Inadmissibility of cassation appeal against appellate court ruling issued as objection instance under non-appeal competence

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul A., constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 674/A din data de 24 septembrie 2025, printre altele, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 431 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 28/A/2025 din data de 16 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2024.

La data de 20.09.2025 (data poştei), inculpatul A. a formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 674/A din data de 24 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, susţinând, în esenţă, că a fost încălcat principiul non reformatio in pejus, având în vedere că în dosarul nr. x/2024 a fost schimbată modalitatea de executare a pedepsei la care a fost condamnat din suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante în executarea acesteia în regim de detenţie.

În drept, a invocat dispoziţiile prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., art. 440 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen.

După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 11.11.2025, sub nr. x/2025.

Prin referatul din 11.11.2025, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 11.12.2025.

Raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat în cauză a fost depus la dosar la data de 02 decembrie 2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 674/A/2025 din data de 24 septembrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, din perspectiva dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-inculpat A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Astfel, potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., "recursul în casaţie poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel (…)".

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acestor instanţe prin dispoziţiile art. 38 alin. (2) [art. 39 alin. (2) în cazul curţilor militare de apel], respectiv art. 40 alin. (2) din C. proc. pen.

Altfel spus, sunt exceptate de la recurs în casaţie hotărârile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie ca instanţe de fond, iar în ceea ce priveşte instanţa supremă - şi ca instanţă de recurs în casaţie, precum şi cele pronunţate în exercitarea altor funcţii judiciare recunoscute acestora prin lege, altele decât cea de judecată în apel.

Deopotrivă, sunt exceptate de la recurs în casaţie hotărârile pronunţate de organele judiciare care nu au competenţe de instanţă de apel, respectiv judecătoriile şi tribunalele.

În raport cu aceste consideraţii teoretice se constată că, în cauza de faţă, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie a fost exercitată de recurentul A. împotriva unei hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Oradea nu în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acesteia conform art. 38 alin. (2) din C. proc. pen., ci în exercitarea funcţiei judiciare de instanţă de contestaţie recunoscută acesteia, conform art. 38 alin. (4) din C. proc. pen. (în cazuri anume determinate de lege) coroborat cu art. 429 din C. proc. pen.

Or, o astfel de hotărâre nu poate face obiectul recursului în casaţie, neconstituind o hotărâre pronunţată în calea de atac a apelului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Constatarea anterior menţionată face neutilă verificarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 674/A/2025 din data de 24 septembrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 674/A/2025 din data de 24 septembrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2025.