Inadmissibility of cassation appeal for failure to cite statutory grounds regarding sentence proportionality

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 705 din data de 11 septembrie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 313 din data de 17 aprilie 2025 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, în dauna persoanei vătămate B..

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi al dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin prezenta sentinţă penală, durata reţinerii şi a arestului preventiv, de la data de 08.12.2024 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a condamnării.

S-a constatat că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 272 din C. proc. pen., s-a dispus avansarea sumei de 998 RON, reprezentând onorariul apărătorului care a asigurat din oficiu asistenţa juridică a inculpatului A. în faza de judecată, din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Neamţ (pentru d-na avocat C. - Delegaţie pentru asistenţa judiciară obligatorie nr. 9075/19.12.2024).

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procesul penal, din care suma de 300 RON cheltuieli avansate în cadrul urmăririi penale şi suma de 600 RON cheltuieli avansate în cadrul procedurii camerei preliminare şi a judecăţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 705 din 11 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 313 din data de 17.04.2025, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 422 din C. proc. pen. cu referire la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata arestului preventiv de la data 17.04.2025 până la zi.

S-a constatat că apelantul inculpat a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.

Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu a fost suportat din fondul special al Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, instanţa de apel a reţinut că la data de 05.12.2024, în intervalul orar 23:00-01:00, inculpatul A. împreună cu inculpatul D., a pătruns fără drept în locuinţa persoanei vătămate B., din mun. Piatra Neamţ, str. x, jud. Neamţ, ocazie cu care a deposedat-o pe aceasta de telefonul mobil, un lănţişor din argint, o brăţară din argint şi un ceas, prin acte de violenţă fizică cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A., la data de 18 septembrie 2025 (prin poştă), înregistrat la Curtea de Apel Bacău la data de 23 septembrie 2025 .

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie nu a fost indicat niciun caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În esenţă, recurentul a solicitat reducerea pedepsei aplicate având în vedere că, pentru aceeaşi faptă, în aceeaşi cauză, coinculpatului D. i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Totodată, a arătat că are trei copii minori în îngrijire, trăieşte într-o relaţie de concubinaj, situaţia sa familială este una precară deoarece singura sursa de venit este alocaţia primită de la stat, iar datorită faptului că are cazier judiciar nu şi-a găsit un loc de muncă stabil. Recurentul a mai precizat că traiul precar pe care îl are l-a determinat să săvârşească infracţiunea, faptă pe care o regretă, conştientizând că familia sa este cea care are de suferit pentru că se află în detenţie.

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat să i se aplice o pedeapsă proporţională şi mai blândă.

Cauza a fost înregistrată la data de 5 noiembrie 2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2024.

A fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, din care rezultă că motivele recurentului antamează netemeinicia hotărârii recurate şi nu pot fi încadrate în niciun caz de casare care să justifice reformarea hotărârii definitive.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 705 din data de 11 septembrie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conţinutul cererii) şi art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că recurentul A. a formulat recurs în casaţie la data de 18 septembrie 2025, prin poştă, împotriva deciziei penale nr. 705 din 11 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate din data de 15 septembrie 2025, conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 705 din 11 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casaţie, se reţine că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt menţionate: numele, prenumele şi domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (deciziei penale nr. 705 din 11 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie) şi semnătura recurentului.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că în cuprinsul cererii de recurs în casaţie nu a fost indicat niciun caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Se observă că motivele invocate de recurent privesc aspecte de individualizare a pedepsei aplicate, acesta susţinând că pedeapsa la care a fost condamnat este excesivă în raport cu circumstanţele sale personale şi cu pedeapsa aplicată coinculpatului D..

Simpla enumerare a nemulţumirilor recurentului nu îndeplineşte cerinţa de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care presupune indicarea expresă a cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora.

Nu este suficient ca din cuprinsul cererii să reiasă doar voinţa de a recura, fiind necesar să rezulte şi limitele acestei voinţe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanţei de casaţie, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare.

În consecinţă, se constată că susţinerile recurentului vizează netemeinicia hotărârii recurate, iar nu legalitatea acesteia, astfel că nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile de casare care să permită reformarea hotărârii definitive.

În jurisprudenţa instanţei supreme s-a statuat că, dacă argumentele aduse în susţinerea cererii nu se subsumează în mod real unui caz de casare, cererea de recurs în casaţie este inadmisibilă.

Se mai impune precizarea că recursul în casaţie nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta îşi menţine caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra legalităţii hotărârii anterior pronunţate.

Pentru aceste considerente, constatând că cererea nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu indică un caz de casare dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 705 din data de 11 septembrie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 705 din data de 11 septembrie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 decembrie 2025.