvârşită cu începere din luna iulie 2013 şi până în luna martie 2016 (conform celor stabilite, în mod judicios, de instanţa de apel).

Prin urmare, s-a apreciat că soluţia corectă ar consta în reunirea tuturor actelor materiale într-o unică infracţiune continuată, constatându-se intervenţia prescripţiei răspunderii penate pentru întreaga unitate de infracţiune, pentru unica infracţiune care i-a fost, în realitate, imputată.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casaţie raportat la cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. şi în aplicarea directă a dispoziţiilor art. 6 din CEDO, încetarea procesului penal pentru întreaga unitate infracţională ce i-a fost imputată.

De asemenea, a fost formulată în temeiul dispoziţiilor art. 92 alin. (7) C. proc. pen.., art. 146 lit. d) din Constituţia României şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., text ce contravine dispoziţiile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (12) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, respectiv prevederilor art. 6 parag. 1 teza I din Convenţia europeană a drepturilor omului, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale, prin încheiere motivată, cu judecarea excepţiei.

În esenţă, potrivit textului de lege criticat este posibilă casarea doar a deciziilor prin care în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal. În situaţia diametral opusă, în care în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal, hotărârea astfel pronunţată nu poate face obiectul recursului în casaţie. O astfel de soluţie legislativă se apreciază că aduce atingere dreptului la un proces echitabil din perspectiva egalităţii de arme. Prin urmare, s-a apreciat că există o îngrădire nejustificată a liberului acces la justiţie, în condiţiile în care nu se mai poate promova o cale extraordinară de atac raportat la existenţa unor probe (încă din cursul procesului) din care rezultă fără niciun dubiu incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal.

Prin încheierea din 07 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta inculpată A. împotriva deciziei nr. 84/A din 28 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020 şi a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, la completul C3, în compunere de 3 judecători.

Judecătorul de filtru, în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., a reţinut că motivele arătate prin care se critică că în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal pentru întreaga unitate infracţională ce i-a fost imputată, nu pot fi încadrate în niciun caz de recurs în casaţie.

Recursul în casaţie nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta îşi menţine caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalităţii hotărârii anterior pronunţate.

În consecinţă, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casaţie, s-a constatat că cererea formulată de recurenta A., îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., recursul în casaţie urmând a fi examinat doar prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele precizate prin prezenta încheiere.

Prin decizia penală nr. 446/RC din 06 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurenta inculpată A. împotriva deciziei nr. 84/A din 28 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa penală nr. 647 din 01 octombrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2025, s-a admis în principiu cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii din data de 07 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023.

S-a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva aceleiaşi încheieri. S-a anulat, în parte, încheierea atacată şi s-a dispus rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpata A., cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii atacate care nu contravin sentinţei şi s-a trimis la repartizare aleatorie cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 84/A din 28 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., se constată că prin încheierea din 07 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru a constatat că acestea sunt îndeplinite.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că, formal, criticile invocate de inculpata A. nu se circumscriu în conţinutul dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Se constată că ceea ce critică recurenta este faptul că, în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal pentru întreaga unitate infracţională ce i-a fost imputată, cu referire la sentinţa penală nr. 130 din data de 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la faptul că actele materiale ale infracţiunii de fals în declaraţii, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în prezenta cauză intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea anterioară.

Or, se constată că, prin decizia recurată, s-a înlăturat dispoziţia de aplicare a art. 37 din C. pen. în temeiul căreia a fost recalculată pedeapsa pentru infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (fapte din perioada iulie 2013 - septembrie 2017).

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată (14 acte materiale), prevăzută de art. 326 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă în perioada ianuarie 2015 - 10 mai 2016), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În realitate, recurenta solicită să se constate că actele materiale ale infracţiunii de fals în declaraţii, pentru care s-a dispus încetarea procesului penal în prezenta cauză intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 9 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 130 din data de 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi, astfel, să se dispună încetarea procesului penal şi pentru infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care a fost condamnată.

Prin urmare, recurenta nu invocă aspecte de nelegalitate din perspectiva cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., întrucât nu critică o greşită încetare a procesului penal, ci solicită o extindere a încetării procesului penal şi cu privire la fapte pentru care a fost condamnată prin hotărâri anterioare, însă aceste critici nu se circumscriu cazului de recurs în casaţie invocat.

Or, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, împrejurare care atrage nerespectarea condiţiei de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a provoca o verificare pe fond a căii extraordinare de atac formulate, condiţie neîndeplinită în speţă.

Prin urmare, admisibilitatea recursului în casaţie nu presupune doar îndeplinirea unei condiţii formale a indicării unuia dintre cazurile prevăzute de lege, dacă nu este îndeplinită şi condiţia ca dezvoltarea motivului de recurs în casaţie să susţină măcar aparent criticile pe care legiuitorul le-a considerat a fi posibil să fie examinate în cadrul acestei căi extraordinare de atac.

Îndeplinirea formală a unei condiţii din art. 440 C. proc. pen., ca de exemplu indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casaţie. Astfel, indicarea unui caz de recurs în casaţie dintre cele prevăzute de lege şi susţinerea unor considerente care nu au legătură cu respectivul caz de casaţie, nu permit instanţei examinarea unei hotărâri definitive, astfel încât o atare cale de atac apare ca inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, constatând că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu în conţinut cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., acesta fiind invocat în mod formal, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei nr. 84/A din data de 28 februarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul- inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei nr. 84/A din data de 28 februarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2025.