Cassation dismissed for failure to allege legal error: factual re-evaluation of contraband evidence and statutory recodification excluded from extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1586 din data de 19.12.2024 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2022 s-a dispus:

În temeiul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea la data de 29.06.2022 a infracţiunii de contrabandă asimilată.

În temeiul art. 72 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei pronunţate durata reţinerii din data de 29.06.2022.

În temeiul art. 62 C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 9.000 RON amendă, corespunzătoare a 180 zile-amendă în cuantum de 50 RON/zi-amendă, pe lângă pedeapsa închisorii stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă asimilată.

În temeiul art. 63 alin. (1) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului că în cazul neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului A. pe o durată de 5 ani exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe lângă pedeapsa închisorii stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă asimilată.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului A. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.

În temeiul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 condamnă inculpata B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea la data de 29.06.2022 a infracţiunii de contrabandă asimilată.

În temeiul art. 62 C. pen. s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa de 6.000 RON amendă, corespunzătoare a 120 zile-amendă în cuantum de 50 RON/zi-amendă, pe lângă pedeapsa închisorii stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă asimilată.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei B. pe o durată de 5 ani exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe lângă pedeapsa închisorii stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă asimilată.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei B. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 91-92 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, urmând ca inculpata B. să execute efectiv pedeapsa de 6.000 RON amendă.

În temeiul art. 63 alin. (1) C. pen. s-a aplicat atenţia inculpatei că în cazul neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

S-a încredinţat supravegherea inculpatei către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere pe durata termenului de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlarea mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. a fost obligată inculpata să execute următoarele obligaţii pe durata termenului de supraveghere:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probaţiune Constanţa sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligată inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile la Primăria/Consiliul Local Cogealac sau la Primăria/Consiliul Local Istria.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra conduitei sale viitoare. S-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 96-97 C. pen. privind consecinţele la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul art. 397 C. proc. pen.. rap. la art. 25 C. proc. pen.. cu aplic. art. 1.349 C. civ., art. 1.357 şi urm. C. civ., art. 1.381 şi urm. C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Autoritatea Vamală Română - Direcţia Vamală Bucureşti.

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească în solidar părţii civile suma de 12.614,44 RON daune materiale, reprezentând 651,75 RON taxe vamale, 9.767,96 RON acciză şi 2.194,73 RON TVA.

S-a luat act că partea civilă nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 397 alin. (3) C. proc. pen.. rap. la art. 255 C. proc. pen.. s-a dispus restituirea către inculpaţi a celor 2 telefoane mobile, depuse la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanţa conform Dovezii seria x din 12.10.2022.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a confiscat de la inculpaţi cantitatea de 1.389 pachete de ţigarete depuse la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanţa conform Dovezii seria x din 29.07.2022.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. au fost obligaţi inculpaţii să plătească câte 5.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în cuantum total de 10.000 RON, din care 8.000 RON reprezintă cheltuieli efectuate pe parcursul urmăririi penale.

1.2. Hotărârea pronunţată în apel:

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel, inculpaţii A. şi B..

Prin decizia penală nr. 1019/P din data de 31.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022 în baza art. 421 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B., împotriva sentinţei penale nr. 1586 din data de 19.12.2024 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2022.

1.3. Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie, inculpatul A., pe mail, la data de 08 septembrie 2025, personal şi prin apărător ales, avocat C., prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată prin apărător ales, în esenţă, a solicitat, admiterea recursului în casaţie şi pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului A., motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, referitoare la contrabanda asimilată.

În continuare s-a făcut referire la decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a CCR, publicată în M. Of. la data de 5 mai 2022 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a disp. prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României care a reţinut că în cazul infracţiunii de contrabandă asimilată, trebuie stabilită o limită valorică pentru o justă individualizare a pedepsei.

S-a arătat că la data de 19 iunie 2022 prevederile art. 270 alin. (3) din Codul vamal au fost puse în acord cu decizia CCR nr. 176 din 24 martie 2022 şi, prin urmare începând cu această dată au intrat în vigoare disp. art. 270 alin. (3) din Codul vamal, astfel cum au fost puse în acord cu decizia instanţei de control contencios.

S-a arătat că la 29 iunie 2022, data efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului A. nu au fost identificate bunuri care să fi provenit din contrabandă, ci doar la magazinul care aparţinea coinculpatei B..

