Cassation appeals inadmissible in EU fraud acquittals and prescription terminations; appellants liable for costs

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurenţii A., B., S.C. C. S.R.L., D., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., G., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 211 din data de 12.09.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2018, printre altele, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., având în vedere Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 referitoare la art. 155 alin. (1) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., având în vedere Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 referitoare la art. 155 alin. (1) din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei B. pentru comiterea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., având în vedere Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 referitoare la art. 155 alin. (1) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei S.C. F. S.R.L. pentru comiterea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

A fost condamnată inculpata D. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o durată de 3 ani, în condiţiile art. 68 lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, stabilit în condiţiile art. 92 alin. (1), (2) din C. pen.

În baza art. 92 alin. (3) coroborat cu art. 93 din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, condamnata va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i s-a impus condamnatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria Vicovu de Jos sau Primăria Rădăuţi, pe o perioadă de 100 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus că executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

A fost condamnat inculpatul G. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o durată de 5 ani, în condiţiile art. 68 lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

A fost condamnată inculpata persoană juridică S.C. C. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. la o pedeapsă de 150 000 RON amendă penală.

În baza art. 716 din C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatei persoană juridică S.C. C. S.R.L. pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţie publică pentru o durată de 3 ani.

În baza art. 717 din C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatei persoană juridică S.C. C. S.R.L. pedeapsa complementară a publicării hotărârii de condamnare în extras, (situaţia de fapt de la secţiunea "în drept" a sentinţei şi cea corespondentă acesteia din dispozitiv), pe cheltuiala inculpatei persoane juridice, în presa centrală într-un număr de 4 apariţii.

I s-a atras atenţia inculpatei S.C. C. S.R.L. asupra dispoziţiilor art. 712 alin. (2) din C. pen. 1969 conform cărora, în caz de neexecutare cu rea credinţă a pedepselor complementare, se va dispune dizolvarea persoanei juridice.

A fost condamnată inculpata persoană juridică S.C. E. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. la o pedeapsă de 150 000 RON amendă penală.

În baza art. 716 din C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatei persoană juridică S.C. E. S.R.L. pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţie publică pentru o durată de 3 ani.

În baza art. 717 din C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatei persoană juridică S.C. E. S.R.L. pedeapsa complementară a publicării hotărârii de condamnare în extras, (situaţia de fapt de la secţiunea "în drept" a sentinţei şi cea corespondentă acesteia din dispozitiv), pe cheltuiala inculpatei persoane juridice, în presa centrală într-un număr de 4 apariţii.

I s-a atras atenţia inculpatei S.C. E. S.R.L. asupra dispoziţiilor art. 712 alin. (2) din C. pen. 1969 conform cărora, în caz de neexecutare cu rea credinţă a pedepselor complementare, se va dispune dizolvarea persoanei juridice.

În temeiul art. 19 şi art. 397 din C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi, în consecinţă au fost obligaţi în solidar inculpaţii B., H. şi S.C. F. S.R.L. Gălăneşti să plătească părţii civile suma de 4.638.221,30 RON precum şi accesoriile aferente calculate conform dispoziţiilor procedural fiscale până la data plăţii efective.

În temeiul art. 19 şi art. 397 din C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi, în consecinţă au fost obligaţi în solidar inculpaţii G., D., H. şi S.C. C. S.R.L., să plătească părţii civile suma de 2.739.198,01 RON precum şi accesoriile aferente calculate conform dispoziţiilor procedural fiscale până la data plăţii efective.

În temeiul art. 19 şi art. 397 din C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi, în consecinţă au fost obligaţi în solidar inculpaţii G., I., H. şi S.C. E. S.R.L. să plătească părţii civile suma de 2.723.367,15 RON precum şi accesoriile aferente calculate conform dispoziţiilor procedural fiscale până la data plăţii efective.

În temeiul art. 19 şi art. 397 din C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi, în consecinţă, au fost obligaţi în solidar inculpaţii J., A., K., S.C. L. S.R.L. com. Slatina şi persoana condamnată M. să plătească părţii civile suma de 4.193.934,12 RON precum şi accesoriile aferente calculate conform dispoziţiilor procedural fiscale până la data plăţii efective.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri false depuse la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în cadrul proiectului FEADR nr. x, cu titlul "Modernizare fabrică procesare lapte, comuna Gălăneşti, jud. Suceava", implementat de S.C. F. S.R.L., comuna Gălăneşti, jud. Suceava: 24 de facturi emise de S.C. N. S.R.L. beneficiar S.C. F. S.R.L. aferente contractului de execuţie de construcţii, furnizare de bunuri şi lucrări de montaj nr. 13/18.07.2011, contractului de furnizare de bunuri nr. 14/18.07.2011 şi contractului de achiziţie de bunuri - turbine eoliene nr. 31/29.07.2011

