Cassation appeal rejected as time-barred: Constitutional Court decision does not revive lapsed deadline for extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1897 din 16.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016, cu privire la inculpatul A., Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală a hotărât următoarele:

În baza art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. , la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani inchisoare, la care a adaugat un spor de 2 ani, si anume 10 ani inchisoare, precum si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei rezultante.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel, printre alţii, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 566/A din data de 12 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2016, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate împotriva sentinţei penale nr. 1897/16.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia I-a Penală, de către apelantii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul A. şi alţii.

A fost desfiinţată parţial sentinţa penală nr. 1897/16.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia I-a Penală şi, rejudecând:

În temeiul art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de pirotehnist, pe o perioadă de 5 ani

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de pirotehnist.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 1 an şi 4 luni (o treime din 4 ani), în total 6 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de pirotehnist pe o perioadă de 5 ani

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. şi la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de pirotehnist.

*

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 09 mai 2025, a formulat recurs în casaţie, inculpatul A., prin avocat B..

Decizia penală nr. 566/A din data de 12 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2016 a fost comunicată inculpatului A. la data de 17 mai 2022, la adresa aleasă de corespondenţă, respectiv la cabinetul avocatului B. (dosar nr. x/2016 Vol I supliment.

În susţinerea recursului în casaţie, recurentul inculpat A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.- în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal.

În esenţă, recurentul inculpat A. a solicitat încetarea procesului penal, conform art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia) pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. (pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi) şi încetarea procesului penal, conform art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia) pentru infracţiunea de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 350 alin. (1) din C. pen. (pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi), ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, conform deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018, nr. 358/2022 şi nr. 50/2025, cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

A susţinut că motivul invocat priveşte încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, motiv reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., respectiv în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a pronunţării deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 50/2025 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 328 din 11 aprilie 2025.

De asemenea, a susţinut că, prin prisma Deciziei CCR nr. 50/2025, termenul de recurs în casaţie trebuie să curgă de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, respectiv de la data de 11.04.2025, întrucât doar de la acest moment persoanele condamnate definitiv au luat cunoştinţă de noul temei legal aplicabil, în acord cu dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, precum şi în baza principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat de Constituţia României, al dreptului la un proces echitabil şi al dreptului de acces la o cale de atac consacrat de art. 6 din CEDO.

Recurentul inculpat a susţinut că, în conformitate cu disp. art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie al răspunderii penale este de 5 ani în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani, astfel cum este cazul celor două infracţiuni pentru care a fost condamnat.

În această situaţie, termenul de prescripţie s-ar fi împlinit în data de 29 decembrie 2020, iar soluţia de condamnare a fost pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti la data de 12 mai 2022.

În acest context, a susţinut că a formulat şi contestaţie în anulare împotriva acestei hotărâri care a fost respinsă ca nefondată, în timp ce contestaţia în anulare promovată de inculpatul C. a fost admisă, ocazie cu care s-a dispus încetarea procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 350 alin. (1) C. pen. şi vătămare corporală din culpă în formă agravată pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Astfel, în opinia inculpatului, această diferenţă de tratament juridic între două persoane aflate în situaţii identice este de natură să încalce principiul egalităţii în faţa legii şi predictibilităţii soluţiilor judiciare.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 566/A din 12 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Înalta Curte - judecătorul de filtru constată că decizia penală nr. 566/A din 12 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2016 a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.

Referitor la termenul de declarare a căii de atac, sunt avute în vedere dispoziţiile art. 435 C. proc. pen.., conform cărora recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În cauză, inculpatului A. i-a fost comunicată decizia instanţei de apel la data de 17 mai 2022, la adresa aleasă de corespondenţă, respectiv la cabinetul avocatului B., iar acesta a formulat cererea de recurs în casaţie la data de 09 mai 2025, după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei menţionate, încălcând astfel dispoziţiile art. 435 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen.., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, situaţie incidentă şi în cauză, faţă de considerentele anterior expuse.

Cum formalismul legii procesual penale are caracter de garanţie, egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală şi ca raţiune, satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul supra citat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în termen a dreptului procesual de a exercita recursul în casaţie conduce la pierderea exerciţiului acestui drept şi impune, în planul soluţiilor ce pot fi dispuse, respingerea ca inadmisibilă a cererii, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 435 C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 656/2019 Curtea Constituţională a constatat că declararea, în mod condiţionat, a recursului în casaţie - cale extraordinară de atac -, prin respectarea unui termen de introducere a acestuia, are ca finalitate buna administrare a justiţiei, ocrotirea, pe de o parte, a garanţiilor procesuale ale părţilor, iar, pe de altă parte, a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive, a securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive.

Cu alte cuvinte, instituirea unui termen, pentru formularea recursului în casaţie, este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori şi discipline procesuale, în vederea soluţionării într-un termen rezonabil a procesului penal şi o garanţie că această cale extraordinară de atac nu va deveni o posibilitate a părţilor interesate de a înlătura, oricând, efectele pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive.

Prin Decizia nr. 50/2025, Curtea Constituţională nu a statuat asupra întinderii efectelor acestei hotărâri, drept urmare sunt aplicabile regulile generale prevăzute de dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţia României, potrivit cărora "De la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", fără a opera o repunere în termenul de declarare a unei noi căi de atac extraordinare, prin care să se poată invoca cazul de casare a cărui interpretare a fost modificată.

Efectul numai pentru viitor al deciziilor Curţii Constituţionale, în materie procesual penală (guvernată de principiul tempus regit actum), cum este cea în discuţie, presupune că modificarea interpretării unui caz de recurs în casaţie poate avea efect concret numai în situaţiile pendinte, respectiv în cazurile în care termenul de recurs în casaţie nu a expirat la data publicării deciziei, situaţie în care recurentul nu se află.

În acest sens este statuat mod expres prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 220/2019 par. 53: "în ceea ce priveşte efectele prezentei decizii, Curtea constată că aceasta nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, se aplică de la data publicării sale atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele de recurs în casaţie aflate în curs de judecată, adică celor de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi celor în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare, precum şi în toate cauzele în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect până la data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei decizii (a se vedea Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragrafele 22 şi 26)."

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că recursul în casaţie nu a fost formulat cu respectarea termenului prevăzut de lege, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte - judecătorul de filtru, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 566/A din 12 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2016.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 566/A din 12 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2025.