De asemenea, a arătat că toate acţiunile inculpatului A. (interceptări, declaraţii ale martorilor, înregistrări video) s-ar fi situat în timp anterior datei de 29.06.2022 (data efectuării percheziţiei). Niciun martor nu a declarat în sensul că ar fi cumpărat sau că ar fi deţinut inculpatul A. ţigări de contrabandă ulterior datei de 19.06.2022.

Interceptările convorbirilor ce au fost redate şi în cuprinsul hotărârii de condamnare vizează perioade anterioare datei de 19.06.2022.

Din procesul-verbal de revizionare a imaginilor surprinse de camera de supraveghere instalată ca urmare a admiterii cererii de supraveghere video-audio, în baza mandatului de supraveghere tehnică cu nr. x/15.04.2022 se arată că mai multe persoane, unele neidentificate de sex masculin, ar fi transportat din autoturism "în mod repetat bunuri, unele dintre acestea având aspect de cutii de tigarete pe care le introduce B., precum şi magazia aferentă înterprinderii individuale."

Astfel, nefiind o certitudine cu privire la care şi câte dintre respectivele cutii ar fi avut aparenţa unor cutii de ţigarete, conţinutul bunurilor transportate, cutii de ţigarete sau alte cutii ori dacă erau cutii de ţigarete de contrabandă sau care purtau timbre de siguranţă (în condiţiile în care societatea comercializa în mod legal conform obiectului de activitate şi ţigarete -de la D.), etc. rezultă că stabilirea ca dată a epuizării faptei astfel cum a fost retinută în rechizitoriu este anterioară datei de 29.06.2022, anterior modificării legislative care a reincriminat fapta de contrabandă asimilată prin indicarea limitei valorice.

Aşadar, s-a susţinut că intervenţia din partea Curţii Constituţionale nu poate avea decât valoarea unei dezincriminări a infracţiunii de contrabandă asimilată, neputându-se considera că latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) se poate regăsi în plenitudinea sa în alt text de lege incriminator.

Prin urmare, s-a arătat că de la momentul publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial, respectiv de la data de 5 mai 2022, infracţiunea de contrabandă asimilată prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost abrogată ca efect al deciziei nr. 176/2022.

Apoi, a fost reincriminată la data de 19 iunie 2022 prin O.U.G. nr. 85/2022 şi, de aceea s-a susţinut că instanţele trebuiau să analizeze doar actele materiale săvârşite după data de 19 iunie 2022 .

Din aceasta perspectiva inculpatul A. a arătat că nu a săvârşit niciun act material după această perioadă.

Acuzaţia că ţigaretele ar fi fost deţinute de inculpat în data de 29 iunie 2022 nu are nicio corespondenţă probatorie. Ţigaretele se aflau în proprietatea şi posesia întreprinderii individuale B., la sediul acestei societăţi şi nu la inculpatul A..

Ca atare, s-a arătat că ţinând cont de natura acuzaţiei şi de faptul că la data de 29 iunie 2022 inculpatul A. nu deţinea vreo marfă accizabilă, acuzaţia este nefondată.

Deopotrivă, s-a arătat că, în mod nelegal, s-a dispus obligarea inculpaţilor în solidar la plata către partea civilă a pretenţiilor solicitate, având în vedere că acestea fuseseră deja achitate pe parcursul procesului penal.

În final, a solicitat admiterea recursului în casaţie, având în vedere că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală şi, de aceea a solicitat achitarea şi respingerea acţiunii civile ca fiind nefondată.

Prin a doua cerere de recurs în casaţie depusă de inculpatul s-a solicitat admiterea recursului în casaţie şi trimiterea cauzei spre rejudecare ori, după caz, pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) şi c) C. proc. pen.., întrucât:

- nu există probe directe (înregistrări, martori, urme materiale) care să ateste vinovăţia sa;

- organele judiciare nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a afla adevărul;

- instanţa de fond nu a administrat probele esenţiale pentru justa soluţionare;

- hotărârea se bazează pe deducţii şi interpretări ale probelor indirecte, ceea ce contravine principiului in dubio pro reo.

A mai susţinut că instanţa şi organele de urmărire penală nu au analizat probele propuse de apărare şi nu au căutat să stabilească adevărul în mod complet şi imparţial.

Deopotrivă, a arătat că refuzul instanţei şi al organelor de urmărire penală de a administra probele solicitate de apărare reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare, consacrat şi de art. 24 din Constituţie şi art. 6 CEDO.

