Cocaine Trafficking Conviction: Below Minimum Penalty After Successive Mitigation and Informant Reduction

Şedinţa publică din data de 04 decembrie 2025

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 233 din data de 23.02.2024 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2023, cu privire la inculpatul A., s-a constatat că, prin încheierea din data de 16.10.2023, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din săvârşirea unei infracţiuni de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (3 acte materiale), faptă prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunile concurente de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 (fapta din 19.09.2018) şi trafic de droguri de mare risc in formă continuată (2 acte materiale), faptă prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (fapte din 28.12.2019 si 30.12.2019) cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen. şi cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018).

În baza art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (acte materiale din 28.12.2019 şi 30.12.2019).

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii au fost concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului Bucureşti, def. prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală anterior menţionată.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare aplicate în cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului Bucureşti, def. prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 ani şi 9 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse) şi a aplicat inculpatului pedeapsă principală rezultantă de 5 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă reţinerea, arestul preventiv şi arestul la domiciliu de la 16.07.2021 la 30.03.2023.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alţii şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 525 din data de 07 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, cu privire la inculpatul A., în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 233 din data de 23.02.2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală pronunţată în dosarul nr. x/2023.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare 3 ani închisoare, pedepsele complementare şi accesorii pe care le repune în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 1 an şi 9 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din legea 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) din C. pen. şi cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018).

În baza art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (acte materiale din 28.12.2019 şi 30.12.2019).

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale din 18.11.2020, 04.11.2020 şi 15.07.2021) prin sentinţa penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului Bucureşti, def. prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curţii de Apel Bucureşti.

S-a menţinut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului Bucureşti, def. prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de 10 luni închisoare şi 1 an şi 8 luni închisoare aplicate în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului Bucureşti, def. prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse) şi aplică inculpatului pedeapsă principală rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă reţinerea, arestul preventiv şi arestul la domiciliu de la 16.07.2021 la 30.03.2023.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În esenţă, pentru a dispune astfel, cu privire la inculpatul A., instanţa de apel a reţinut că, în drept, acţiunile inculpatului A. care, la data de 19.09.2018 a procurat cantitatea de 10 grame de cocaină de la inculpata B. în schimbul sumei de 700 euro, din care cantitatea de 3 grame cocaină a avut ca destinaţie comercializarea, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000.

De asemenea, s-a reţinut că, faptele inculpatului A. care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 28.12.2019 a procurat cantitatea de 20 grame cocaină în schimbul sumei de 7000 RON de pe raza municipiului Constanţa, în scop de comercializare, tranzacţia fiind intermediată de către C. utilizatorul postului telefonic cu nr. x; la data de 30.12.2019 a vândut cantitatea de 2 grame de cocaină către utilizatorul postului telefonic cu nr. x, în schimbul sumei de 800 RON, din care suma de 400 RON s-a încasat la momentul derulării tranzacţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

Cu privire la apelul declarat de inculpatul A., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că acesta este întemeiat, fiind admis doar sub aspectul reducerii cuantumului pedepsei aplicate ca efect al aplicării dispoziţiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Astfel, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât s-a făcut dovada continuării urmăririi penale in personam în cauza în care inculpatul are calitatea de martor denunţător, aşa cum rezultă din adresa emisă la data de 06.11.2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Structura Centrală, denunţul formulat de către inculpatul A. fiind valorificat în sensul că s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de trafic intern de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

În ceea ce priveşte fapta din data de 28.12.2019, instanţa de apel a menţinut concluziile instanţei de fond cu privire la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. având în vedere gravitatea scăzută a faptei rezultate din modalitatea de comitere, respectiv din cele 10 grame de cocaină procurate doar 3 grame erau destinate vânzării, dar şi perioada de timp scursă de la data săvârşirii faptei, precizând totodată că nu se impune reţinerea aceleiaşi circumstanţe atenuante şi ]n ceea ce priveşte faptele ce compun infracţiunea continuată.

Astfel, cu privire la faptele din prezenta cauză, instanţa de apel a dispus în baza art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen.., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 C. pen., condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018).

În baza art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen.. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi cu aplic. art. 5 C. pen., a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (acte materiale din 28.12.2019 şi 30.12.2019).

Totodată, constatând că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., prin sentinţa penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a menţinut soluţia primei instanţe privind anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală anterior menţionată, astfel că, în baza art. 40 alin. (1) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 10 luni închisoare şi 1 an şi 8 luni închisoare aplicate în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1010/22.09.2022 a Tribunalului Bucureşti, def. prin decizia penală nr. 699/30.03.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse), în final aplicând inculpatului A. pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare.