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri false depuse la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în cadrul proiectului FEADR nr. C121a011113500012, cu titlul "înfiinţare fermă îngrăşare suine", localitatea Slatina, jud. Suceava, implementat de S.C. E. S.R.L. Slatina, jud. Suceava cele 9 facturi aferente contractului de lucrări de construcţii şi furnizare de bunuri cu montaj nr. 16/24.07.2012 în valoare de 8.550.242 RON emise de S.C. O. S.R.L. şi depuse de S.C. E. S.R.L., declaraţii de conformitate emise de S.C. P. S.A. Suceava pentru produsul betoane şi rapoartele de încercare nr. 600-612/2012 emise de S.C. Q. S.R.L. Suceava, bilanţul contabil aferent anului 2010 şi raport justificativ.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri false depuse la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în cadrul proiectului FEADR nr. C121a011113500007, cu titlul "înfiinţare fermă îngrăşare suine", localitatea Slatina, jud. Suceava, implementat de S.C. C. S.R.L., Vicovu de Jos, jud. Suceava 9 facturi emitent S.C. O. S.R.L. aferente contractului de lucrări de construcţii şi furnizare de bunuri cu montaj nr. 15/24.07.2012 9 facturi, în valoare de 8.604.294 RON (fără TVA), declaraţii de conformitate emise de S.C. P. S.A. Suceava pentru produsul betoane şi rapoartele de încercare nr. 600-612/2012 emise de S.C. Q. S.R.L. Suceava, bilanţul contabil aferent anului 2010 şi raport justificativ.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. s-a dispus menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile în proprietatea inculpatului G. instituit prin ordonanţa nr. 22/P/2012 din data de 03.12.2015 asupra următoarelor bunuri: apartament compus din patru camere şi dependinţe în suprafaţă de 94,08 mp, situat în municipiul Rădăuţi, str. x dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 592 din 02.03.2004 a BNP R., înscris în Cartea Funciară individuală nr. 11815 a comunei cadastrale Rădăuţi, cu o valoare impozabilă de 193.522,56 RON, 3160 părţi sociale din capitalul social subscris al S.C. F. S.R.L. în valoare totală de 31.600 RON şi 30 părţi sociale din capitalul social subscris al S.C. E. S.R.L., în valoare totală de 300 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. s-a dispus menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile în proprietatea inculpatului B. instituit prin ordonanţa nr. 22/P/2012 din data 03.12.2015 asupra 3160 părţi sociale din capitalul social subscris al S.C. F. S.R.L., în valoare totală de 31.600 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. s-a dispus menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile în proprietatea inculpatei S.C. F. S.R.L. instituit prin ordonanţa nr. 22/P/2012 din data de 03.12.2015: suprafaţa de 3.494 m.p. teren situată în loc. Gălăneşti, jud. Suceava, intabulată în Cartea Funciară nr. x a comunei cadastrale Gălăneşti, cu număr cadastral x, fabrică de procesare a laptelui situată în loc. Gălăneşti jud. Suceava, intabulată în Cartea Funciară nr. x a comunei cadastrale Gălăneşti, cu număr cadastral x C1 cu o valoare evaluată de 1.060.017 RON, conform adresei nr. x din data de 02.09.2015 a Primăriei Gălăneşti, staţie epurare situată în loc. Gălăneşti jud. Suceava, intabulată în Cartea Funciară nr. x a comunei cadastrale Gălăneşti, cu număr cadastral x C2, spălătorie auto în loc. Gălăneşti jud. Suceava, intabulată în Cartea Funciară nr. x a comunei cadastrale Gălăneşti, cu număr cadastral x C3, casă apă în loc. Gălăneşti jud. Suceava, intabulată în Cartea Funciară nr. x a comunei cadastrale Gălăneşti, cu număr cadastral x C4, dobândite prin contractul de vânzare - cumpărare nr. x din data de 12.12.2005 şi a actului administrativ nr. 992 din data de 27.04.2007 emis de Primăria com. Gălăneşti, act administrativ nr. 4128 din data de 25.03.2009 emis de BCPI Rădăuţi, act administrativ nr. 74 din data de 07.11.2008 emis de Primăria Gălăneşti şi act administrativ nr. 9 din data de 27.04.2007 emis de Primăria Gălăneşti, autovehicul - proprietatea S.C. F. S.R.L.; autovehicul - proprietatea S.C. F. S.R.L., autovehicul - proprietatea S.C. F. S.R.L., autovehicul - proprietatea S.C. F. S.R.L., autovehicul - proprietatea S.C. F. S.R.L., autovehicul - proprietatea S.C. F. S.R.L., autovehicul - proprietatea S.C. F. S.R.L..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea dispoziţiilor din ordonanţa nr. 22/P/2012 din 03.12.2015 relativ la instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra capitalul social subscris al S.C. F. S.R.L. în valoare de 63.200 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. s-a dispus menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile în proprietatea inculpatei S.C. C. S.R.L. instituit prin ordonanţa nr. 22/P/2012 din 03.12.2015: suprafaţa de 6.250 m.p. teren situat în localitatea Slatina jud. Suceava, dobândit prin act notarial nr. x din 21.04.2011 emis de BNP S., cu număr cadastral x, înregistrată în Cartea Funciară nr. x a comunei cadastrale Slatina, cota de 1/3 din suprafaţa totală de 1.119 m.p. teren situat în localitatea Slatina jud. Suceava, dobândit prin act notarial nr. x din 21.04.2011 emis de BNP S., cu număr cadastral x, înregistrată în Cartea Funciară nr. x a comunei cadastrale Slatina, imobil având destinaţia de fermă îngrăşare porcine, compus din două grajduri, bucătărie furajeră, amplasat pe raza localităţii Slatina, jud. Suceava construit şi utilat în cadrul proiectului FEADR nr. C121a011113500007.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea dispoziţiilor din ordonanţa nr. 22/P/2012 din data de 03.12.2015 relativ la instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra capitalul social subscris al S.C. C. S.R.L. în valoare de 200 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. s-a dispus menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile în proprietatea inculpatei S.C. E. S.R.L. instituit prin ordonanţa nr. 22/P/2012 din 03.12.2015: suprafaţa de 10.111 mp teren situat în localitatea Slatina jud. Suceava, dobândit prin act notarial nr. x din 19.04.2011 emis de BNP T., cu număr cadastral x înregistrată în Cartea Funciară nr. x a comunei cadastrale Slatina, imobil având destinaţia de fermă îngrăşare porcine, compus din două grajduri, bucătărie furajeră, amplasat pe raza localităţii Slatina jud. Suceava construit şi dotat în cadrul proiectului FEADR C121a0111135000152

