Outrage against public official: statute of limitations reset by reinstatement of criminal proceedings under Article 155(5) Penal Code

Şedinţa publică din data de 03 decembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1174 din 10 octombrie 2022, pronunţată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 396 alin. (1), alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 43 alin. (5) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prin ameninţare, prevăzută de art. 257 alin. (4) raportat la art. 206 alin. (1) din C. pen.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 487 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 87 RON aferentă fazei de urmărire penală, iar suma de 400 RON aferentă judecăţii, iar onorariului apărătorului din oficiu desemnat a fost avansat către Baroul de Avocaţi Bacău, din fondurile Ministerului Justiţiei.

Sentinţa penală nr. 1174 din 10 octombrie 2022, pronunţată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2020, a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 05 noiembrie 2022.

Prin cererea înregistrată la data de 03.04.2023 pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2023, petentul A. a solicitat redeschiderea procesului penal cu privire la condamnarea de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1174/10.10.2022 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare la data de 05.11.2022, şi, în consecinţă, anularea tuturor formelor de executare emise în cauză.

Prin încheierea din data de 12.05.2023, Judecătoria Bacău a admis cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul A., a constatat desfiinţată de drept sentinţa penală nr. 1174/10.10.2022 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare la 05.11.2022, a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1319/2022 din 05.11.2022 al Judecătoriei Bacău şi toate formele de executare emise în dosarul penal nr. x/2020 al Judecătoriei Bacău şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. dacă nu este arestat în altă cauză. De asemenea, a dispus redeschiderea procesului penal începând cu faza camerei preliminare, conform Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 590/2019 (publ. în M. Of. nr. 1019 din 18 decembrie 2019) şi luarea faţă de inculpatul A. a măsurii preventive a controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile.

Prin sentinţa penală nr. 1379 din 9 august 2024, pronunţată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. şi art. 43 alin. (5) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prin ameninţare, prevăzută de art. 257 alin. (4) raportat la art. 206 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului A., perioada executată de la data de 04.03.2023 la 14.05.2023.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A., măsură care a fost menţinută.

În temeiul dispoziţiilor art. 208 din C. proc. pen. raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., s-a dispus ca pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul A. să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată judecătorul de cameră preliminară cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la Poliţia Bacău, jud. Bacău conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.

d) să nu depăşească teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară.

S-a dispus comunicarea prezentei către inculpat prin organul desemnat cu supravegherea, respectiv I.P.J. Bacău, S.I.C. - Biroul Supravegheri Judiciare, precum şi către entităţile şi instituţiile prevăzute de art. 215 alin. (5) din C. proc. pen.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului din care suma de 87 RON aferentă fazei de urmărire penală.

S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 282 din 1 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1379/2024 pronunţată de Judecătoria Bacău la data de 09.08.2024, în dosarul nr. x/2023.

S-a desfiinţat în tot sentinţa apelată şi rejudecând, în temeiul art. 396 alin. (6), art. 16 lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a prescrierii răspunderii penale, cu privire la infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 206 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 43 alin. (1) şi alin. (5) din C. pen. (faptă din 18.08.2019).

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

În esenţă, instanţa de apel a constat că prima instanţă a făcut o descriere amănunţită atât a situaţiei de fapt cât şi a temeiurilor de drept pe baza cărora şi-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecăţii precum şi a probelor care au fundamentat-o. Astfel, prima instanţă a reţinut în fapt că la data de 17.08.2019, în jurul orelor 15:30, în timp ce se afla pe str. x din mun. Bacău inculpatul A. l-a oprit şi abordat pe B., agent de poliţie în cadrul I.P.J. Bacău şi i-a reproşat pe un ton ameninţător că a luat măsura reţinerii faţă de acesta în perioada 19/20.10.2018 în cadrul unui dosar penal, şi i-a spus că nu se va lăsa până nu îl va face şi că îl va lovi cu ranga în cap de douăzeci de ori şi din acelaşi motive, şi pentru a îşi întări ameninţarea anterioară, în data de 23.08.2019, în jurul orei 18:30, A. s-a deplasat la domiciliul unui martor şi i-a comunicat acestuia că nu se va lăsa până nu îi va aplica câteva lovituri cu ranga în cap persoanei vătămate B.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la data de 17 aprilie 2025, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a redat succint istoricul procesual al cauzei, cu referire la soluţiile pronunţate în fond şi apel, precum şi la considerentele instanţei de apel, care a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Parchetul a arătat că hotărârea Curţii de Apel Bacău este nelegală, susţinând, pe de o parte că, încadrarea juridică corectă a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) şi alin. (4) raportat la art. 206 din C. pen.. Totodată, a arătat că limitele de pedeapsă pentru aceasta infracţiune sunt cuprinse între 4 luni şi 1 an 6 luni închisoare, iar termenul de prescripţie al răspunderii penale în cazul acestei infracţiuni este de 5 ani.

