Cassation inadmissible: sentencing mitigation and racial bias claims exceed scope of Article 438(1)(12) CPC's penalty-limit review

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 223 din 16 decembrie 2024 pronunţată de Judecătoria Făurei s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

S-au contopit pedepsele aplicate şi a stabilit ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare în regim de detenţie.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii din data de 17 iunie 2022, ora 19:05, până la data de 18 iunie 2022, a arestului preventiv de la 18 iunie 2022 şi până la data de 24 august 2024, precum şi a arestului la domiciliu de la 24 august 2024 şi până la data de 05 februarie 2024, inclusiv.

S-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B. şi a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 25.000 euro daune materiale şi 5000 euro daune morale.

S-a respins în rest acţiunea civilă formulată de partea civilă B., ca nedovedită.

S-a menţinut măsura controlului judiciar faţă de inculpat.

S-au menţinut, ca fiind legale şi temeinice, măsurile asigurătorii a sechestrelor instituite asupra autoturismului instituit prin Ordonanţa procurorului din data de 20 iunie 2022 şi asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A. până la concurenţa sumei de 30.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin Ordonanţa procurorului din data de 04 iulie 2022, pentru repararea prejudiciului suferit de partea civilă prin infracţiune, la care se adaugă suma pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 11.200,02 RON cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 32.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 223 din 16 decembrie 2024 a Judecătoriei Făurei au formulat apeluri inculpatul A., partea civilă B. şi persoanele părţi intersate C. şi D..

Prin decizia penală nr. 945/A din data de 14 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 223 din 16 decembrie 2024 pronunţate de Judecătoria Făurei în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 424 alin. (2) din C. proc. pen. în referire la art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept la data de 14 octombrie 2025 măsura controlului judiciar faţă de apelantul-inculpat A..

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de partea civilă B. şi de persoanele interesate C. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 223 din 16 decembrie 2024 pronunţată de Judecătoria Făurei în dosarul nr. x/2022.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

S-a dispus obligarea inculpatului A. la plata către partea civilă B. a sumei de 25000 euro cu titlu de daune materiale, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data de 13 martie 2022 şi până la data plăţii efective şi integrale a acesteia.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus ridicarea în parte a măsurilor asigurătorii a sechestrelor instituite prin ordonanţa din data de 20 iunie 2022 şi ordonanţa din data de 04 iulie 2022 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2022 asupra autoturismului şi asupra bunurilor ridicate de la domiciliul persoanei interesate C..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus restituirea autoturismului către proprietarul E..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către persoanele interesate C. şi D. a bunurilor ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa persoanei interesate C. în data de 17 iunie 2022, cu excepţia bunurilor predate părţii civile, bunuri depuse la Trezoreria Galaţi sub nr. de inventar 215/26 iulie 2022, cu titulatura inventar de metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase ce fac obiectul dosarului nr. x/2022

S-a menţinut în rest, ca legală şi temeinică, măsura asigurătorie a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A. prin ordonanţa din data de 04 iulie 2022 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila până la concurenţa sumei de 30.000 euro.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

A fost admisă în parte cererea formulată de partea civilă B. cu privire la obligarea inculpatului A. la plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta.

Decizia penală nr. 945/A din data de 14 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi la data de 14 octombrie 2025, inculpatului A., la sediul apărătorului ales la data de 14 octombrie 2025, persoanelor interesate D. şi C. la data de 14 octombrie 2025, iar părţii civile B. la data de 16 octombrie 2025.

Împotriva deciziei penale nr. 945/A din data de 14 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs în casaţie inculpartul A., prin apărător ales la data de 24 octombrie 2025, cerere înaintată instanţei de pe mail-ul apărătorului ales, ce a fost înregistrată la registratura Curţii de Apel Galaţi la aceeaşi dată.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi la data de 24 octombrie 2025 şi părţilor conform dovezii de comunicare aflate la dosarul cauzei.

În cauză nu au fost depuse concluzii scrise.

După efectuarea comunicării prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel Galaţi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei Penale, la data de 14 noiembrie 2025, sub nr. x/2022, fiind repartizat aleatoriu Completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeaşi dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 27 octombrie 2025.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casaţie, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convenţional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. a stabilit că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c) şi semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie (lit. d), rezultând, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convenţional al titularului, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată următoarele:

Cererea de recurs în casaţie formulată de condamnatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Cererea îndeplineşte şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A., care a formulat şi apel în cauză.

Cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele şi prenumele recurentului inculpat, domiciliul acestuia, decizia împotriva căreia a formulat cerere de recurs în casaţie, cererea fiind semnată de inculpat.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În cuprinsul motivării a susţinut că instanţa a respins solicitarea inculpatului de a beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, deşi a primit adresa din partea organelor de cercetare penalălegat de faptul că, în urma denunţului s-a deschis dosar penal, iar inculpatul a fost arestat, şi că A. beneficiază de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A solicitat ca instanţa să aibă în vedere şi faptul că inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, faţă de infracţiunea de conducere fără permis prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., astfel că maximul prevăzut de lege este între 4 luni şi 8 luni pentru infracţiunea dedusă judecăţii. Or, instanţa de fond a aplicat pentru această faptă pedeapsa de 2 ani închisoare, o pedeapsă foarte mare.

A mai susţinut că, faţă de pedeapsa primită pentru infracţiunea de furt, de 6 ani închisoare, instaţa ar fi trebuit să ţină cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, că a avut o atitudine procesuală corectă, trei copii minori în întreţinere, iar partea vătămată nu a putut dovedi prejudiciului creat.

