Admissibility of cassation in criminal homicide cases: requirement to identify specific casation grounds versus mere re-evaluation of factual evidence
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the cassation appeals filed by two defendants in principle for a full review before a three-judge panel, while dismissing the appeal of the third defendant as inadmissible for being filed late and failing to specify a valid casation ground; this decision resolves the procedural admissibility stage of a criminal case where a first-instance tribunal and an appellate court had previously convicted three individuals for homicide and attempted homicide, with the homicide convictions relying on joint authorship theories. The core legal dispute involved the defendants' argument under Article 438(1)(7) of the Code of Criminal Procedure that they were convicted for facts not defined by penal law because they allegedly did not directly inflict the fatal blow, a claim the High Court found to have apparent sustainability regarding the objective elements of joint authorship, whereas the third defendant's general denial of involvement was deemed insufficient to meet the strict formal requirements for cassation. The decisive legal basis rests on the formal admissibility criteria of Articles 435, 436, and 437 of the Code of Criminal Procedure, specifically distinguishing between substantive merits and the strict procedural limits of cassation, which permits only the review of legal conformity with express casation grounds without re-evaluating the evidentiary record or factual findings established by lower courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 188 alin. (1) C. pen, art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen, art. 396 alin. (2) C. proc. pen, art. 66 C. pen, art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen, art. 65 C. pen; Admissibility of cassation in criminal homicide cases: requirement to identify specific casation grounds versus mere re-evaluation of factual evidence: The core legal dispute involved the defendants' argument under Article 438(1)(7) of the Code of Criminal Procedure that they were convicted for facts not defined by penal law because they allegedly did not directly inflict the fatal blow, a claim the High Court found to have apparent sustainability regarding the objective elements of joint authorship, whereas the third defendant's general denial of involvement was deemed insufficient to meet the strict formal requirements for cassation. The decisive legal basis rests on the formal admissibility criteria of Articles 435, 436, and 437 of the Code of Criminal Procedure, specifically distinguishing between substantive merits and the strict procedural limits of cassation, which permits only the review of legal conformity with express casation grounds without re-evaluating the evidentiary record or factual findings established by lower courts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for admitting the cassation appeals in principle for defendants B and C, allowing the case to proceed to a full panel.
Legal basis for dismissing the cassation appeal of defendant A as inadmissible due to procedural deficiencies.
Provision cited to impose judicial costs on the defendant whose appeal was declared inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A., B. şi C., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 184 din 11.04.2024 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2021, între altele, s-au dispus următoarele:
I.1. În temeiul art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor (victima D.).
În temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 66 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta) pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta), pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
I.2. În temeiul art. 188 alin. (1) cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnă inculpatul C. la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor (victima E.).
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta) pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta), pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 38 rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul de o treime din cea de-a doua pedeapsă, respectiv 1 an şi 8 luni, pedeapsa rezultantă fiind de 13 ani şi 8 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost aplicată, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta), pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., au fost deduse din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reţinerii şi arestării preventive de la 11.08.2021 la zi.
În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., s-a constatat legalitatea şi temeinicia şi s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul C. prin încheierea nr. 185/12.08.2021, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Dolj.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C., în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.
II. 1. În temeiul art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor (victima D.).
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta) pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta), pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
II. 2. În temeiul art. 188 alin. (1) cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor (victima E.).
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta) pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta), pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 38 rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul de o treime din cea de-a doua pedeapsă, respectiv 1 an şi 8 luni, pedeapsa rezultantă fiind de 11 ani şi 8 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta), pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reţinerii şi arestării preventive de la 11.08.2021 la zi.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., s-a constatat legalitatea şi temeinicia şi s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul B. prin încheierea nr. 185/12.08.2021, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Dolj.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B., în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.
III.1. În temeiul art. 47 rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tentativă la omor (victima D.).
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta) pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta), pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
III.2. În temeiul art. 47 rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la omor (victima E.).
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta) pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta), pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 38 rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul o treime din cea de-a doua pedeapsă, respectiv 1 an şi 8 luni, pedeapsa rezultantă parţială fiind de 13 ani şi 8 luni închisoare.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 3008/18.10.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 1033/24.09.2020 a Curţii de Apel Craiova, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violente, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. şi la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prev. de art. 206 alin. (1) C. pen., fiindu-i aplicate, pe lângă fiecare pedeapsa principală, pedepsele complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi n) C. pen., pe o perioadă de 2 ani şi pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 65 alin. (1) şi (3) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi n) C. pen. (fapte săvârşite la data de 26.06.2016).
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 2211/10.09.2020 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelate la data de 13.10.2020, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (1) şi (2) C. pen. şi la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 C. pen., fiindu-i aplicate, pe lângă fiecare pedeapsa principală, pedepsele complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), şi) b C. pen., pe o perioadă de 2 ani şi pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 65 alin. (1) şi (3) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (fapte săvârşite la data de 02.03.2020).
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 57/14.01.2021 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin necontestare la data de 26.01.2021, au fost contopite pedepsele anterior menţionate, fiind stabilită o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, pe lângă care au fost aplicate pedepsele complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi n) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, şi pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi n) C. pen.