Împotriva deciziei nr. 525 din data de 07 aprilie 2025, a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -DIICOT, în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), solicitând admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei recurate şi dispunerea rejudecării de către instanţa de apel cu privire la situaţia inculpatului A..

Astfel, Parchetul a învederat că pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018) este nelegală.

A precizat că, prin sentinţa penală nr. 233/23.02.2024, instanţa de fond a reţinut incidenţa disp. art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (faptă din data de 19.09.2018), iar instanţa de control judiciar a menţinut concluziile instanţei de fond cu privire la acest aspect.

Totodată, a arătat că instanţa de apel a reţinut în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi incidenţa cauzei de reducere a pedepsei reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât s-a făcut dovada continuării urmăririi penale in personam în cauza în care inculpatul a avut calitatea de martor denunţător, aşa cum rezultă din adresa emisă la data de 06.11.2024 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Structura Centrală.

Parchetul a mai precizat că, pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen. (forma în vigoare anterioară modificărilor prin Legea nr. 45/2023), limitele speciale ale pedepsei sunt de la 5 ani la 12 ani, iar prin decizia recurată, Curtea de Apel Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 10 luni închisoare.

S-a menţionat că, în urma aplicării succesive a dispoziţiilor care au ca efect reducerea pedepsei cu câte 1/3 în cazurile prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi cu 1/2 în cazul prev. de art. 19 din Legea 682/2002, limita inferioară a pedepsei nu putea fi mai mică de 1 an, o lună şi 10 zile, aşadar, în cazul inculpatului A., pedeapsa de 10 luni închisoare ar fi fost stabilită de către instanţa de apel cu încălcarea principiului legalităţii sancţiunilor de drept penal ce îşi găseşte reglementarea la art. 2 din C. pen.

În concluzie, având în vedere că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 este una din componentele concursului de infracţiuni, parchetul a apreciat că trebuie realizată o individualizare justă a cuantumului pedepsei pentru această acuzaţie, aspect ce excede competenţei de soluţionare în cadrul procedurii extraordinare a recursului în casaţie, solicitând în consecinţă casarea deciziei recurate şi dispunerea rejudecării de către instanţa de apel cu privire la situaţia inculpatului A..

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, la dosar au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casaţie de faţă de către inculpatul A., prin care a solicitat respingerea recursului în casaţie formulat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT ca fiind nefondat.

La data de 30.06.2025, dosarul de recurs în casaţie a fost înregistrat pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 09.10.2025.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 09 octombrie 2025, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva deciziei penale nr. 525/A din 07 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, în dosarul nr. x/2022 şi a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.. Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 23 octombrie 2023, când pricina a fost amânată pentru termenul de judecată din data de 04 decembrie 2025.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din data de 04.12.2025, s-au luat concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărării intimatului inculpat A. pe fondul cererii de recurs în casaţie, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând recursul în casaţie declarat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speţă, decizia recurată a fost criticată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia, hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, şi anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancţiunilor ce pot fi aplicate şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei (deciziile penale nr. 543/RC din 14 decembrie 2016, nr. 418/RC din 13 octombrie 2016, publicate pe site-ul www.x.ro).

Totodată, în jurisprudenţă, s-a subliniat că, deşi o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune, există, însă, şi situaţii în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).

În cauza de faţă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a criticat hotărârea curţii de apel prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului A., de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018), prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi cu aplic. art. 5 C. pen.

În concret, s-a susţinut că pedeapsa de 10 luni închisoare este o pedeapsă în afara limitelor legale, întrucât în urma aplicării succesive a dispoziţiilor care au ca efect reducerea pedepsei cu câte 1/3 în cazurile prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv cu 1/2 în cazul prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002, reţinute în cauză, limita inferioară a pedepsei nu putea fi mai mică de 1 an, 1 lună şi 10 zile.

Criticile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT sunt întemeiate.

Astfel, examinând legalitatea deciziei pronunţate şi evaluând legalitatea pedepsei aplicate inculpatului A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că, în speţă, intimatul inculpat a fost condamnat astfel:

- în baza art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen.., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 C. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018);

- în baza art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen.. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi cu aplic. art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (acte materiale din 28.12.2019 şi 30.12.2019).

Se reţine că, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc (fapta din 19.09.2018), prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen. (forma în vigoare anterioară modificărilor prin Legea nr. 45/2023), limitele speciale ale pedepsei sunt de la 5 ani la 12 ani închisoare.

În speţă, cu privire la inculpatul A. se constată că s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., iar potrivit art. 76 alin. (1) din C. pen., în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.

