Driving-without-license conviction stands; extraordinary appeal inadmissible for procedural defects.

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de contestatorul A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 176 din 29 septembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Şimleu Silvaniei în dosarul nr. x/2020, în baza art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

S-a constatat că infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul A. în cauză a fost săvârşită în termenul de încercare al liberării condiţionate din executarea pedepsei rezultante de 4 ani şi 8 luni închisoare - ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii - aplicată ca urmare a contopirii pedepselor pentru infracţiunile de furt calificat şi conducere fără permis, prin sentinţa penală nr. 173/17.12.2014 din dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei. Prin sentinţa penală nr. 66/12.02.2018 a Judecătoriei Dej, inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 20.02.2018 cu un rest de executat de 531 zile.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei rezultante de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 173/17.12.2014 din dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei şi s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 531 zile.

Potrivit art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin hotărâre restul neexecutat de 531 zile de închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă finală de 2 ani şi 531 zile închisoare în regim de detenţie.

De asemenea, s-au revocat vechile forme de executare şi s-a dispus emiterea noilor forme de executare, deducând la zi pedeapsa executată.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr. 780/A din 15 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 176 din 29.09.2023 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., acesta a fost obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva hotărârii date în apel a formulat contestaţie în anulare condamnatul A., pe rolul Curţii de Apel Cluj fiind format dosarul nr. x/2025.

Prin decizia penală nr. 969 din 04 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 432 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 780/A din 15 mai 2024 a Curţii de Apel Cluj (dosar nr. x/2020).

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 600 de RON. Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, av. B., în cuantum de 753 RON, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Decizia penală nr. 969 din 04 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a fost comunicată contestatorului A. la 02 iulie 2025, iar Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la 26 iunie 2025. 30 de zile de la comunicarea deciziei atacate către contestator s-au împlinit la data 04 august 2025.

La data de 03 iulie 2025 (data plic), contestatorul condamnat A. a formulat o "cale extraordinară atac" solicitând să fie analizată decizia Curţii de Apel Cluj Napoca care "nu doreşte sub nicio formă să-mi dea dreptate prin solicitarea pe care am făcut-o, aceea de a-mi prescrie acest dosar x/2020", considerând că, la momentul hotărârii de condamnare, era împlinit termenul de prescripţie 5 ani, redus de la 5 ani şi 2 luni conform O.U.G. nr. 34/2020 raportat la decizia Curţii Constituţionale nr. 152/2020. Contestatorul nu şi-a întemeiat în drept solicitarea formulată.

Cererea a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care, prin adresa din 14 iulie 2025, a trimis-o Curţii de Apel Cluj, în temeiul art. 20 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Ca urmare cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, sub numărul de dosar x/2025, având obiect contestaţie în anulare, iar la termenul de dezbateri din 08 octombrie 2025, ca urmare a precizărilor făcute în şedinţa de judecată de către condamnat şi apărătorul ales al acestuia, în sensul că înţelege să se prevaleze de cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. prin raportare la decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 februarie 2025, instanţa a recalificat calea de atac din contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 969 din 04 iulie 2025 în recurs în casaţie faţă de aceeaşi decizie.

În consecinţă, prin decizia penală nr. 1468 din 08 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2025, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 433 şi urm. C. proc. pen., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi s-a declinat către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a căii extraordinare de atac - recurs în casaţie - formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 969 din 04 iunie 2025 a aceleiaşi instanţe, dată în dosarul nr. x/2025.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la 09 octombrie 2025.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a expirat la data de 20 octombrie 2025, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 31 octombrie 2025. La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie era îndeplinită.

La data de 19 noiembrie 2025 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul A. apare ca inadmisibilă în principiu întrucât în cauză nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. [nefiind respectate condiţiile de la art. 434, art. 436 alin. (1), art. 437 alin. (1) lit. b) şi c) şi art. 438 C. proc. pen..].

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalităţii, pe de o parte, şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, la conţinutul cererii şi la cazurile de casare.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Stabilind categoriile de hotărâri supuse recursului în casaţie, art. 434 C. proc. pen. prevede, în alin. (1), că pot fi atacate cu această cale extraordinară de atac deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, cu excepţia celor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, pentru ca, în alin. (2), să enumere expres hotărârile care nu sunt susceptibile a fi reformate pe această cale.

Pe de altă parte, reglementând conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabileşte că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c), precum şi semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie (lit. d).

Rezultă, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum şi voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, respectiv motivele în fapt şi în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs.

Aşa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conţinut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiţie de admisibilitate a recursului în casaţie, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 969 din 04 iunie 2025 împotriva căreia s-a declarat calea extraordinară de atac, nu se regăseşte între cele avute în vedere de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., fiind pronunţată de Curtea de Apel Cluj într-o cauză având ca obiect contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 780/A din 15 mai 2024 dată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020, aşadar nu ca instanţă de apel.

Pe de altă parte, recurentul, care în faţa Curţii de Apel Cluj a avut calitatea de contestator condamnat, nu se numără printre titularii căii extraordinare de atac, aceştia fiind expres şi limitativ prevăzuţi de lege, situaţie în care sunt încălcate şi dispoziţiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, se observă că cererea întruneşte doar condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele şi prenumele şi locul de detenţie al recurentului şi are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o, nefiind îndeplinite cerinţele de la lit. b) şi c) de vreme ce, deşi a expus motivele de fapt care l-au determinat să promoveze calea extraordinară de atac, recurentul nu a indicat hotărârea atacată (prin menţionarea numărului şi a datei în care a fost pronunţată) şi nici vreunul din motivele de casare expres reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., aceste aspecte fiind precizate abia în faţa Curţii de Apel Cluj, în şedinţa de judecată din 08 octombrie 2025, aşadar cu mult după expirarea celor 30 de zile de la comunicarea deciziei atacate.

În aceste condiţii, întrucât cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul A. nu îndeplineşte mai multe condiţii esenţiale din cele prevăzute de art. 440 C. proc. pen., fiind promovată de către o persoană fără calitate împotriva unei hotărâri ce nu se regăseşte printre cele la care face referire art. 434 alin. (1) C. proc. pen., iar conţinutul său nu respectă forma reglementată de art. 437 C. proc. pen., din perspectiva indicării în concret a hotărârii atacate (aspect lămurit abia la 08 octombrie 2025) şi a motivării în drept, atâta timp cât, în termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei atacate, nu a fost invocat niciunul din cazurile de recurs în casaţie expres reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă în principiu.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 969 din 04 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2025.