Prin urmare, condamnarea bazată exclusiv pe probe indirecte încalcă art. 6 din CEDO privind prezumţia de nevinovăţie.

La data de 13 octombrie 2025, prin email, apărătorul ales al inculpatului, avocat C. a solicitat, în conf. cu disp. art. 441 din C. proc. pen. a formulat o cerere privind suspendarea executării pedepsei.

Curtea de Apel Constanţa, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A. cu menţiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, după cum urmează: Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa la data de 11 septembrie 2025, inculpatei B. la data de 15 septembrie 2025, părţii civile Direcţia Regională Vamală Bucureşti la data de 16 septembrie 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A. nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 octombrie 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 26 noiembrie 2025, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/P din data de 31 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Analizând îndeplinirea condiţiilor mai sus enumerate, se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 1019/P din data de 31.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022 este formulată în termenul de 30 zile de la comunicarea hotărârii atacate, fiind îndeplinite dispoziţiile prev. de art. 435 C. proc. pen.

De asemenea, se constată că decizia penală nr. 1019/P din data de 31.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022 face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie conform art. 434 alin. (1) C. proc. pen.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1), (2) şi 6 C. proc. pen. privind calitatea procesuală a persoanei care poate promova recurs în casaţie se constată că acestea sunt îndeplinite. Totodată, şi în ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. se constată că sunt îndeplinite, în sensul menţionării numelui, prenumelui şi domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Însă, în ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. se constată că nu este îndeplinită, în sensul că, deşi inculpatul A. în cuprinsul cererii a indicat cazul de casare pe care îşi întemeiază cererea, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., motivele concret invocate nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În speţă, se observă că, toate susţinerile inculpatului A. din cuprinsul cererii de recurs în casaţie invocate în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., presupun reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, or, acestea nu pot fi valorificate în contextul vreunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

Mai exact, argumentele inculpatului A. prin care susţin că instanţa de apel a dispus în mod greşit condamnarea (nesusţinută de probe, existând dubii/indicii în ceea ce îl priveşte; întrucât potrivit deciziei CCR nr. 176/24.03.2022, până la data de 19 iunie 2022, când a intrat în vigoare noua reglementare nu ar fi trebuit să se ţină cont de probele administrate până la respectiva dată, întrucât fapta nu era prevăzută de Legea nr. 86/2006; la percheziţie nu au fost găsite ţigări ci doar într-o anexă al unui magazin şi în lipsa altor probe certe), respectiv se evocă situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel ori interpretarea dată de aceasta probatoriului administrat în cauză constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel.

În concret, se reţine că motivele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează temeinicia soluţiei de condamnare a cărei analiză presupune reevaluarea probatoriului administrat.

Practic, recurentul susţine că soluţia de corectă în cauză este cea de achitare pentru presupusa faptă reţinută în sarcina acestuia, întrucât situaţia factuală a fost stabilită în mod greşit de către instanţa de apel printr-o analiză greşită a mijloacelor de probă administrate în cauză.

Or, solicitarea de reapreciere a probatoriului administrat, cu consecinţa schimbării situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel nu se subsumează cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Critici cum sunt vinovăţia inculpatului, circumstanţele comiterii faptei sau modul de apreciere a probatoriului nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie, scopul căii extraordinare de atac fiind, reformarea numai sub aspect legal, de drept, iar nu faptic, a hotărârii definitive.

Aşadar, starea de fapt reţinută în cauză cu titlu definitiv şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare.

Prin urmare, motivele invocate în cererea de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. nu se circumscriu vreunui caz de recurs în casaţie dintre cele prevăzute expres şi limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., ceea ce conduce la concluzia că îndeplinirea formală a unei condiţii, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casaţie.

Or, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, împrejurare ce atrage nerespectarea condiţiei de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. De altfel, invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie, argumentele prezentate de recurenţi trebuind să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, ceea ce nu este cazul în speţă.

În consecinţă, se constată că în cauză nu este îndeplinită şi condiţia de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Mai mult decât atât, aspectele invocate de inculpat au fost analizate prin hotărârea recurată.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de inculpatul A. în raport de inadmisibilitatea cererii de recurs în casaţie nu se mai impune analiza cererii de suspendare a executării deciziei recurate, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 441 C. proc. pen., referitoare la admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie.

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/P din data de 31 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022 nu îndeplineşte, în mod cumulativ, condiţiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/P din data de 31 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.