În continuare, apărarea a arătat că instanţa a motivat condamnarea pe motive rasiale, afirmând că inculpatul face parte dintr-o familie de rromi cunoscută cu antecedente penale, fapt ce contravine Constituţiei şi Drepturilor Omului.

Concluzionând, a solicitat, faţă de aspectele invocate, reanalizarea situaţiei juridice a inculpatului, ţinând cont de toate aspectele invocate, iar în rejudecare să facă aplicarea disp. art. 75 alin. (2) din C. pen., urmând a dispune reducerea pedepsei aplicate către minimul prevăzut de lege, aplicând şi disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Inculpatul a apreciat că este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat admiterea în principiu a cererii.

De asemenea, a solicitat ca, în temeiul art. 441 din C. proc. pen. să se dispună suspendarea executării pedepsei, impunând obligaţiile prevăzute de art. 215 din C. pen.

Înalta Curte reţine că, printre alte condiţii, admiterea în principiu a recursului în casaţie este condiţionată de constatarea că motivul pe care aceasta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin raportare la criteriile de exigenţă ale condiţiei supuse analizei şi la sfera cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică şi jurisprudenţă, se reţine că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.

În cuprinsul motivării, recurentul inculpat A. a susţinut că instanţa a respins solicitarea sa de a beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, deşi a primit adresa din partea organelor de cercetare penală legat de faptul că, în urma denunţului formulat de acesta a fost deschis dosar penal, iar inculpatul din acea cauză a fost arestat, astfel că ar fi trebuit să beneficieze de cauza legală de reducere a pedepsei prevăzute de dispoziţiile legale antemenţionate.

A învederat şi faptul că a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, faţă de infracţiunea de conducere fără permis prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., astfel că maximul prevăzut de lege este între 4 luni şi 8 luni pentru infracţiunea dedusă judecăţii. Or, instanţa de fond a aplicat pentru această faptă pedeapsa de 2 ani închisoare, o pedeapsă foarte mare, în opinia recurentului inculpat.

A mai susţinut că, faţă de pedeapsa primită pentru infracţiunea de furt, de 6 ani închisoare, instanţa ar fi trebuit să ţină cont de faptul că nu are antecedente penale, că a avut o atitudine procesuală corectă, trei copii minori în întreţinere, iar partea vătămată nu a putut dovedi prejudiciul creat.

În continuare, apărarea a arătat că instanţa a motivat condamnarea pe motive rasiale, afirmând că inculpatul face parte dintr-o familie de rromi cunoscută cu antecedente penale, fapt ce contravine Constituţiei şi Drepturilor Omului.

Concluzionând, a solicitat, faţă de aspectele invocate, reanalizarea situaţiei juridice a inculpatului, ţinând cont de toate aspectele invocate, iar în rejudecare să facă aplicarea disp. art. 75 alin. (2) din C. pen., urmând a dispune reducerea pedepsei aplicate către minimul prevăzut de lege, aplicând şi disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Inculpatul a apreciat că este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat admiterea în principiu a cererii.

De asemenea, a solicitat ca, în temeiul art. 441 din C. proc. pen. să se dispună suspendarea executării pedepsei, impunând obligaţiile prevăzute de art. 215 din C. pen.

Înalta Curte reţine că, din modalitatea de reglementare a recursului în casaţie, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, aşadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. doar acele nelegalităţi care afectează limitele şi natura sancţiunii penale aplicate (pedepse principale, complementare, accesorii şi măsuri educative), neputând fi examinate pe această cale alte aspecte de nelegalitate ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, cum nu poate fi cenzurată nici temeinicia reţinerii criteriilor, stărilor şi circumstanţelor de individualizare a pedepsei. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci verifică exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare, fără a putea reevalua chestiunile de fapt, indiferent dacă ele au stat la baza reţinerii existenţei infracţiunii şi calificării ei juridice ori au justificat factual aplicarea legii penale numai sub aspectul tratamentului sancţionator.

Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege, în raport, cu încadrarea juridică dată faptei şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond şi/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 din C. pen.

Astfel, se reţine că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permit instanţei de recurs în casaţie să cenzureze reţinerea sau nereţinerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză.

Pe cale de consecinţă, motivele invocate de recurent referitoare la neaplicarea unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, respectiv cea prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002, nu antamează nelegalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de apel, ci temeinica acesteia şi, ca atare, nu pot fi subsumate cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., care permite reformarea hotărârii definitive doar când pedeapsa aplicată ar fi în alte limite decât cele legale.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 945/A din data de 14 octombrie 2025 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării deciziei penale recurate formulată de inculpatul A., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată că dispoziţiile art. 441 din C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanţei care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completului care judecă recursul în casaţie să suspende executarea hotărârii. Potrivit textului de lege antemenţionat se poate suspenda executarea hotărârii, oportunitatea luării acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanţei. Or, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că această măsură ar fi oportună în acest stadiu procesual (admisibilitatea în principiu a recursului în casaţie) când se analizează doar îndeplinirea formală a condiţiilor art. 434-438 din C. proc. pen., iar admisibilitatea în principiu nu atrage automat suspendarea executării hotărârii definitive de condamnare.

În acest cadru de analiză, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată că, raportat la datele particulare ale cauzei, susţinerile recurentului inculpat nu pot constitui un motiv rezonabil pentru suspendarea executării hotărârii atacate în procedura pendinte.

Pentru aceste considerente, va respinge cererea de suspendare a executării deciziei penale nr. 945/A din data de 14 octombrie 2025 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 945/A din data de 14 octombrie 2025 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

II. Respinge cererea de suspendare a executării deciziei penale nr. 945/A din data de 14 octombrie 2025 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2025.