Inadmissibility of appeal against final preliminary chamber decision dismissing complaint of prosecutor's abuse of office

Încheierea nr. 888

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2025

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea F/CP din data de 17 octombrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei din data de 09.07.2025, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2024 şi a ordonanţei din data de 26.08.2025, emisă în lucrarea nr. 142/II-2/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 19.09.2025, petentul A. a formulat plângere împotriva ordonanţei de clasare din data de 09.07.2025, emisă în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinută prin ordonanţa nr. 142/II-2/2025 din data de 26.08.2025 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Acesta a criticat soluţia de clasare a cauzei sub aspectul comiterii presupusei infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., referitor la modul de instrumentare a dosarului nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, arătând, în esenţă, că soluţia este injustă, fiind bazată pe o cercetare părtinitoare şi fără a fi analizate probele propuse.

Analizând actele dosarului, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, prin ordonanţa din data de 09.07.2025, emisă în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinută prin ordonanţa nr. 142/II-2/2025 din data de 26.08.2025 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus clasarea cauzei, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a) din acelaşi cod, cu privire la săvârşirea unei presupusei infracţiuni prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen., de către procurorul care a soluţionat cauza cu nr. x/P/2023, reţinându-se că nu poate fi antamată răspunderea penală, deoarece fapta nu există.

În cuprinsul ordonanţelor criticate s-a reţinut, în esenţă, că la data de 09.04.2024, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a înregistrat plângerea petentului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen., de către procurorul care a soluţionat dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Petentul a susţinut că, în măsura în care ancheta penală ar fi fost realizată în mod corect, iar probatoriul ar fi fost administrat în mod complet, poliţiştii împotriva cărora a formulat sesizarea ar fi fost pedepsiţi pe măsura faptelor săvârşite.

Ulterior plângerii, petentul A. a depus la dosarul cauzei încheierea pronunţată la data de 01.03.2024, în cadrul dosarului penal nr. x/2024, prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti a admis plângerea formulată de acesta, a desfiinţat ordonanţa nr. 3063/P/2019 din data de 21.11.2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a trimis cauza către această unitate de parchet pentru a dispune o soluţie cu privire la toate faptele menţionate de petent.

În cauză, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. x/P/2024 din data de 18.06.2025 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen.

Totodată, s-au solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti următoarele acte procesuale: ordonanţa de clasare dispusă la data de 21.11.2023, în dosarul penal nr. x/2019, ordonanţa nr. 310/11-2/2023 din data de 10.01.2024 prin care a fost soluţionată plângerea împotriva soluţiei de mai sus, potrivit prevederilor art. 339 din C. proc. pen. şi stadiul de soluţionare al dosarului după pronunţarea încheierii din data de 01.03.2024, în cadrul dosarului penal nr. x/2024 al Tribunalului Bucureşti.

Din actele înaintate a rezultat că, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 3063/P/2023 din data de 21.11.2023, s-a dispus clasarea cauzei în care au fost efectuate cercetări referitor la denunţul formulat de A., la data de 22.06.2023, privind săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., deoarece fapta nu există.

În fapt, denunţătorul a menţionat că, în luna iunie 2023, un poliţist de la secţia 20 Poliţie, care l-a găsit pe A. pescuind în râul Dâmboviţa în zona Cotroceni, a primit suma de 20 de RON de la acesta, după ce au discutat cu privire la legalitatea pescuitului în acea perioadă a anului.

Secţia 20 Poliţie a comunicat faptul că A. a fost condus la sediul său, pentru refuzul de a se legitima, fiind ulterior sancţionat contravenţional pentru această contravenţie, pentru proferarea de injurii, dar şi pentru contravenţii la regimul piscicol.

Procurorul de caz a constatat că declaraţiile martorilor denunţători nu au fost confirmate de alte mijloace de probă şi, raportat la specificul mijloacelor de probă de administrat în cazul infracţiunilor de corupţie, nu există aspecte valorificabile în cursul procesului penal care să conducă la identificarea mijloacelor de probă din a căror administrate să rezulte că a fost săvârşită infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen.

