Inadmissibility of appeal on points of law against a ruling on reopening a trial in absentia under Art. 434(2)(b) C. proc. pen.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed as inadmissible the appeal on points of law filed by a convicted defendant against the Court of Appeal’s decision, ordering the appellant to pay 100 RON in judicial fees; the case concerned a challenge to an appellate ruling that had previously rejected the defendant's motion to reopen criminal proceedings due to an alleged trial in absentia. The defendant argued the original conviction relied on illegally obtained evidence, but the ICCJ determined that the appeal on points of law was procedurally barred because it was directed against a decision rendered in a specific proceeding to reopen a trial in absentia, a category of judgments explicitly excluded from this extraordinary remedy. Relying on Article 434(2)(b) of the Code of Criminal Procedure, which prohibits appeals on points of law against decisions regarding the reopening of proceedings in cases of trials in absentia, the court applied the principle of procedural legality and Article 129 of the Constitution, concluding that the appellate decision became final and the remedy was unavailable.
Legislator headnote
AI generatedart. 469 alin. (4) C. proc. pen, art. 466 C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 438 alin. (1) din C. proc. pen; Inadmissibility of appeal on points of law against a ruling on reopening a trial in absentia under Art. 434(2)(b) C. proc. pen: The defendant argued the original conviction relied on illegally obtained evidence, but the ICCJ determined that the appeal on points of law was procedurally barred because it was directed against a decision rendered in a specific proceeding to reopen a trial in absentia, a category of judgments explicitly excluded from this extraordinary remedy. Relying on Article 434(2)(b) of the Code of Criminal Procedure, which prohibits appeals on points of law against decisions regarding the reopening of proceedings in cases of trials in absentia, the court applied the principle of procedural legality and Article 129 of the Constitution, concluding that the appellate decision became final and the remedy was unavailable.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for dismissing the appeal on points of law as inadmissible because the conditions for admission under Articles 434-438 were not cumulatively met.
Basis for ordering the recorrent to pay 100 RON as advance judicial costs to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:
1.1. Prin sentinţa penală nr. 193 din 26.11.2024, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2024, în baza art. 469 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 466 C. proc. pen., s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul-condamnat A. condamnat prin sentinţa penală nr. 161/1.09.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Botoşani, desfiinţată în parte şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 162/15.02.2024 a Curţii de Apel Suceava.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul-condamnat să plătească suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
1.2. Împotriva acestei sentinţe penale, a formulat apel, inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 1104/16.10.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Suceava s-a respins ca nefondată cererea inculpatului apelant A. de repunere în termenul de apel, iar în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins ca tardiv, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 161/1.09.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Botoşani.
1.3. Prin decizia nr. 215 din data de 28 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024 în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 193 din 26.11.2024 a Tribunalului Botoşani.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul condamnat A. la plata către stat a sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Împotriva deciziei nr. 215 din data de 28 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, a formulat cerere de recurs în casaţie condamnatul A. la data de 16 septembrie 2025, data poştei-dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Suceava, fără a indica vreun caz de casare dintre cele prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În esenţă, a susţinut că a fost condamnat în lipsă, prin probe obţinute în mod ilegal, motiv pentru care se impunea redeschiderea procesului penal potrivit art. 466 alin. (1) şi (2) rap. la art. 469 din C. proc. pen.
Curtea de Apel Suceava, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie formulată de către condamnatul A. cu menţiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, după cum urmează: Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la data de 29 septembrie 2025 şi părţilor civile Serviciului Judeţean de Ambulanţă Botoşani 01 octombrie 2025, respectiv B. la data de 02 octombrie 2025 .
Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de către recurentul condamnat A. nu au fost depuse concluzii scrise.
Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de către recurentul condamnat A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29 octombrie 2025 stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 26 noiembrie 2025 fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului şi întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra cererilor de recurs în casaţie.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul-persoană condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 215 din data de 28 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conţinutul cererii) şi art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de către recurentul condamnat A., împotriva deciziei nr. 215 din data de 28 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024 este inadmisibilă pentru cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., purtând titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Se constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul condamnat A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.
Potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., "recursul în casaţie poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel", iar conform alin. (2) "Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:
a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;
b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;
c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;
d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării;
e) soluţiile pronunţate cu privire la infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate."
Se reţine că recurentul condamnat A. a formulat cerere de recurs în casaţie împotriva unei decizii pronunţate în procedura prevăzută de art. 466 şi urm. din C. proc. pen., referitoare la redeschiderea procesului penal în cazul judecării unei persoane în lipsă.
Or, această cale de atac este rezervată deciziilor pronunţate în apel, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, recursul în casaţie fiind, ca atare, inadmisibil.
Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Prin urmare, având în vedere că decizia penală atacată este o hotărâre pronunţată în materia redeschiderii procesului penal, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în casaţie potrivit art. 434 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen.
Constatarea anterior menţionată face inutilă verificarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.
Pentru argumentele prezentate, având în vedere că recurentul-persoană condamnată a formulat cerere împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu recurs în casaţie, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-persoană condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 215 din data de 28 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în cauză nefiind îndeplineşte în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen.,
Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul-persoană condamnată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-persoană condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 215 din data de 28 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă recurentul-persoană condamnată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.