Pe de altă parte, s-a arătat că în prezenta cauză, inculpatul A. a săvârşit fapta în data de 17.08.2019 (şi nu în data de 18.08.2019 cum a reţinut instanţa de apel), iar termenul general de prescripţie al răspunderii penale de 5 ani s-ar fi împlinit pe data de 16.10.2024, ţinând seama şi de perioada de 60 de zile în care termenul de prescripţie a fost suspendat ca urmare a stării de pandemie cauzată de virusul COVID-19. Totodată, s-a susţinut că acest termen a fost întrerupt la data de 12.05.2023, în baza art. 155 alin. (2) din C. pen., prin admiterea cererii de redeschidere a procesului penal formulată de condamnat.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 155 alin. (5) din C. pen., care prevăd că admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal determină curgerea unui nou termen de prescripţie al răspunderii penale, precum şi ale art. 155 alin. (2) din C. pen., potrivit căruia după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie, de la data de 12.05.2023, a început să curgă un nou termen de prescripţie de 5 ani, termen care s-ar împlini la data de 11.05.2028.

Considerând că în cauză este incidentă cauza specială de întrerupere a cursului prescripţiei penale prevăzută de art. 155 alin. (5) din C. pen., parchetul a arătat că în mod greşit instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat prin referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, întrucât aceste decizii de neconstituţionalitate se referă la prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen., privind întreruperea prescripţiei penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, şi nu la prevederile art. 155 alin. (5) din C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., parchetul a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău şi de inculpatul A..

Prin încheierea din 25 iunie 2025 pronunţată de Înalta Curte a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 282 din data de 01 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi s-a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători.

În esenţă, s-a apreciat că motivele invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a criticat soluţia de încetare a procesului penal, considerându-se incidentă cauza specială de întrerupere a cursului prescripţiei penale prevăzută de art. 155 alin. (5) din C. pen., se circumscriu, din punct de vedere strict formal, cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că, din perspectiva cazului de casare invocat, nu pot fi analizate aspecte în legătură cu încadrarea juridică reţinută faptei, cu titlu definitiv de instanţa de apel, nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2025, cauza a fost amânată ca urmare a admiterii cererii formulate de către apărătorul desemnat din oficiu al intimatului inculpat A., în vederea soluţionării dosarului nr. x/2025 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, fiind stabilit termen pentru dezbaterea recursului în casaţie, la data de 3 decembrie 2025, când, Înalta Curte a luat concluziile acuzării şi apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În cauză, în limitele procesuale menţionate, Înalta Curte constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele şi lucrările existente la dosar la data pronunţării hotărârii definitive, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen. şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.

În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale valorificat de către instanţa de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care a constat în intervenirea prescripţiei răspunderii penale ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie generală pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 206 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 43 alin. (1) şi alin. (5) din C. pen., în considerarea inexistenţei unei cauze de întrerupere a cursului prescripţiei, prin raportare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

Invocând incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a criticat decizia atacată, arătând, în esenţă, că, în mod greşit, instanţa de apel nu a avut în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 155 alin. (5) din C. pen. potrivit cărora, prin admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, începe să curgă un nou termen de prescripţie, calculat de la data pronunţării încheierii de admitere, termen care nu era împlinit la data soluţionării apelului, astfel că soluţia de încetare a procesului penal este nelegală.

Astfel, problema de drept ce urmează a fi examinată în prezenta cale extraordinară de atac este dacă, la data pronunţării deciziei în apel, era incidentă cauza de împiedicare prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale, în condiţiile redeschiderii procesului penal.

Prin decizia ce formează obiectul recursului în casaţie, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a făcut o descriere amănunţită atât a situaţiei de fapt, cât şi a temeiurilor de drept pe baza cărora şi-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecăţii precum şi a probelor care au fundamentat-o. Astfel, prima instanţă a reţinut în fapt că, la data de 17.08.2019, în jurul orelor 15:30, în timp ce se afla pe str. x din mun. Bacău inculpatul A. l-a oprit şi abordat pe B., agent de poliţie în cadrul I.P.J. Bacău şi i-a reproşat pe un ton ameninţător că a luat măsura reţinerii faţă de acesta în perioada 19/20.10.2018 în cadrul unui dosar penal, şi i-a spus că nu se va lăsa până nu îl va face şi că îl va lovi cu ranga în cap de douăzeci de ori şi din acelaşi motive, şi pentru a îşi întări ameninţarea anterioară, în data de 23.08.2019, în jurul orei 18:30, A. s-a deplasat la domiciliul unui martor şi i-a comunicat acestuia că nu se va lăsa până nu îi va aplica câteva lovituri cu ranga în cap persoanei vătămate B..