Soluţia a fost menţinută de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucuresti, conform ordonanţei nr. 310/11-2/2023 din data de 10.01.2024, prin care s-a dispus respingerea plângerii denunţătorului împotriva solutiei de clasare.

Prin încheierea din data de 01.03.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă plângerea formulată de petentul A., desfiinţată ordonanţa nr. 3063/P/2023 din data de 21.11.2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi trimisă cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru a dispune o soluţie cu privire la toate faptele menţionate de acesta.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că, în plângerea formulată, A. a făcut referire şi la unele fapte privind un presupus abuz al poliţiştilor, susţinând că viaţa i-a fost pusă în pericol şi solicitând ca aceştia să răspundă penal, apreciindu-se că soluţia dispusă în cauză nu se referă la toate faptele pe care le-a sesizat.

Prin ordonanţa nr. x/P/2023 din data de 28.10.2024, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., considerându-se că se menţin aspectele avute în vedere la momentul dispunerii primei soluţii de clasare, disjungerea cauzei privind infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) şi (2) din C. pen., precum şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

În cauză, raportat la soluţiile dispuse, s-a considerat că nu poate fi antamată răspunderea penală a organelor de urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, deoarece nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii.

S-a reţinut că soluţia de clasare a fost verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către judecătorul de cameră preliminară, iar admiterea plângerii petentului împotriva acesteia nu conduce, prin ea însăşi, la reţinerea vreunei infracţiuni, fiind în prezenţa unei modalităţi de aplicare a normelor abstracte la situaţia de fapt dedusă judecăţii, astfel cum aceasta a rezultat în urma administrării mijloacelor de probă.

De asemenea, referitor la modalitatea de apreciere şi interpretare a probatoriului şi a situaţiei de fapt de către procurorul de caz, s-a reţinut că aceasta este guvernată de principiul liberei aprecieri, reglementat de art. 103 alin. (1) din C. proc. pen.

Aceleaşi argumente au fost avute în vedere la soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţa din data de 26.08.2025.

Analizând plângerea petentului şi ordonanţa din data de 09.07.2025, judecătorul de cameră preliminară a constatat că petentul A. nu a invocat în plângerea sa critici concrete cu privire la soluţia dispusă în cauza cu nr. x/P/2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ci şi-a exprimat, în principal, nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată în cauza cu nr. x/P/2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Totodată, examinându-se din oficiu actele dosarului, nu au fost identificate motive care să conducă la admiterea plângerii petentului şi infirmarea soluţiei dispuse de procurorul de caz.

S-a constatat că petentul a solicitat infirmarea ordonanţei de clasare şi continuarea urmăririi penale. În motivarea plângerii, acesta a precizat că ordonanţa de clasare a fost injustă şi a reiterat susţinerile din sesizarea penală, solicitând analizarea întregii cauze, însă a făcut confuzie între obiectul prezentei cauze şi cel al dosarului nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Astfel, acesta a afirmat că soluţia de clasare este injustă, deoarece susţine o cercetare părtinitoare, abuzivă şi plină de falsuri, în care nu au fost luate în considerare cererile sale de probe, însă s-a referit, în mod evident, la soluţia de clasare dispusă în cauza cu nr. x//P/2023.

S-a evidenţiat faptul că împrejurarea potrivit căreia un judecător de cameră preliminară de la Tribunalul Bucureşti a admis plângerea petentului împotriva soluţiei de clasare dispuse de procuror, reţinând că în soluţia dispusă de acesta nu au fost avute în vedere toate faptele pentru care petentul a formulat plângerea penală, nu echivalează, automat, cu săvârşirea de către procuror a infracţiunii de abuz în serviciu.

În urma examinării plângerii, prin raportare la actul procesual criticat şi la materialul de urmărire penală aflat la dosarul nr. x/2024, s-a constatat că aceasta a fost neîntemeiată, iar contrar susţinerilor petentului, în ordonanţa atacată au fost analizate aspectele invocate în sesizarea penală, procurorul de caz arătând motivele pentru care a ajuns la concluzia dispusă, cu expunerea adecvată şi coerentă a argumentelor pe care s-a fundamentat soluţia adoptată.