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea dispoziţiilor din ordonanţa nr. 22/P/2012 din data de 03.12.2015 relativ la instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra capitalul social subscris al S.C. E. S.R.L. în valoare de 800 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. s-a dispus menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile în proprietatea inculpatei D. instituit prin ordonanţa nr. 22/P/2012 din data de 03.12.2015: autovehiculele - proprietatea inculpatei D., 20 părţi sociale din capitalul social subscris al S.C. C. S.R.L., în valoare totală de 200 ron, conform procesului-verbal din data de 03.12.2015 al DNA - ST Suceava.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. s-a dispus menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile în proprietatea inculpatului A., instituit prin ordonanţa nr. 22/P/2012 din data de 03.12.2015: teren situat în Humuleşti, str. x, jud. Neamţ, nr. carte funciară CF x, IE 52149, nr. cadastral x, teren situat în extravilan Tg. Neamţ, jud. Neamţ, nr. carte funciară CF x, IE 52155, nr. cadastral x, teren situat în Humuleşti, str. x, jud. Neamţ, nr. carte funciară, IE x, nr. cadastral x, teren situat în Humuleşti, str. x, jud. Neamţ, nr. carte funciară, IE x, nr. cadastral x, teren situat în Humuleşti, str. x, jud. Neamţ, nr. carte funciară, IE x, nr. cadastral x, locuinţă P+M =265 m.p., cu teren aferent 7.900 m.p., la adresa str. x, tarla x, parcela x şi 1106/1.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava şi de inculpaţii A., H., M., G., B., I., U., K., V., S.C. F. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. L. S.R.L., J., W. şi D..

Prin decizia penală nr. 919 din data de 12 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, s-au respins cererile de repunere a cauzei pe rol formulate de către inculpaţii J., G., B., S.C. F. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L..

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins apelurile declarate de inculpaţii A., B. şi S.C. F. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 211 din data de 12.09.2022 a Tribunalului Suceava, ca nefondat.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpaţii D., G., S.C. C. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 211 din data de 12.09.2022 a Tribunalului Suceava.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

S-a făcut aplicarea art. 5 din C. pen. referitor la infracţiunile pentru care inculpaţii A., B. şi S.C. F. S.R.L. au fost judecaţi.

S-au înlăturat dispoziţiile de condamnare a inculpaţilor D., G., S.C. C. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L..

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., având în vedere Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 referitoare la art. 155 alin. (1) din C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei D. pentru comiterea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., având în vedere Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 referitoare la art. 155 alin. (1) din C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului G. pentru comiterea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., având în vedere Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 referitoare la art. 155 alin. (1) din C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei S.C. C. S.R.L. pentru comiterea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., având în vedere Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 referitoare la art. 155 alin. (1) din C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei S.C. E. S.R.L. pentru comiterea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În esenţă, Curtea a constatat că, în mod corect, instanţa de fond a constatat că faţă de inculpaţii A., B. şi S.C. F. S.R.L. a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Curtea a constatat că inculpatul A. a invocat, cu titlu preliminar, că nu i s-a imputat prin acuzaţia adusă producerea vreunui prejudiciu, iar în lipsa unui prejudiciu se impunea achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., fapta nu există. Această apărarea considerat-o neîntemeiată, deoarece acuzaţia adusă acestui inculpat este pe larg şi clar descrisă în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale şi rechizitoriu, constând, în esenţă, în depunerea la autoritatea contractantă a unui înscris falsificat în scopul obţinerii unei finanţări din fondurile UE, cu consecinţa obţinerii de către societatea beneficiară a acestui proiect a sumei de 4.193.934,12 RON.

Curtea a apreciat că nu are nicio relevanţă din punct de vedere al răspunderii penale împrejurarea că, după depunerea cererii de finanţare însoţită de adeverinţa falsă, la un moment dat, inculpatul A. a cesionat părţile sociale ale societăţii beneficiare, întrucât depunerea cererii şi a adeverinţei false a fost factorul declanşator al procedurii, ce a culminat cu obţinerea finanţării.

S-a reţinut că inculpatul A. a semnat cererea de finanţare, atestând şi realitatea documentelor anexate, implicit şi în ceea ce priveşte adeverinţa X. 102/23.09.2009, document care poartă semnătura inculpatului şi în colţul din dreapta sus, semnătură necontestată iniţial de acesta. Contrar susţinerilor privind lipsa producerii de consecinţe juridice a depunerii acestui înscris, Curtea a precizat că documentul a fost relevant în procedura de acordare a finanţării, fiind analizat în procedura de evaluare la secţiunea 16.2, existenţa acestui înscris fiind de natură de a creşte punctajul şi de a aviza favorabil obţinerea finanţării. Adeverinţa în cauză, împreună cu celelalte documente depuse în completarea acesteia, a arătat Curtea că au fost de natură să producă consecinţa obţinerii de fonduri din bugetul UE (a avut un rol important, pentru că în lipsa ei, societatea inculpatului ar fi fost descalificată din chiar faza iniţială a procedurii).

Chiar dacă cea mai mare parte a documentaţiei depuse la autoritatea contractantă a fost întocmită de inculpatul J. (consultant) şi inculpatul nu ar fi depus personal cererea de finanţare, Curtea a reţinut că nu are relevanţă sub aspect penal cât timp acesta a semnat-o, şi-a asumat faptul că angajează firma în raport cu autoritatea contractantă, certificând pentru toate documentele alăturate acesteia.