Înalta Curte constată că, pentru a verifica dacă termenul de prescripţie a răspunderii penale era ori nu împlinit la momentul pronunţării deciziei recurate, în cadrul analizei cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., se va realiza un control exclusiv în drept, prin raportare la situaţia de fapt şi încadrarea juridică reţinute cu autoritate de lucru judecat în decizia instanţei de apel, precum şi la limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Totodată, în acest cadru, se vor avea în vedere următoarele repere temporale: data săvârşirii faptei reţinută definitiv (17.08.2019), data rămânerii definitive a hotărârii iniţiale (05.11.2022), data admiterii cererii de redeschidere a procesului penal (12.05.2023) şi data pronunţării deciziei recurate (01.04.2025).

În aceste coordonate, se impune stabilirea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege.

Potrivit art. 257 alin. (1) din C. pen., ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Totodată, în conformitate cu art. 206 alin. (1) din C. pen., fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.

În consecinţă, raportat la dispoziţiile legale amintite, limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 206 alin. (1) din C. pen., sunt închisoarea de la 4 luni la 1 an şi 4 luni.

În ceea ce priveşte termenul de prescripţie, Înalta Curte reţine că, pentru infracţiunea dedusă judecăţii, termenul general este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., întrucât legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani. Conform art. 154 alin. (2) teza I din C. pen., termenul începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii.

Se constată că, în cauză, prin încheierea din data de 12.05.2023, pronunţată de Judecătoria Bacău, s-a admis, în principiu, cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul A. şi s-a dispus redeschiderea procesului penal începând cu faza camerei preliminare, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 590/2019 (publicată în M. Of. nr. 1019 din 18 decembrie 2019).

În aceste condiţii, devine incidentă cauza specială de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale prevăzută de art. 155 alin. (5) din C. pen., potrivit căreia admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal determină curgerea unui nou termen de prescripţie a răspunderii penale, care începe să curgă de la data pronunţării încheierii de admitere, respectiv din 12.05.2023. Astfel, la data pronunţării deciziei recurate, termenul de prescripţie al răspunderii penale nu era împlinit, acesta urmând a se împlini la 11.05.2028.

Spre deosebire de dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., referitoare la întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale, care anterior au fost declarate neconstituţionale prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în M.Of. partea I nr. 518 din 25 iunie 2018) şi nr. 358/2022 (publicată în M.Of. partea I nr. 565 din 9 iunie 2022), dispoziţiile art. 155 alin. (5) din C. pen., incidente în cauză, nu au făcut obiectul unei astfel de intervenţii.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată caracterul greşit al raţionamentului curţii de apel referitor la calculul prescripţiei răspunderii penale prin raportare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, referitoare la inexistenţa vreunei cauze de întrerupere a termenului general de prescripţie al răspunderii penale.

Pe de altă parte, se constată că, potrivit deciziei nr. 391 din data de 27 octombrie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în cazul redeschiderii procesului penal, în aplicarea art. 155 alin. (4) din C. pen., la calculul termenului de prescripţie a răspunderii penale nu se ia în considerare şi perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii iniţiale de condamnare şi data redeschiderii procesului penal.

În consecinţă, chiar şi sub aspectul prescripţiei speciale prevăzute de art. 155 alin. (4) din C. pen. (termenul general depăşit cu încă o dată), intervalul menţionat nu este valorificat la calculul termenului de prescripţie.

Totodată, prin aceeaşi decizie nr. 391/2025, Înalta Curte a stabilit că, ulterior redeschiderii procesului penal nu mai curge un nou termen de prescripţie generală conform art. 155 alin. (5) din C. pen., dacă acest termen era împlinit anterior rămânerii definitive a condamnării iniţiale, în aplicarea art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă, prin prisma declarării ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. prin deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale.

În cauză, însă, această ipoteză nu este incidentă. La data rămânerii definitive a hotărârii iniţiale de condamnare (05.11.2022), termenul general de prescripţie a răspunderii penale nu era împlinit, în raport de data săvârşirii faptei (17.08.2019) şi de durata termenului de prescripţie de 5 ani. Prin urmare, dezlegarea dată prin Decizia nr. 391/2025 nu înlătură incidenţa art. 155 alin. (5) din C. pen. în prezenta cauză, rămânând aplicabile dispoziţiile privind curgerea unui nou termen de prescripţie de la data admiterii în principiu a cererii de redeschidere (12.05.2023).

În aceste condiţii, rezultă că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., astfel că se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 282 din 1 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa decizia penală recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă sub aspectul evaluării incidenţei prescripţiei răspunderii penale.

Va menţine actele îndeplinite în cauză până la data de 21.01.2025.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de câte 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 282 din 1 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă sub aspectul evaluării incidenţei prescripţiei răspunderii penale.

Menţine actele îndeplinite în cauză până la data de 21.01.2025.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de câte 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2025.