S-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze, săvârşite la data de 10.08.2021 se află în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2211/2020 şi sentinţa penală nr. 3008/2019, iar faptele pentru care a fost condamnat prin aceste ultime două sentinţe se află în concurs.
În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen., a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 1 an şi 8 luni, dispusă prin sentinţa penală nr. 57/2021 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin necontestare la data de 26.01.2021 şi s-a dispus executarea pedepsei.
În temeiul art. 41 alin. (1) C. pen., a fost adăugată la pedeapsa rezultantă parţială stabilită în prezenta cauză, de 13 ani şi 8 luni închisoare, la pedeapsa rezultantă parţială privind infracţiunile concurente, de 1 an şi 8 luni, pedeapsa rezultantă finală fiind de 15 ani şi 4 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a fost aplicată, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori dreptul de a se apropia de aceasta), pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., au fost deduse din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 11.08.2021 la zi, precum şi durata reţinerii şi arestului la domiciliu din dosarul nr. x/2020, de la 02.03.2020 la 23.04.2020.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., s-a constatat legalitatea şi temeinicia şi s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul A. prin încheierea nr. 185/12.08.2021, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Dolj.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea bâtei din lemn cu lungimea de 90 cm şi 3 fragmente din lemn, folosite de inculpaţi la săvârşirea faptei.
Mijloacele de probă anexate la dosarul cauzei, respectiv colet/plic ce conţine trei fragmente din lemn, descoperite în dreptul porţii imobilului de la nr. 46 de pe str. x, mun. Craiova, jud. Dolj, plic sigilat cu autocolant tip "Poliţia Română", au fost conservate alături de dosarul cauzei.
În temeiul art. 25 şi art. 397 C. proc. pen.. cu aplicarea art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/200, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi au fost obligaţi inculpaţii C., B., F. şi A., în solidar, la plata către această parte civilă a sumei de 1034,29 RON, actualizată cu indicele de inflaţiei la data efectivă a plăţii, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată E. şi a sumei de 217 RON, actualizată cu indicele de inflaţiei la data efectivă a plăţii, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată D..
A fost respins capătul de cerere formulat de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova privind actualizarea debitului cu dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente, conform art. 174 şi art. 176 Codul de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului până la data plăţii efective.
În temeiul art. 397 raportat la art. 19 C. proc. pen.., la art. 1.357, art. 1.358 şi la art. 1.391 C. civ.., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă D. şi au fost obligaţi inculpaţii C., B., F. şi A., în solidar, la plata următoarelor sume:
- suma de 10.000 RON, reprezentând daune materiale;
- suma de 25.000 euro, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 397 raportat la art. 19 C. proc. pen.., la art. 1.357, art. 1.358 şi la art. 1.391 C. civ.., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă G. şi au fost obligaţi inculpaţii C., B., F. şi A., în solidar, la plata următoarelor sume:
- suma de 10.000 RON, reprezentând daune materiale;
- suma de 25.000 euro, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 397 raportat la art. 19 C. proc. pen.., la art. 1.357, art. 1.358 şi la art. 1.391 C. civ.., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă G. şi au fost obligaţi inculpaţii C., B., F. şi A., în solidar, la plata următoarelor sumei de 15.000 euro, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 397 raportat la art. 19 C. proc. pen.., la art. 1.357, art. 1.358 şi la art. 1.391 C. civ.., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă H., şi au fost obligaţi inculpaţii C., B., F. şi A., în solidar, la plata următoarelor sumei de 15.000 euro, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariile apărătorilor din oficiu desemnaţi, în faza de camera preliminară şi în faza de judecată, au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul C. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 7.000 RON, din care suma de 300 RON cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.
În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul B. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 7.000 RON, din care suma de 300 RON cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.
În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 7.000 RON, din care suma de 300 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, între alţii, C., A. şi B..
Prin decizia penală nr. 1063 din 20 august 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, între altele, au fost respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C., A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 184 din 11.04.2024 pronunţate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2021.
A fost dedus, în continuare, durata arestului preventiv de la 11.04.2024 la zi.
Au fost obligaţi apelanţii la plata către stat a sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariile apărătorilor din oficiu au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii au formulat cereri de recurs în casaţie inculpaţii C., B. şi A..
1. Recurentul C. a formulat cerere de recurs în casaţie la data de 19.09.2025, indicând cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).
În susţinerea cazului de casare invocat, recurentul a susţinut că soluţia de condamnare pronunţată de instanţele anterioare pentru infracţiunea de omor săvârşită asupra victimei E. este nelegală, fiind fundamentată, în principal, pe declaraţiile martorilor I., J. şi a persoanei vătămate D..
Recurentul a menţionat că a agresat-o pe persoana vătămată D. (tatăl victimei), însă nu l-a agresat sau lovit pe E. (victima infracţiunii de omor).
