Execution of European Arrest Warrant: Unavailability of new grounds to defer surrender via objection to execution after definitive surrender decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie dismissed the appeal and confirmed the lower court's decision, thereby upholding the execution of the European Arrest Warrant (EAW) and the subsequent surrender of the defendant to Italian authorities. The case involved a procedural challenge to the execution of a definitive EAW, where the defendant argued that a new impediment to surrender arose under Article 114(1) read in conjunction with Article 58(1) of Law No. 302/2004 due to a separate domestic criminal case, seeking a postponement of surrender until that domestic matter was resolved. The court ruled that the EAW execution was already finalized with a definitive suspension of surrender based on a previously identified domestic case, and that the "impediment to execution" under Article 598(1)(c) of the Code of Criminal Procedure is limited to procedural defects (such as jurisdictional errors or identity fraud) rather than substantive re-evaluations of surrender conditions; consequently, new grounds for postponing the execution of a definitive EAW decision cannot be raised at the execution stage, as such matters are exclusively within the competence of the issuing or executing authority during the initial review under Law No. 302/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen, art. 228 alin. (1) din C. pen, art. 35 alin. (1) din C. pen, art. 77 lit. a) din C. pen, art. 599 din C. proc. pen, art. 598 alin. (1) din C. proc. pen; Execution of European Arrest Warrant: Unavailability of new grounds to defer surrender via objection to execution after definitive surrender decision: The case involved a procedural challenge to the execution of a definitive EAW, where the defendant argued that a new impediment to surrender arose under Article 114(1) read in conjunction with Article 58(1) of Law No. 302/2004 due to a separate domestic criminal case, seeking a postponement of surrender until that domestic matter was resolved. The court ruled that the EAW execution was already finalized with a definitive suspension of surrender based on a previously identified domestic case, and that the "impediment to execution" under Article 598(1)(c) of the Code of Criminal Procedure is limited to procedural defects (such as jurisdictional errors or identity fraud) rather than substantive re-evaluations of surrender conditions; consequently, new grounds for postponing the execution of a definitive EAW decision cannot be raised at the execution stage, as such matters are exclusively within the competence of the issuing or executing authority during the initial review under Law No. 302/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive to order the payment of judicial costs to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 02 decembrie 2025
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 93/F din data de 22.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 48/F/25.04.2025 a Curţii de Apel Galaţi (dosar nr. x/2025).
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea a reţinut că cererea de executare a mandatului european de arestare a fost soluţionată printr-o hotărâre definitivă, în care se menţionează motivul amânării predării, iar apariţia unui alt motiv de amânare a predării decât acela avut deja în vedere de instanţă nu determină o nouă amânare a punerii în executare a mandatului european de arestare
Împrejurarea că, în procedura de executare a sentinţei penale nr. 48/F/25.04.2025, persoana solicitată invocă dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., respectiv un caz de împiedicare a punerii în executare a sentinţei menţionate, ce se referă la existenţa unui alt dosar penal în care aceasta este cercetată de autorităţile judiciare din România, nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2)-(5) şi (7) din Legea nr. 302/2004 republicată.
De asemenea, Curtea a opinat că amânarea predării este facultativă, fiind lăsată la aprecierea instanţei în funcţie de particularităţile celor două cauze (străină, în care se cere predarea şi naţională, care ar justifica o eventuală amânare). Comparând natura infracţiunilor pentru care A. mai este cercetat în România şi în Italia, Curtea a observat că gravitatea faptelor comise în străinătate (furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen., constând în aceea că a sustras metale preţioase în valoare totală de aproximativ 160.000 de euro, împreună cu alţi cinci conaţionali, toţi travestiţi - dosar x/2025) este vădit superioară faţă de gravitatea celor comise pe teritoriul României (conducere fără permis, la data de 08.12.2022, neexistând riscul de a se prescrie răspunderea penală - dosar x/2024), astfel încât se impune efectuarea cu prioritate a anchetei penale din Italia.
Împotriva acestei sentinţe condamnatul A. a formulat contestaţie.
Contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei formulate împotriva sentinţei penale nr. 93/F din data de 22.07.2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi să se dispună amânarea predării către autorităţile italiene până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Judecătoriei Galaţi, precizând totodată că acest dosar, aflat pe rolul Judecătoriei Galaţi, a avut prim termen de judecată la data de 04.12.2024, anterior pronunţării sentinţei penale nr. 48/F/25.04.2025, prin care a fost admisă cererea autorităţilor judiciare italiene şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 martie 2025 de către Tribunalul din Arezzo, Italia.
