Finality of decisions on judicial fines and the lack of a statutory appeal route

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din şedinţa publică de la 01 octombrie 2025, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 284 alin. (5) din C. proc. pen., a respins cererea formulată de petentul A. de anulare a amenzii judiciare în cuantum de 1500 RON aplicată prin încheierea penală nr. 73/CP/20.05.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Bacău şi a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin încheierea penală nr. 73/CP/20.05.2025 pronunţată de completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bacău, în dosarul x/2024, s-a dispus, în baza art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., aplicarea amenzii judiciare în cuantum de 1500 RON petentului A. pentru exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale, reţinându-se că a formulat o nouă cale de atac împotriva unei hotărâri definitive care a avut ca obiect o altă contestaţie formulată împotriva unei alte hotărâri judecătoreşti definitive, în condiţiile în care petentul perseverează în a formula căi atac care nu sunt prevăzute de lege.

S-a constatat că împotriva acestei încheieri a formulat cerere de anulare a amenzii petentul A., arătând, în esenţă, că a fost în data de 20.05.2025 în sala de judecată până la un moment dat, dar, fiindu-i rău, a depus la registratură documentaţia pentru a fi depusă la dosar la termenul învederat, depunând la prezentul dosar dovezi în acest sens.

Totodată, petentul a mai făcut câteva precizări şi cu privire la o situaţie de fapt privind pretinse afirmaţii mincinoase ale unui agent de poliţie, solicitând deopotrivă trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări penale.

Analizând cererea şi motivele expuse de petent, curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bacău reţinând în mod legal existenţa abuzului de drept constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale.

În concret, curtea de apel a reţinut că în prezenta cauză, iniţial prin încheierea nr. 1/2025 din data de 08.01.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Podu Turcului, în baza art. 341, alin. (6), lit. a) din C. proc. pen. cu referire la art. 340 din C. proc. pen., a respins plângerea petentului formulată împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţa de clasare nr. 672/P/2022 din 23.05.2024, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului.

Or, deşi această încheiere era definitivă potrivit art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., petentul a formulat contestaţie, iar prin încheierea nr. 92/P din 18.03.2025 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. cu ref. la art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 1/2025 din data de 08.01.2025 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Podu Turcului, în dosarul nr. x/2024, reţinându-se, în considerente, că încheierea atacată a fost pronunţată în baza art. 341 alin. (6) din C. proc. pen., completul constatând că încheierea în discuţie este definitivă, calea de atac a contestaţiei nefiind prevăzută de lege în acest caz.

S-a mai reţinut că împotriva acestei încheieri nr. 92/P din 18.03.2025 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2024, a declarat contestaţie petentul A..

Prin încheierea nr. 73/P din 18.03.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată petentul A. împotriva încheierii nr. 92/P din 18.03.2025 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2024, întrucât încheierea atacată este definitivă.

Având în vedere că petentul A. a declarat calea de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de reformare, curtea a reţinut inadmisibilitatea căii de atac, sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Drept urmare, curtea a constatat că în prezenta cauză petentul A. a formulat două căi de atac, vădit inadmisibile, împotriva unor hotărâri definitive, aspect expres menţionat în cuprinsul acestor hotărâri, împrejurare de natură a contura reaua-credinţă a petentului în exercitarea drepturilor procesuale şi procedurale, acesta perseverând în a formula căi atac care nu sunt prevăzute de lege cu implicaţii negative asupra sistemului judiciar, afectând atât volumul de muncă al instanţelor, cât şi resursele sistemului.

S-a arătat, în primul rând, că instanţele de judecată sunt deja supraaglomerate, iar soluţionarea unor cereri inadmisibile generează întârzieri în judecarea cauzelor legitime, afectând astfel eficienţa şi celeritatea actului de justiţie, respectiv dreptul altor persoane la un proces echitabil, într-un termen rezonabil (art. 6 CEDO).

În al doilea rând, s-a reţinut că resursele administrative şi umane ale instanţelor sunt consumate inutil pentru gestionarea unor proceduri care nu aduc niciun beneficiu real justiţiei, dar care necesită timp, analiză şi documentare, implicând magistraţi, personal auxiliar, redactarea şi gestionarea documentelor, programarea şedinţelor etc.

În consecinţă, curtea de apel a constatat că petentul nu a fost sancţionat cu amendă judiciară pentru că a lipsit la termenul de judecată din data de 20.05.2025, aşa cum a susţinut acesta în cererea de anulare a amenzii, ci pentru formularea repetitivă a unor căi de atac neprevăzute de lege.

Pentru toate aceste considerente, curtea a constatat că soluţia dispusă prin încheierea penală nr. 73/CP/20.05.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul x/2024, de aplicare a amenzii judiciare în cuantum de 1500 RON petentului A., urmare a constatării existenţei abuzului de drept constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale, este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 273 alin. (4) lit. n) din C. pen., iar cererea petentului de anulare a amenzii judiciare este vădit nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare, conform art. 284 alin. (5) din C. proc. pen.

S-a mai reţinut că celelalte critici formulate de petentul A. referitoare la întocmirea în fals a referatului de către agentul de poliţie B. excedează cadrului procesual reglementat de art. 284 din C. proc. pen., pe de-o parte, iar pe de altă parte, aceste aspecte au fost soluţionate definitiv prin încheierea nr. 1/2025 din data de 08.01.2025 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului, în dosarul nr. x/2024.

Împotriva încheierii din şedinţa publică de la 01 octombrie 2025, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie petentul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea căii de atac promovate, contestatorul a susţinut, în esenţă, că încă din anul 1994 a solicitat organelor de cercetare penală "să constate furtul de terenuri, de imobile de către administraţiile locale şi judeţene".

Astfel, contestatorul a criticat faptul că i-au fost respinse toate demersurile întreprinse atât de către organele judiciare, cât şi de către instanţele de judecată.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate de contestatorul A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte este învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de petentul A. împotriva unei încheieri pronunţate în procedura privitoare la amenda judiciară, prin care a fost soluţionată cererea de anulare a amenzii judiciare aplicate acestuia.

Potrivit art. 284 din C. proc. pen., "(1) Amenda se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanţă, iar de judecătorul de drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară şi de instanţa de judecată, prin încheiere.

(2) Persoana amendată poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare.

(3) Dacă persoana amendată justifică de ce nu şi-a putut îndeplini obligaţia, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată poate dispune anularea ori reducerea amenzii.

(4) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin ordonanţă va fi soluţionată de judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere.

(5)Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi soluţionată de un alt judecător de drepturi şi libertăţi, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin încheiere.".

Totodată, conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".

Înalta Curte reţine că interpretarea sistematică şi corelată a dispoziţiilor legale incidente, anterior menţionate, conduce la concluzia că încheierea pronunţată în procedura de anulare ori de reducere a amenzii judiciare are caracter definitiv, legea neinstituind în mod expres vreo cale de atac împotriva acesteia.

Întrucât procesul penal se desfăşoară exclusiv în limitele şi în condiţiile stabilite de lege, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, rezultă că o astfel de încheiere nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea contestaţiei.

Prin urmare, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Pentru considerentele prezentate, constatând că petentul A. a formulat contestaţie împotriva unei încheieri prin care a fost soluţionată o cererea de anulare a unei amenzi judiciare, cu privire la care legiuitorul nu a instituit o cale de atac, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. rap. la art. 284 din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia exercitată de acesta.

În consecinţă, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din şedinţa publică de la 01 octombrie 2025, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 11 decembrie 2025.