De asemenea, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., potrivit cărora când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Totodată, reţinându-se de către instanţa de apel că denunţul formulat de către inculpatul A. a fost valorificat, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Potrivit art. 79 alin. (1) din C. pen., când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

Astfel, în speţă, prin valorificarea dispoziţiilor legale anterior reţinute în situaţia inculpatului A., în ordinea reglementată de dispoziţiile art. 79 alin. (1) din C. pen., în acord cu susţinerile Ministerului Public din cuprinsul recursului în casaţie de faţă, se constată faptul că limita specială inferioară, de 5 ani închisoare prevăzută pentru fapta de trafic de droguri de mare risc (din 19.09.2018), prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, devine ca urmare a aplicării art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) C. pen. - 3 ani şi 4 luni închisoare, apoi prin aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., această limită a pedepsei devine - 2 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare şi de asemenea, prin reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, limita minimă specială devine - 1 an, 1 lună şi 10 zile închisoare.

Or, pedeapsa principală de 10 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc (din 19.09.2018), prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, de către instanţa de apel, este o pedeapsă nelegală, fiind aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv sub minimul special prevăzut de lege, anterior menţionat, în raport cu dispoziţiile legale incidente în speţă, aspect care a condus implicit la stabilirea eronată şi a pedepsei principale rezultate ca efect al regimului sancţionator prev. de art. 40 alin. (1) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. incident în raport cu situaţia inculpatului A..

Nelegalitatea constatată nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă, deoarece implică reluarea operaţiunii de individualizare judiciară a sancţiunii penale principale, în privinţa cuantumului acesteia, aspect care excede competenţei de soluţionare în cadrul procedurii extraordinare a recursului în casaţie, fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond, singurele în măsură să stabilească o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

În consecinţă, având în vedere că instanţa de apel a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunea anterior menţionată şi întrucât limitele rejudecării în calea de atac a recursului în casaţie nu permit reindividualizarea pedepsei aplicate, Înalta Curte constată fondat recursul în casaţie declarat în cauză de către Ministerul Public, constând astfel incidenţa cazului de casare invocat, reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., cu consecinţa admiterii recursului în casaţie promovat, casării deciziei pronunţate numai în ceea ce priveşte pe inculpatul A. şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu privire la acest inculpat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) şi alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva deciziei penale nr. 525/A din 7 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

Va casa, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte pe inculpatul A. şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu privire la acest inculpat.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 233 din data de 23.02.2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală pronunţată în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 525/A din 7 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, numai în ceea ce priveşte pe inculpatul A. şi va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.

În baza art. 448 alin. (4) din C. proc. pen., va dispune luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpatul A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04.12.2025 până la data de 02.01.2026, inclusiv.

Conform art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., va obliga inculpatul A. să nu părăsească imobilul în care locuieşte, respectiv, imobilul situat în oraş Fierbinţi-Târg, judeţul Ialomiţa, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune restricţiilor impuse de către acesta.

Conform art. 221 alin. (2) din C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul A. va avea următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice, pe nicio cale, în mod direct sau indirect, cu celelalte părţi din dosar, cu martorii, precum şi cu ceilalţi subiecţi procesuali.

Conform art. 221 alin. (3) din C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul A. va purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere şi va comunica periodic informaţii relevante despre mijloacele de existenţă.

În baza art. 221 alin. (4) din C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatului A., că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate, care nu contravin prezentei decizii.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva deciziei penale nr. 525/A din 7 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

Casează, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte pe inculpatul A. şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu privire la acest inculpat.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 233 din data de 23.02.2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală pronunţată în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 525/A din 7 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, numai în ceea ce priveşte pe inculpatul A. şi dispune punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.

În baza art. 448 alin. (4) din C. proc. pen., dispune luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpatul A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 04.12.2025 până la data de 02.01.2026, inclusiv.

Conform art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., obligă inculpatul A. să nu părăsească imobilul în care locuieşte, respectiv, imobilul situat în oraş Fierbinţi-Târg, judeţul Ialomiţa, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune restricţiilor impuse de către acesta.

Conform art. 221 alin. (2) din C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul A. are următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice, pe nicio cale, în mod direct sau indirect, cu celelalte părţi din dosar, cu martorii, precum şi cu ceilalţi subiecţi procesuali.

Conform art. 221 alin. (3) din C. proc. pen., pe durata măsurii arestului la domiciliu, inculpatul A. va purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere şi vor comunica periodic informaţii relevante despre mijloacele lor de existenţă.

În baza art. 221 alin. (4) din C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului A., că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate, care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea cererii de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 decembrie 2025.