De asemenea, Curtea a reţinut că nu prezintă relevanţă în prezenta cauză cine a falsificat această adeverinţă, obiectul cauzei îl constituie folosirea înscrisului fals şi nu falsificarea acestuia. Chiar dacă inculpatul nu ar fi certificat prin semnătură adeverinţa (după cum susţine, deşi iniţial nu a contestat autenticitatea semnăturii sale de pe adeverinţa în cauză), Curtea a constatat că a semnat cererea şi implicit a avut la cunoştinţă că atât cererea, cât şi înscrisul vor fi prezentate autorităţii contractante în vederea aprobării finanţării, cunoscând la acel moment că firma pe care o administra nu făcea parte din respectiva cooperativă agricolă şi implicit caracterul fals al înscrisului. Nici apărarea că nu există probe că ar fi cunoscut conţinutul fals al înscrisurilor depuse, solicitând achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a considerat Curtea că nu poate fi reţinută, întrucât, în momentul în care a semnat, trebuia să realizeze relevanţa juridică pe care o atribuie documentului semnat, respectiv certificarea faptului că firma pe care o administra făcea parte din X.. Raportat la faptul că inculpatul îndeplinea funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, Curtea a menţionat că acesta avea reprezentarea implicaţiilor juridice ale semnăturii sale de pe cererea de plată şi conţinutul documentelor ce urmau a fi depuse în vederea obţinerii unei finanţări cu de fonduri europene.

Curtea a constatat că S.C. L. S.R.L. a fost înfiinţată în data de 17.09.2009 şi în data de 28.12.2009, între APDRP, în calitate de autoritate contractantă şi S.C. L. S.R.L., în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de finanţare nr. x pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului naţional pentru dezvoltare rurală, perioada de implementare fiind de 36 de luni, valoarea eligibilă totală a proiectului fiind de 6.488.592 RON, din care autoritatea contractantă s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de 4.217.585 RON, reprezentând maxim 65% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

Curtea a constatat şi că a fost semnat contractul de către inculpatul A., asociat unic şi administrator al S.C. L. S.R.L., care până la data de 03.03.2011 a îndeplinit funcţia de responsabil legal al proiectului, pentru ca ulterior acestei date, această responsabilitate să fie preluată de către inculpatul K., care dobândise din data de 18.06.2010, calitatea de asociat unic şi administrator al societăţii comerciale.

Curtea a reţinut că cererea de finanţare aferentă proiectului depusă în numele S.C. L. S.R.L. are ataşată o adeverinţă prin care se atesta, în mod nereal, calitatea de membru în cadrul X., însă, la dosarul cauzei, se află adresa nr. x/14.08.2014 prin care X. a comunicat că S.C. L. S.R.L. nu este membră a cooperativei şi nici nu a depus vreodată cerere de înscriere în cooperativă.

S-a reţinut de instanţa de apel că inculpatul A. a semnat cererea de finanţare, atestând şi realitatea documentelor anexate acesteia, implicit şi în ceea ce priveşte adeverinţa X., document care poartă semnătura acestuia în colţul din dreapta sus, document relevant în procedura de acordare a finanţării, fiind analizat în procedura de evaluare la secţiunea 16.2, existenţa acestui înscris fiind de natură de a creşte punctajul şi de a aviza favorabil obţinerea finanţării. Mai mult, instanţa de apel a constatat că adeverinţa X. a fost asumată de către inculpatul A., în calitatea sa de asociat unic şi administrator, respectiv responsabili de proiect şi obligaţia de a verifica asupra veridicităţii documentelor depuse alături de cererea de finanţare îi incumbă (atât lui, în virtutea calităţii amintite, cât şi consultantului ales).

În continuare, faţă de data săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor G., S.C. C. S.R.L., S.C. E. S.R.L., D., Curtea a constatat că în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie ar răspunderii penale, având în vedere că, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen., termenul general de prescripţie a răspunderii penale este de 10 ani şi curge, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., în cazul infracţiunilor continuate, de la data ultimei acţiuni/inacţiuni, în speţă 23.01.2013 (în legătură cu S.C. E. SRL), respectiv de la 28.03.2013 (în legătură cu S.C. C. SRL).

Întrucât toţi apelanţii inculpaţi au solicitat continuarea procesului penal, potrivit art. 18 din C. proc. pen., Curtea a examinat condiţiile de atragere a răspunderii penale.

În ce priveşte pe inculpata S.C. E. S.R.L., Curtea a constatat că prin procura specială, autentificată la Biroul notarului public Y., prin încheierea de autentificare nr. x/11.07.2012, G. a fost împuternicit de către administratorul societăţii beneficiare, I., să realizeze toate actele necesare pentru administrarea deplină a societăţii comerciale (inclusiv cele de reprezentare în relaţiile cu terţii, cu instituţiile bancare şi cu instituţiile publice).

Curtea a reţinut că în data de 05.04.2012, între APDRP, în calitate de autoritate contractantă şi S.C. E. S.R.L., în calitate de beneficiar a fost încheiat "Contractul de Finanţare nr. C121a011113500012 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului naţional pentru dezvoltare rurală", perioada de implementare fiind de 33 de luni, valoarea eligibilă totală a proiectului de 5.735.512 RON, din care autoritatea contractantă s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de 3.441.307 RON, reprezentând maxim 60% din valoarea totală eligibilă a proiectului şi a decontat prin programul FEADR cheltuieli în valoare totală de 2.723.368 RON, aferente celor 2 tranşe de plată, respectiv tranşa I - 1.677.552 RON (07.01.2013) şi tranşa II - 1.045.816 RON (23.01.2013).

În ce priveşte pe inculpata S.C. C. S.R.L., Curtea a reţinut că prin procura specială nr. 1007 din data de 15 martie 2012, autentificată la Biroul notarului public Y. din Rădăuţi, jud. Suceava, G. a fost împuternicit de către administratorul societăţii beneficiare, D., să realizeze toate actele necesare pentru administrarea deplină a societăţii comerciale (inclusiv cele de reprezentare în relaţiile cu terţii, cu instituţiile publice şi bancare).