Referitor la criticile ce vizează nelegalitatea soluţiei de clasare în raport cu pretinsa faptă, judecătorul de cameră preliminară a constatat, contrar susţinerilor petentului, că din probele administrate nu a rezultat niciun indiciu care să ateste săvârşirea pretinsei fapte de către procuror. De asemenea, aşa cum corect s-a reţinut în ordonanţa atacată, referitor la modalitatea de apreciere şi interpretare a probatoriului şi a situaţiei de fapt de către procurorul de caz, aceasta este guvernată de principiul liberei aprecieri, reglementat de art. 103 alin. (1) din C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a mai reţinut că art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. prevede că se dispune clasarea în condiţiile în care se constată existenţa unuia dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) din acelaşi cod, în cauză au fost efectuate actele de urmărire penală raportat la situaţia de fapt expusă în sesizare, iar procurorul a analizat în detaliu fiecare mijloc de probă şi a arătat motivele pentru care a ajuns la concluzia dispusă prin soluţie.

A fost avut în vedere, aşa cum corect s-a arătat şi în motivarea ordonanţei de clasare ce face obiectul plângerii, că în sfera răspunderii penale nu intră modul în care procurorul apreciază/evaluează probele, fapt care ar aduce atingere principiului independenţei acestuia consacrat de art. 132 din Constituţia României şi de art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 republicată, potrivit cu care procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii şi controlului ierarhic superior, îndeplinindu-şi atribuţiile ce le revin pentru soluţionarea unor cauze prin interpretarea şi analizarea probelor legal administrate, precum şi a dispoziţiilor legale, în baza unor raţionamente logico-juridice, dispunând motivat măsurile şi soluţiile pe care le consideră legale şi temeinice.

Mai mult, s-a constatat că, prin ordonanţa nr. x/P/2023 din data de 28.10.2024, a fost dispusă clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., considerându-se că se menţin aspectele avute în vedere la momentul dispunerii primei soluţii de clasare, disjungerea cauzei privind infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti. Ca atare, s-a remarcat că procurorul a respectat dispoziţiile încheierii din data de 01.03.2024, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bucureşti, însă a apreciat că faptele reclamate de petent nu se încadrează în norma de incriminare a infracţiunii de omor (în forma tentativei), aşa cum a susţinut acesta, ci în aceea a infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 din C. pen., pentru care urmărirea penală se efectuează de parchetul de pe lângă judecătorie.

În concluzie, s-a apreciat că în mod legal şi temeinic în cauza cu nr. x/P/2024 s-a dispus clasarea sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 din C. pen., pretins săvârşită de procuror, cu reţinerea corectă a temeiului prevăzut de art. 16 lit. a) din C. proc. pen. (fapta nu există).

Împotriva încheierii F/CP din data de 17 octombrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2025, a formulat contestaţie petentul A., criticile expuse vizând, în esenţă, aceleaşi aspecte pe care acesta le-a învederat şi în cuprinsul plângerii formulate împotriva soluţiei de clasare dispuse în cauză, referitoare la modalitatea în care s-a efectuat cercetarea în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, apreciind că probele nu au fost analizate în mod corespunzător.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 12 noiembrie 2025.

La termenul din data de 10 decembrie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate în cauză, aceasta fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public şi de petentul A. au fost expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând contestaţia de faţă, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele care urmează:

În conformitate cu prevederile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., "încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (71) este definitivă".

Încheierea F/CP din data de 17 octombrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2025 - prin care, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent - a rămas definitivă, potrivit art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea contestaţiei promovate de petent.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 341 din C. proc. pen., pot fi atacate cu contestaţie exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.

Limitând calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicităţii acesteia.

Or, recunoaşterea unei căi de atac, în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, contestaţia de faţă se va respinge, ca inadmisibilă, prin raportare la dispoziţiile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din acelaşi cod, cu consecinţa obligării contestatorului petent, potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii F/CP din data de 17 octombrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din Camera de consiliu, astăzi, 10 decembrie 2025.