Cassation inadmissibility: re-evaluation of factual and evidentiary matters under the exclusive legal review standard

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2025

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 310 din data de 19.12.2024 a Tribunalului Cluj, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., printre alţii, a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, în regim de detenţie pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, faptă prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., i-a fost interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat precum şi dreptul de a comunica cu martorii B. şi C., pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi n) din C. pen., a fost interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat precum şi dreptul de a comunica cu martorii B. şi C..

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, în scopul consumului propriu, faptă prev. de art. 4 alin. (2) din Legea 143/2000.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatei prin prezenta, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu 2 luni, în final inculpata urmând să executare pedeapsa principală de 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 din C. pen., i-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsa complementară, exerciţiul drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu martorii B. şi C., pe o perioadă de doi ani.

Conform art. 45 din C. pen., i-a fost interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat precum şi dreptul de a comunica cu martorii B. şi C..

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 208 din C. proc. pen. a fost menţinută măsura controlului judiciar al inculpatei A. dispusă prin ordonanţa procurorului din data 13.10.2023.

S-a dispus confiscarea specială de la inculpata A.:

a)În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a cantităţilor de:

- 0,83 grame substanţă care conţine 3-Chlorometcathinone (3-CMC), introdusă într-o punguţă din material plastic transparent cu ziplock (proba înaintată), ambalată şi sigilată cu sigiliul MAI cu nr. 18810 şi predată organelor de cercetare penală conform procesului-verbal nr. x/08.09.2023 (Vol 2 d.u.p.);

b)În baza art. 112 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 197 din C. proc. pen. a următoarelor bunuri cu privire la care există date că au fost folosite sau au fost destinate să fie folosite la săvârşirea infracţiunilor:

- un rucsac de culoare neagră cu roşu, inscripţionat "D.";

- un cântar electronic de formă ovală şi culoare gri cu negru.

c) În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. a sumei de 1500 de RON obţinută de inculpata A. ca urmare a vânzării de droguri de mare risc.

În temeiul art. 2502 din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanţele procurorului D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj din datele de 06.11.2023 şi 27.11.2023.

În baza disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii E., F., G., H., I., J., A. şi K. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Conform disp. art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, au fost informaţi inculpaţii E., F., G., H., I., J., A. şi K. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul disp. art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., constatând culpa procesuală a inculpatei, aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, printre alţii, la plata sumei de 8400 RON (din care 2400 RON în cursul urmăririi penale).

Prin decizia penală nr. 938/A/2025 din data de 26 mai 2025, Curtea de Apel

Cluj, secţia Penală şi de Minori, printre altele, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, printre altele, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 310/19.12.2024 a Tribunalului Cluj, secţia penală.

Împotriva deciziei penale nr. 938/A/2025 din data de 26 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, inculpata A. a declarat recurs în casaţie.

La data de 15.09.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A., prin avocat.

Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpata A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curtea de apel.

Prin recursul în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casaţie vizează, aşadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare, în conformitate, cu dispoziţiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura inculpatului.

În ceea ce priveşte cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., inculpata A. a indicat în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi motivarea acestuia.

În acest sens, a considerat că fapta pentru care A. a fost condamnată nu este prevăzută de legea penală întrucât substanţa "cristal" care s-a susţinut că a fost achiziţionată de la aceasta de către martorii B. şi C. nu face parte din Tabelul -anexă nr. 1 din Legea 143/2000, lipsind obiectul material - componentă esenţială a laturii obiective a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În raport cu actele materiale reţinute în sarcina inculpatei faţă de martorii B. şi C., a menţionat că nicio probă administrată în cauză nu a susţinut faptul că substanţa "cristal" achiziţionată de la inculpată este 3-CMC (3 Chloromethcathinone).

În aceste limite, a considerat că instanţa de apel trebuia să constate că latura obiectivă a infracţiunii de trafic de drog de mare risc nu se verifică pentru că substanţa "cristal" nu face parte din Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000.

Cu privire la actul material reţinut în raport cu colaboratorul autorizat, a arătat că, în accepţiunea CEDO, criteriul preţului ridicat constituie un element specific provocării la săvârşirea de infracţiuni. Acest fapt trebuie dublat de lipsa unor probe de la dosar care să arate modul în care s-a stabilit legătura colaboratorului cu inculpata. Această "omisiune" este generată de faptul că iniţiativa de a contacta inculpata a aparţinut colaboratorului, lipsa acestor probe denotă ascunderea şi a altor împrejurări care sunt considerate provocare, respectiv: încurajare insistentă; reînnoirea ofertei în pofida refuzului iniţial; promisiunea de avantaje financiare, cum ar fi creşterea preţului peste medie, apelarea la compasiunea inculpatei.

A considerat că oferirea unui preţ dublu faţă de cel practicat pentru lg de substanţa alături de lipsa oricăror altor dovezi obiective în care colaboratorul ar fi intrat în presupusa legătură cu inculpata reclamă reţinerea provocării la săvârşirea infracţiunii şi conjugat lipsa laturii obiective a infracţiunii.

A solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000.

În ceea ce priveşte sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurent, aceasta vizează acele situaţii în care, fie nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa cărora a operat dezincriminarea.

Din motivarea acestui caz de recurs în casaţie, Înalta Curte constată că pe această cale se urmăreşte reaprecierea materialului probator, a situaţiei de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de apel, solicitându-se o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor; precum şi unele aspecte care au fost invocate şi analizate în camera preliminară şi care nu pot fi analizate în recurs în casaţie. Or, acestea nu se încadrează în chestiunile de drept ce pot fi analizate de instanţa de recurs.

Analiza probatoriului, cu accent pe forţa probantă a mijloacelor de probă, pentru a susţine vinovăţia sau lipsa acesteia şi netemeinicia deciziei instanţei de apel, nu se poate realiza în procedura pendinte.

Astfel, în condiţiile în care, inculpata A. critică situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, argumentaţia acesteia bazându-se pe presupusele contradicţii factuale ce ar exista în cuprinsul probatoriului administrat în cauză, precum şi latura subiectivă a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei, motivele de recurs nu pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că îndeplinirea formală a unei condiţii, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei nr. 938/A din 26 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei nr. 938/A din 26 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2025.