A mai reţinut că în data de 21.03.2012, între APDRP, în calitate de autoritate contractantă şi S.C. C. S.R.L., în calitate de beneficiar a fost încheiat "Contractul de Finanţare nr. C121a011113500007 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului naţional pentru dezvoltare rurală", perioada de implementare fiind de 33 de luni, valoarea eligibilă totală a proiectului fiind de 5.763.372 RON, din care autoritatea contractantă s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de 3.458.023 RON, reprezentând maxim 60% din valoarea totală eligibilă a proiectului şi a decontat prin programul FEADR cheltuieli în valoare totală de 2.739.198 RON, aferente celor 2 tranşe de plată, respectiv tranşa I - 1.693.680,50 RON (01.10.2012) şi tranşa II - 1.045.517,52 RON (28.03.2013).

Susţinerile apelantei D. privind necunoaşterea veridicităţii documentelor justificative referitor la provenienţa veniturilor existente în bilanţul contabil, depuse alături de cererea de finanţare, respectiv rapoartelor justificative, Curtea le-a respins întrucât ataşat cererii de finanţare depuse pentru S.C. C. S.R.L. a fost depus bilanţul contabil aferent anului 2010 şi un raport justificativ întocmit de expertul CECCAR Z. şi din cuprinsul bilanţului contabil a rezultat că în cursul anului 2010 S.C. F. S.R.L. a obţinut venituri din exploatare în cuantum de 2.003.391 RON, iar din cuprinsul raportului justificativ a rezultat că această sumă este reprezentată exclusiv de venituri obţinute din producţia agricolă.

În urma efectuării în cauză a unei constatări tehnico-ştiinţifice de către specialistul DNA antifraudă, a rezultat că suma reprezentând venituri de exploatare menţionată în cuprinsul bilanţului contabil depus aferent cererii de finanţare nu coincide cu suma înscrisă de societate în documentele existente în baza de date ANAF; din coroborarea datelor din bilanţul anului 2010 al S.C. C. S.R.L. existent în baza de date ANAF, cu Declaraţiile 300 şi 394 depuse de societate, existente în baza de date ANAF, reiese că în anul 2010 S.C. C. a livrat mărfuri numai către S.C. F. S.R.L. în valoare totală de 151.191 RON, pe care le-a evidenţiat în bilanţ şi declaraţii; suma de 151.191 RON reprezintă totodată cifra de afaceri netă a societăţii în cursul anului 2010, fiind raportată la indicatorul venituri din vânzarea mărfurilor iar nu producţia vândută.

S-a arătat că ataşat cererii de finanţare S.C. E. S.R.L. au fost depuse bilanţul contabil aferent anului 2010 şi raport justificativ întocmit de expertul CECCAR Z.; din cuprinsul bilanţului contabil rezultă că în cursul anului 2010 S.C. E. S.R.L. a obţinut venituri din exploatare în cuantum de 769.320 RON, iar din cuprinsul raportului justificativ rezultă din această sumă, un procent de aproximativ 99% este reprezentat de venituri obţinute din producţia agricolă, mai exact suma de 758.836 RON.

În urma efectuării în cauză a unei constatări de către specialistul antifraudă din cadrul DNA, s-a concluzionat că în anul 2010 S.C. E. S.R.L. a declarat livrări de bunuri şi prestări de servicii taxabile către terţi parteneri în valoare de 675.290 RON plus TVA în valoare de 141.883 RON. S-a reţinut că din suma de 675.290 RON reprezentând livrări de bunuri şi servicii prestate declarate la organele fiscale, suma de 403.724 RON reprezintă livrări de bunuri şi prestări servicii către Primăria slatina, jud. Suceava, pentru diferenţa de 271.566 RON nefiind declaraţi nominal clienţii către S.C. E. S.R.L.

De asemenea, Curtea a constatat că S.C. E. S.R.L. a încheiat în perioada 2010-2012 un număr de 13 contracte prestări servicii de construcţie cu Primăria comunei Slatina (din care 7 au fost încheiate în cursul anului 2010), obiectul acestor contracte constând în cea mai mare parte în lucrări de reparaţii drumuri comunale, diverse imobile, însumând valoarea facturilor fiscale emise de S.C. E. S.R.L. în cursul anului 2010 în favoarea Primăriei Slatina, veniturile obţinute de societate provenind exclusiv din prestări activităţi de construcţie, iar nicidecum din vânzări produse agricole.

O altă împrejurare care demonstrează caracterul fictiv al facturilor emise de S.C. N. şi decontate de S.C. F. S.R.L. în cadrul proiectului (facturi fără corespondent în realitate, fiind facturate bunuri achiziţionate în realitate direct de beneficiar), Curtea a arătat că este cea în care S.C. N. S.R.L. conform facturii nr. x/03.08.2011 emise de în baza contractului x/18.07.2011 a livrat către S.C. F. S.R.L. analizator lapte, butirometre, pH-Metru, cântar, factură care a fost decontată în cadrul proiectului.

În acest sens Curtea a reţinut că, în baza contractului de furnizare nr. x 144 din 03.06.2011 şi conform facturii nr. x/28.07.2011 în valoare de 38.186,79 RON şi avizelor de însoţire seria x/6957181 din 21.06.2011, S.C. AA. S.R.L. Bucureşti a livrat produse de aceeaşi natură către S.C. F. S.R.L., care au fost puse în funcţiune de firma furnizoare fiind întocmit un proces-verbal (ds up fila x), din cuprinsul căruia a rezultat că au fost instalate pentru S.C. F. S.R.L. de către S.C. AA. S.R.L. Bucureşti, printre alte produse de pe factură şi PH metru BB. (foto printate de pe CD şi ataşate la dosar instanţă).