Examinând contestaţia formulată de contestatorul A. în temeiul art. 599 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, pe această cale putându-se invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor. Nu se pot pune în discuţie, pe calea contestaţiei la executare, legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.
Scopul acestui mijloc procesual este asigurarea punerii în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale.
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Înalta Curte constată că persoana condamnată şi-a întemeiat cererea de contestaţie la executare pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., referitor la existenţa unei împiedicări la executare, constând în apariţia unui nou caz de amânare a predării, prevăzut de art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv dosarul nr. x/2024 înregistrat pe rolul Judecătoriei Galaţi, în care are calitatea de inculpat.
Prin sentinţa penală nr. 48/F/25.04.2025, s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate A. de a fi predată autorităţilor judiciare din Italia; a fost admisă cererea autorităţii judiciare italiene şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18.03.2025 de judecătorul de cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Arezzo, Italia, în dosarul de referinţă nr. x/2024 R.G.N.R. (în baza ordonanţei de arestare preventivă din data de 18.03.2025), faţă de persoana solicitată A.; în baza art. 114 alin. (1) în referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată şi la art. 24 paragraf 1 din Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la data soluţionării definitive a cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, iar în cazul aplicării faţă de persoana solicitată a unei pedepse privative de libertate, până la data punerii sale în libertate (condiţionată sau la termen) din executarea pedepsei astfel aplicate;
în baza art. 104 alin. (6) şi (10) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 12 din Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile; în baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 230 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie pe numele persoanei solicitate A., acesta urmând a fi pus în executare conform art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu începere de la data încetării cauzei de amânare a predării, respectiv de la data soluţionării definitive a cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, iar în cazul aplicării faţă de persoana solicitată a unei pedepse privative de libertate, până la data punerii sale în libertate (condiţionată sau la termen) din executarea pedepsei astfel aplicate; s-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută în perioada 24.04.2025, ora 13:40 - 25.04.2025, ora 13:40 (în baza ordonanţei nr. 14/24.04.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi); s-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii; s-a solicitat autorităţii judiciare italiene respectarea garanţiilor prevăzute în art. 5 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13.06.2002, precum şi în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Galaţi, care a constituit motivul amânării predării contestatorului, prin decizia penală nr. 747/A/30.06.2025 a fost respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 303 din data de 21.02.2025 pronunţată de Judecătoria Galaţi prin care a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din C. pen. şi prin care, în temeiul art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
Din înscrisurile de la dosar, se reţine că, la data de 14.07.2025, contestatorul a fost arestat în baza mandatului de atestare nr. 22/E/25.04.2025, emis în baza sentinţei penale nr. 48/F/25.04.2025 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2025, în vederea predării autorităţilor judiciare italiene.
Totodată, potrivit adresei emisă de Biroul Naţional SIRENE, se constată că persoana condamnată A. a fost predată autorităţilor judiciare din Italia la data de 30.07.2025.
Înalta Curte constată că prin impediment la executare se poate înţelege omisiunea instanţei de a dispune arestarea persoanei extrădate în vederea predării sau situaţia în care se analizează legalitatea privării de libertate dacă în cursul procesului penal organele judiciare nu s-au pronunţat cu privire la aceasta ori când o persoană care a săvârşit o infracţiune, uzând în mod fraudulos de identitatea altei persoane sa a unei persoane inexistente, a fost condamnată sub o identitate nereală, etc.
Astfel, impedimentul la predare a persoanei solicitate prevăzut de art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, invocat în procedura de executare a sentinţei penale nr. 48/F/25.04.2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, referitor la existenţa unui alt dosar penal în care aceasta este cercetată de autorităţile judiciare din România, nu atrage incidenţa acestor dispoziţii şi nu se circumscrie cazului de contestaţie la executare reglementat în art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de predare a contestatorului autorităţilor judiciare solicitante, nu mai este posibilă reanalizarea unui nou motiv de amânare a predării de către autoritatea română de executare a mandatului european de arestare, o atare situaţie putând fi evaluată doar în procedura iniţială de punere în executare a mandatului european de arestare în condiţiile Legii nr. 302/2004 republicată.
Faţă de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 599 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 93/F din data de 22 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 93/F din data de 22 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025.
Obligă contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 decembrie 2025.