Inadmissibility of appeal against final judicial fine decision for abusive procedural rights and irreverent conduct

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 26/CJ din data de 01.04.2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 32/06.02.2025, pronunţată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 283 alin. (4) lit. i) şi n) din C. proc. pen., a fost aplicată amendă judiciară în cuantum total de 5.000 RON (2.500 RON + 2.500 RON) condamnatului contestator A. pentru manifestări ireverenţioase faţă de judecător şi pentru abuz de drept procesual.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat condamnatul contestator la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 32 din 06.02.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Hârlău a luat act de faptul că A. şi-a retras contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen.

În urma verificărilor efectuate, nu a fost identificat niciun dosar penal pe rolul Judecătoriei Hârlău care să îl privească pe contestator, iar la termenul de judecată din 06.02.2025, acesta şi-a retras contestaţia la executare formulată, Judecătoria Hârlău luând act de manifestarea de voinţă exprimată de acesta.

Împotriva sentinţei penale nr. 32 din 06.02.2025 pronunţată de Judecătoria Hârlău, în dosarul nr. x/2025, a formulat contestaţie, cu respectarea termenului prev. de art. 4251 alin. (2) din C. proc. pen., condamnatul A., fără a preciza însă care sunt motivele de contestaţie.

Analizând contestaţia formulată, Curtea de Apel a reţinut că în mod corect prima instanţă a luat act de retragerea contestaţiei la executare formulate de condamnatul A., având în vedere că acesta, prezent fiind la termenul de judecată din 06.02.2025, a declarat că îşi retrage contestaţia la executare formulată.

Totodată, Curtea a constatat că, deşi condamnatul a fost prezent personal în faţa primei instanţe şi a declarat că îşi retrage contestaţia la executare formulată, ulterior fiindu-i comunicată soluţia la Penitenciarul Iaşi (dovadă, dosarul de fond), acesta a declarat contestaţie, fără a prezenta vreun motiv, susţinând apoi, în mod nesincer, în faţa instanţei de control judiciar că nu a formulat calea de atac.

Referitor la acest aspect, Curtea de Apel a subliniat că exercitarea unor drepturi procesuale, aşa cum este şi formularea unei căi de atac, trebuie să fie făcută, în toate situaţiile, cu bună-credinţă, în scopul valorificării unor drepturi şi/sau interese legitime ale justiţiabililor, nicidecum în mod abuziv, contrar acestui scop. În raport cu aceste consideraţii, a apreciat că formularea contestaţiei de către condamnatul A. reprezintă un abuz de drept procesual, acesta exercitând cu rea-credinţă calea de atac împotriva sentinţei penale nr. 32/06.02.2025 a Judecătoriei Hîrlău, sens în care a reţinut în sarcina acestuia abaterea judiciară prev. de art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., cu consecinţa aplicării amenzii judiciare în cuantum de 2500 RON.

Totodată, a apreciat că se impune a fi sancţionate şi manifestările ireverenţioase la adresa preşedintelui completului de judecată, având în vedere că acesta pe fondul unei atitudini recalcitrante a spus:

"Te-a făcut Dumnezeu doamnă", sens în care a reţinut în sarcina condamnatului şi abaterea judiciară prev. de art. 283 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen., cu consecinţa aplicării amenzii judiciare în cuantum de 2500 RON.

Totodată, a reţinut că în ceea ce priveşte sancţionarea contestatorului-condamnat A. pentru abuz de drept procesual, va fi înştiinţată conducerea Penitenciarului Iaşi, unde acesta se află în executare de pedeapsă, cu solicitarea ca acest aspect să fie avut în vedere, eventual, pentru declanşarea unei proceduri disciplinare faţă de acesta, precum şi de Comisia pentru liberare condiţionată din cadrul Penitenciarului Iaşi în eventualitatea formulării unei cereri sau propuneri de liberare condiţionată a condamnatului, în special vizând condiţia eforturilor depuse de persoana condamnată pentru a se reeduca şi reintegra social.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie condamnatul A., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile în raport de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen. raportat la art. 6 din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11.07.2025, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 15.10.2025, când s-a dispus amânarea judecăţii, faţă de împrejurarea că procurorul nu a participat la soluţionarea dosarului, nefiind o cauză care să justifice urgenţa, având în vedere Hotărârea nr. 2 adoptată în Adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind acordat termen la 26.11.2025, termen la care au avut loc dezbaterile.

La termenul de judecată din 26.11.2025, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că prezenta contestaţie vizează o hotărâre definitivă.

III. Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate de condamnatul A.:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că obiectul prezentei contestaţii îl constituie decizia penală nr. 26/CJ din data de 01.04.2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 32/06.02.2025, pronunţată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. x/2025.

Decizia atacată, fiind pronunţată în calea de atac a contestaţiei prev. de art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., este definitivă.

Astfel, potrivit art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Pentru considerentele prezentate, constatând că, în speţă, condamnatul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 26/CJ din data de 01 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 26/CJ din data de 01 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.