Curtea a reţinut că, cu ocazia vizitei în teren pentru obţinerea tranşei I de plată CD Imagini foto produsele cu aceeaşi serie au fost prezentate de către S.C. F. S.R.L., ceea ce demonstrează că bunurile achiziţionate direct de S.C. F. S.R.L. de la furnizor au fost decontate în cadrul proiectului ca provenind de la S.C. N. S.R.L..

Curtea a concluzionat că acţiunile inculpaţilor apelanţi G., B., S.C. F. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. de depunere de documente justificative false la autoritatea contractantă, în scopul obţinerii de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, sunt incriminate în norma penală reglementată prin art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi nu pot fi circumscrise noţiunii de litigiu civil (extrapenal).

În ce priveşte motivele de apel referitoare la achiziţia de bunuri şi lucrări din cadrul proiectelor derulate de S.C. E. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., Curtea a reţinut că situaţia este identică în privinţa ambelor societăţi, fiind conturat un întreg lanţ financiar-contabil prin intermediul căruia s-au transferat succesiv sumele de bani din cadrul proiectului, iar în paralel au fost emise facturi fiscale succesive, întocmite în aşa manieră încât să împiedice realizarea de verificări ulterioare, privind veridicitatea acestor documente, care au fost decontate în cadrul proiectelor.

S-a arătat că pe baza aceluiaşi mecanism folosit în celelalte proiecte şi în cazul acestor două firme lucrările au fost realizate efectiv, dar facturile întocmite şi prezentate spre decontare cu fonduri europene nu au corespondent în aceste lucrări, facturile emise nu reflectă aceste lucrări, emiterea lor având unic scop decontarea acestora din fondurile europene şi asigurarea şi însuşirea acestor fonduri, prin transferuri succesive care s-au încheiat cu ridicarea sumelor în numerar de către firmele poziţionate pe ultima verigă.

Împotriva deciziei penale nr. 919 din data de 12.09.2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au formulat recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazurile de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. pen. şi inculpaţii B., S.C. C. S.R.L., D., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., G., invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În esenţă, prin cererea de recurs în casaţie, recurentul A., prin apărător ales, a solicitat în principal, admiterea în principiu a cererii sale, admiterea recursului în casaţie pe fond, casarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei soluţii conform art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi alin. (3) din C. proc. pen., iar, în subsidiar, conform art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) şi alin. (3) din C. proc. pen. să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de apel.

A arătat că infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că adeverinţa nr. x/23.09.2009, aparent emisă de X., adeverinţă pe care a depus-o la cererea de finanţare, nu a fost consumată în ceea ce-l priveşte, întrucât această adeverinţă a blocat, de fapt, proiectul. În opinia recurentului, adeverinţa nu era aptă şi nici nu a avut un caracter determinant pentru realizarea rezultatului impus de legiuitor, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, mai mult anexarea acesteia la cererea de finanţare a determinat autoritatea contractantă să declare neeligibilă cererea, având un conţinut care nu îndeplinea condiţiile de formă stabilite prin ghid.

A mai arătat şi că fondurile nerambursabile nu au fost obţinute de recurent personal, ci au fost virate ulterior la dispoziţia inculpatului K., în contul nou al societăţii indicat de acesta, în perioada 2011-2012, la o dată când nu mai avea vreo calitate în cadrul S.C. L. S.R.L. Slatina, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate care să confirme faptul că a săvârşit infracţiunea de fraudare a fondurilor europene, astfel încât să existe o corelare între încadrarea juridică şi situaţia de fapt reţinuta în sarcina sa.

Recurentul a menţionat că lipseşte o condiţie prevăzută de lege necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale (art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. raportat la art. 305, 309 şi 311 din C. proc. pen.) pentru actul material - adeverinţa nr. x/23.09.2009, reţinut în sarcina sa ca temei al acuzaţiei penale, context în care încetarea urmăririi penale trebuia să vizeze acest aspect, determinat în principal de faptul că pentru acest act material nu a fost începută urmărirea penală şi nici continuată faţă de recurent, acest fapt echivalând cu o imposibilitate de a avea o apărare efectivă, fiindu-i prejudiciat acest drept.

A susţinut recurentul că infracţiunea pentru care a fost considerat vinovat nu există în forma consumată (art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.), motiv pentru care se impunea achitarea determinat de faptul că încă de la urmărirea penală organul de anchetă nu a avut certitudinea că fapta inculpatului A. a avut ca rezultat obţinerea fondurilor nerambursabile, astfel că, în situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu, ca act de sesizare al instanţei care stabileşte şi limitele judecăţii, nu a fost reţinut şi producerea rezultatului, fapt obligatoriu pentru o infracţiune de rezultat.

A considerat că fapta reţinută în sarcina sa, însuşită de instanţe, nu corespunde tipicităţii infracţiunii de rezultat, în calitate de autor, pentru care a fost trimis în judecată şi considerat vinovat, ci infracţiunii de tentativă la această infracţiune (art. 32 din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000), pentru care a solicitat şi schimbarea încadrării juridice, dar instanţa nu a manifestat interes pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele penale şi civile.

În continuare, recurentul a arătat că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege (art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.) respectiv a îndeplinirii condiţiei impuse de legiuitor prin dovedirea relei credinţe, respectiv intenţia directă sau indirectă, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 16 alin. (3) lit. a) şi b) din C. pen.

De asemenea, s-a criticat şi faptul că nu există probe că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea (art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.) determinat de faptul că adeverinţa nr. 102/23.09.200, aparent emisă de X., reţinută de organul judiciar ca act material al infracţiunii de fraudare a fondurilor europene nu a fost întocmită de recurent, ci doar probabil semnată în colţul din dreapta sus, criticând că în cauză nu a fost administrată expertiza grafoscopică solicitată pentru a se stabili cu certitudine cine a semnat de confirmare.

