Challenge to final criminal judgment as inadmissible: constitutional limits on appellate remedies under Article 129
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appellant's challenge to the Court of Appeal Galați's May 13, 2025 decision, which had previously rejected the appellant’s prior appeal against a criminal court decision; consequently, the Court of Appeal’s ruling stands as final and definitive, and the appellant is ordered to pay 200 RON in judicial costs to the state. The dispute involved a procedural challenge where the appellant attempted to contest a decision rendered under Article 4251(7) of the Code of Criminal Procedure, which explicitly precludes further appeals, as such rulings are final upon issuance. The court held that the appeal was inadmissible because it targeted a final judgment, invoking the constitutional principle that judicial remedies are limited to those expressly provided by law and the specific statutory prohibition against appealing decisions that dismiss appeals as late or inadmissible, thereby reinforcing that attempting to reform a final judgment through an unauthorized procedural channel constitutes a violation of the principle of legality.
Legislator headnote
AI generatedart. 275 alin. (2) din C. proc. pen, art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen, art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen, art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen, art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen; Challenge to final criminal judgment as inadmissible: constitutional limits on appellate remedies under Article 129: The dispute involved a procedural challenge where the appellant attempted to contest a decision rendered under Article 4251(7) of the Code of Criminal Procedure, which explicitly precludes further appeals, as such rulings are final upon issuance. The court held that the appeal was inadmissible because it targeted a final judgment, invoking the constitutional principle that judicial remedies are limited to those expressly provided by law and the specific statutory prohibition against appealing decisions that dismiss appeals as late or inadmissible, thereby reinforcing that attempting to reform a final judgment through an unauthorized procedural channel constitutes a violation of the principle of legality.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as inadmissible because it was filed against a final decision.
Basis for imposing judicial costs on the appellant due to procedural fault.
Full text
ÎNCHEIERE
Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin încheierea din data de 13.05.2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 59/28.03.2025, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie petentul A..
Prin motivele de contestaţie formulate în scris, petentul A. a solicitat, în esenţă, să se constate că în mod nefondat a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată, apreciind că se impune să i se facă dreptate şi să primească daunele morale solicitate în cadrul plângerii din 14.05.2025 pe care a anexat-o prezentei contestaţii. Cu privire la cheltuielile judiciare, a solicitat ca acestea să fie plătite de cei care i-au stricat imaginea, onoarea şi reputaţia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29.05.2025, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 15.10.2025, când s-a dispus amânarea judecăţii, faţă de împrejurarea că procurorul nu a participat la soluţionarea dosarului, nefiind o cauză care să justifice urgenţa, având în vedere Hotărârea nr. 2 adoptată în Adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind acordat termen la 26.11.2025, termen la care au avut loc dezbaterile.
La termenul de judecată din 26.11.2025, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că prezenta contestaţie vizează o hotărâre definitivă.
III. Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate de petentul A.:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României: Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III-III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen. "contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea."
Pe de altă parte art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că se poate exercita calea de atac a contestaţiei numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Din analiza acestor texte de lege, având în vedere şi temeiul legal al soluţiei pronunţate în cauză, respectiv art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că încheierea prin care este soluţionată contestaţia formulată de petent împotriva deciziei penale nr. 59/28.03.2025, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2024, este definitivă.
Astfel, prin încheierea din 13.05.2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 59/28.03.2025, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2024.
Prin urmare, petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare prin căile de atac.
Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză petentul a declarat contestaţie împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 13 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Având în vedere culpa procesuală a contestatorului în promovarea demersului inadmisibil, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 13 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 26 noiembrie 2025.