În esenţă, prin cererea de recurs în casaţie recurenţii B., S.C. C. S.R.L., D., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., G., prin apărător ales, au solicitat în principal casarea deciziei penale nr. 919 din data 12.09.2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, desfiinţarea sentinţei penale nr. 211 din data de 12.09.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava şi achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 întrucât fapta nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. privind latura civilă a cauzei, în sensul lăsării ca nesoluţionată; în subsidiar, casarea deciziei penale nr. 919 din data de 12.09.2025 a Curţii de Apel Suceava şi a sentinţei penale nr. 211 din data de 12.09.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava, în sensul înlăturării greşitei aplicări a legii în soluţionarea acţiunii civile, precum şi suspendarea executării hotărârii recurate.

Au arătat că din modalitatea de exprimare a legiuitorului în cuprinsul normei de incriminare se evidenţiază faptul că infracţiunea de obţinere pe nedrept a fondurilor europene este o formă atipică a infracţiunii de înşelăciune în convenţii, latura obiectivă a acesteia se poate realiza fie printr-o acţiune (în cazul alin. (1) ce presupune prezentarea unor documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, fie printr-o omisiune (în cazul alin. (2) atunci când, cu ştiinţă se omite furnizarea unor date cerute de lege, date care, dacă ar fi cunoscute ar conduce la neacordarea fondurilor. Au arătat că în ambele modalităţi de comitere a faptei - omisiune sau comisiune - este indusă în eroare autoritatea competentă să decidă asupra eligibilităţii unui proiect şi să acorde fonduri băneşti din bugetele comunitare. Recurenţii au menţionat că infracţiunea se consumă doar în momentul în care fondurile solicitate au fost efectiv primite şi au intrat în sfera de dispoziţie a celui care a obţinut finanţarea prin mijloace frauduloase.

Recurenţii S.C. F. S.R.L. şi B. au susţinut, în raport de cele reţinute de instanţa de judecată, că nu există nicio legătură de cauzalitate între depunerea rapoartelor justificative la autoritatea contractantă şi prejudiciul efectiv produs acesteia ca urmare a plăţilor solicitate prin cererile de plată aferente contractelor de finanţare, caz în care nu ar fi întrunite elementele de tipicitate din norma de incriminare a art. 181 din Legea nr. 78/2000, ceea ce atrage imposibilitatea reţinerii caracterului infracţional al acestei fapte.

Recurentele S.C. C. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. au susţinut că, în cauză neefectuându-se niciun fel de verificări în privinţa preţului real al bunurilor, teza supraevaluării avansată de organele de urmărire penală neavând nicio susţinere în probatoriul administrat pe parcursul procesului penal, motiv pentru care nu ar mai fi fost reţinută printre argumentele cuprinse în hotărârile judecătoreşti. Au mai arătat că preţurile bunurilor în cauză s-au încadrat în ofertele prezentate în cadrul procedurilor de achiziţie conform bugetului aprobat pentru contractul de finanţare, iar simpla constatare a existenţei unui document nereal, prin ea însăşi nu ar face dovada producerii unui prejudiciu, condiţie necesară pentru existenţa infracţiunii.

În opinia acestor recurente, în privinţa documentelor pretins nereale, false sau inexacte emise pentru lucrările şi serviciile prestate în cadrul contractelor de finanţare lipseşte raportul de cauzalitate dintre depunerea unor astfel de documente şi rezultatul produs, adică prejudiciul cert şi efectiv produs AFIR, condiţii esenţiale pentru îndeplinirea elementelor de tipicitate din norma de incriminare cuprinsă în art. 181 din Legea nr. 78/2000. Înlăturând din rândul documentelor false centralizatoarele de lucrări emise tocmai pe baza înscrisurilor depuse şi necontestându-se lipsa calităţii sau calitatea necorespunzătoare a vreunei lucrări, au susţinut recurentele că nu se poate reţine existenţa vreunui raport de cauzalitate între acţiunea ilicită şi rezultatul produs, respectiv natura şi întinderea prejudiciului cauzat părţii civile.

Recurenţii B., S.C. C. S.R.L., D., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., G. au arătat că deşi, verificarea tipicităţii faptei în calea extraordinară a recursului în casaţie implică analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, existenţa motivului de casare invocat ar trebui însă examinat şi din perspectiva principiului ultima ratio cu efecte asupra legalităţii incriminării şi a pedepselor, având în vedere principiul proporţionalităţii în materia fondurilor europene consacrat atât în legislaţia europeană (Regulamentul UE nr. 1303/2013, Regulamentul UE nr. 1306/2013 etc.), cât şi în jurisprudenţa CJUE (Hot. din 8 iunie 2023 pronunţată în cauza C-545/21).

S-a susţinut, în continuare, că starea de fapt stabilită definitiv nu relevă nevoia calificării acesteia ca infracţiune, lipsind tipicitatea faptelor, eventualul prejudiciu cauzat AFIR putând fi stabilit şi analizat în cadrul procedurii contencios administrative deja incidentă în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 17.11.2025, când s-a stabilit termen la data de 16.12.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se notează că potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii A., B., S.C. C. S.R.L., D., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., G. au fost introduse în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplinesc condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Cererile de recurs în casaţie îndeplinesc şi condiţiile prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., precum şi cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menţionate numele şi prenumele inculpaţilor, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 919 din data de 12.09.2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori), domiciliul recurenţilor, precum şi semnătura.

Raportat la criteriile de exigenţă ale condiţiei supuse analizei şi la sfera cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică şi jurisprudenţă, Înalta Curte, judecătorul de filtru, aminteşte faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Totodată, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Asupra cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul A.

Referitor la cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. pen., invocate de recurent ca temei al cererii de recurs în casaţie, se constată că acesta critică faptul că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 în contextul în care nu erau îndeplinite condiţiile de tipicitate ale acestei infracţiuni.

Se observă că, prin criticile formulate, recurentul nu invocă aspecte ce ar putea fi subsumate lipsei condiţiilor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii susmenţionate.

Solicitările recurentului de a se constata că adeverinţa nr. x/23.09.2009, aparent emisă de X., adeverinţă pe care a depus-o la cererea de finanţare, nu era aptă şi nu a avut un caracter determinant pentru realizarea rezultatului impus de legiuitor, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei; că fondurile nerambursabile nu au fost obţinute de recurent personal, ci au fost virate ulterior la dispoziţia inculpatului K., la o dată când nu mai avea vreo calitate în cadrul S.C. L. S.R.L. Slatina; că lipseşte o condiţie prevăzută de lege necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; că fapta reţinută în sarcina sa este eventual o tentativă la această infracţiune ori că nu există probe a săvârşit infracţiunea având în vedere că adeverinţa nr. 102/23.09.200, aparent emisă de X., nu a fost întocmită de recurent, ci doar probabil semnată în colţul din dreapta sus, însă în cauză nu a fost administrată expertiza grafoscopică solicitată pentru a se stabili cu certitudine cine a semnat de confirmare, nu sunt aspecte care să permită o analiză prin prisma prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., ci ele reprezintă practic critici aduse hotărârii de condamnare şi situaţiei de fapt reţinute cu titlu definitiv de instanţa de apel, precum şi probelor în baza cărora instanţele de fond au ajuns la concluzia că fapta pentru care recurentul a fost trimis în judecată există, însă a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Recurentul A. prin prezenta cale de atac urmăreşte de fapt o rejudecare a cauzei sale sub toate aspectele, de fapt şi de drept, atribut al instanţelor ordinare, care nu corespunde scopului prevăzut de lege în cazul recursului în casaţie, respectiv verificarea hotărârii din punct de vedere al respectării legii de către instanţa de apel.

Cu privire la sfera de incidenţă a acestui motiv de recurs, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală -, având în vedere definiţia legală a infracţiunii, aşa cum este redată în cuprinsul art. 15 alin. (1) din C. pen., precum şi modul de reglementare, în textul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a cazurilor care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea în continuare a acţiunii penale, se reţine că, prin prisma acestuia, instanţa de casaţie verifică dacă faptele, astfel cum au fost reţinute în decizia atacată, corespund, din punct de vedere obiectiv, tiparului de incriminare ori întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina persoanei condamnate.

Ca atare, expresia "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei reţinute în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

De asemenea, se constată că recurentul a invocat drept critici subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. elementele subiective din structura normei de incriminare a infracţiunii pentru care s-a încetat procesul penal, însă aspectele ce vizează neîntrunirea condiţiilor de tipicitate subiectivă, respectiv forma de vinovăţie cu care au fost comise infracţiunile, nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., întrucât dispoziţiile art. 16 lit. b) din C. proc. pen. prevăd această ipoteză ca o teză distinctă de cea în care soluţia de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală."

Din perspectiva dispoziţiilor procesual penale, noţiunea de faptă ce nu este prevăzută de legea penală include situaţiile în care fapta constituie o contravenţie/abatere disciplinară (atrage o altă formă de răspundere) şi pe cele în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, cu excepţia laturii subiective (aceasta din urmă circumscriindu-se ipotezei prevăzută de art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.).

În concluzie, criticile recurentului nu pot fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. pen., astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Asupra cererii de recurs în casaţie formulată de recurenţii B., S.C. C. S.R.L., D., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., G.

Se constată că recurenţii au invocat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. ce vizează situaţia când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Or, împotriva recurenţilor nu s-a dispus o soluţie de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, ci s-a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal, urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Prin urmare, recurenţii au invocat în mod formal cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în condiţiile în care împotriva acestora nu s-a dispus o soluţie de condamnare pentru o faptă care nu ar fi prevăzută de legea penală, ci una de încetare a procesului penal, urmare a intervenirii prescripţiei răspunderi penale.

Magistratul asistent raportor subliniază că dispoziţiile de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) se referă la o soluţie de condamnare, nu şi de încetare a procesului penal şi acest caz de casare nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

În cauză însă, faţă de conţinutul cererii de recurs în casaţie, criticile recurenţilor au la bază o solicitare de interpretare a materialului probator, inculpaţii contestând chiar starea de fapt stabilită în mod definitiv de către instanţa de apel, respectiv modalitatea în care s-a reţinut comiterea faptei şi statuările instanţelor de fond şi apel relativ la situaţia de fapt reţinută în cauză, critici care nu pot fi circumscrise nici cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (în raport cu soluţia dispusă în cauză) şi nici celui reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (invocat de inculpat).

Din această perspectivă, apare ca nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 438 din C. proc. pen.

În procesul penal, atunci când cheltuielile judiciare nu rămân în sarcina statului, trebuie suportate de partea care a generat producerea lor. În speţă, în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat intră cele referitoare la comunicarea cererii de recurs în casaţie către parchet şi către celelalte părţi din dosar, la consumabilele folosite de instanţă (gen hârtie, toner, plicuri, copertă dosar, etc.), precum şi cele privind transportul pentru înaintarea dosarului în recurs în casaţie de la instanţa de apel la instanţa de recurs.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii A., B., S.C. C. S.R.L., D., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., G. împotriva deciziei penale nr. 919 din data de 12.09.2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii A., B., S.C. C. S.R.L., D., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., G. împotriva deciziei penale nr. 919 din data de 12.09.2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenţii la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2025.