A criticat faptul că instanţa de apel a reţinut în sarcina sa şi a coinculpaţilor B. şi F. că au lovit concomitent victima, fără a se putea stabili loviturile aplicate de fiecare dintre aceştia, cu excepţia loviturii din zona capului ce ar fi fost aplicată de inculpatul F.. Astfel, prima instanţă a apreciat că este coautor la omor împreună cu ceilalţi care au aplicat lovituri victimei cu intenţia de a ucide, indiferent dacă urmarea s-a produs ca efect conjugat a loviturilor aplicate de fiecare sau a fost cauzată nemijlocit de lovitura unui singur autor.
Recurentul a susţinut că lovitura tanatogeneratoare a fost produsă de F. cu partea mai proeminentă a unei sape, victima fiind lovită în cap de către acesta. Cât priveşte existenţa unor excoriaţii pe corpul victimei, s-a arătat că acestea s-ar fi putut produce de către obiectul tăietor - maceta (deţinută de recurent) sau de obiectul contondent - bâta (deţinută de inculpatul B.). În acelaşi sens, recurentul a invocat concluziile raportului de expertiză medico-legală iniţial, cât şi concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. x din 29.05.2023.
Aşadar, recurentul inculpat C. a solicitat să se constate că există doar participarea sa la conflict, însă infracţiunea de omor pentru care a fost condamnat în calitate de coautor nu este prevăzută de legea penală, în forma de participaţie reţinută de instanţele anterioare, întrucât nu a participat, efectiv, la lovirea victimei E., acesta fiind lovit exclusiv de F..
A considerat că prezenţa sa la conflict nu poate fi reţinută ca formă de participaţie (coautorat) la omor, întrucât violenţele exercitate asupra victimei E. s-au realizat independent de persoana sa, reiterând că actul tanatogenerator, precum şi celelalte leziuni de pe corpul victimei au fost produse exclusiv de inculpatul F..
Pentru motivele prezentate, recurentul inculpat C. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea, în parte, a deciziei pronunţate de instanţa de apel şi pronunţarea unei soluţii de achitare, iar în subsidiar rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Craiova.
2. Recurentul B. a formulat cerere de recurs în casaţie la data de 24.09.2025, indicând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală). Sub aspectul motivelor prezentate în susţinerea cazului de casare, se observă că acestea sunt identice cu cele formulate de recurentul inculpat C., prin care s-a arătat, în esenţă, că lovitura tanatogeneratoare aplicată victimei E. i-a aparţinut inculpatului F.. Şi acest recurent a învderat că a fost prezent la conflict, însă l-a agresat fizic doar pe D. (n.n. victimă a infracţiunii de tentativă la omor) şi nu a interferat cu victima E..
În consecinţă, a solicitat să se constate că hotărârile pronunţate de prima instanţă şi instanţa de apel sunt nelegale şi, pe fond, să se pronunţe fie o soluţie de achitare, fie să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
3. Recurentul A. a formulat cerere de recurs în casaţie la data de 05.10.2025, fără a indica, însă, vreun caz de casare dintre cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În esenţă, recurentul a solicitat admiterea recursului în casaţie şi rejudecarea cauzei, susţinând că a dovedit în faţa instanţelor anterioare faptul că acuzaţiile din rechizitoriu, precum şi hotărârile instanţelor de fond şi apel sunt nelegale.
Suplimentar a solicitat efectuarea unei adrese către secţia de Poliţie nr. 1 din Craiova pentru a elibera o adeverinţă din care să rezulte gradul ridicat de violenţă a membrilor familiei Bărbosu, precum şi a celor din familia inculpatului F..
În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, recurentul a făcut o analiză a mijloacelor de probă administrate în cauză, pe baza cărora a concluzionat că acuzaţiile ce i-au fost aduse sunt false.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 20.10.2025, sub numărul x/2021.
Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., exclusiv condiţiile de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi C., B. şi A., se constată următoarele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept exclusiv prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
Faţă de specificul şi finalitatea acestei căi extraordinare de atac, procedura de judecată este reglementată în două etape, respectiv admiterea în principiu şi examinarea pe fond a recursului în casaţie.
În etapa admisibilităţii în principiu a recursului în casaţie, Înalta Curte examinează cererea doar sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată referitor la termenul de declarare, titularii cererii, hotărârile ce pot fi atacate, conţinutul şi motivarea cererii şi a unei concordanţe aparente cu unul din motivele de casare expres prevăzute de lege, ceea ce nu echivalează, în sine, cu o statuare asupra aplicabilităţii acelui motiv de recurs în speţă.
Motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
Verificând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată recursurile în casaţie sunt formulate de inculpaţii C., B. şi A. împotriva deciziei nr. 1063 din 20 august 2025 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, care face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie potrivit dispoziţiilor art. 434 C. proc. pen.., fiind pronunţată de curtea de apel, ca instanţă de apel.
În conformitate cu dispoziţiile art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen.., care reglementează titularii cererii de recurs în casaţie, se constată că cererile sunt formulate de C., B. şi A., în calitate de inculpaţi, care au fost condamnaţi şi care au exercitat apel în cauză.
Sub aspectul condiţiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., se observă că în cuprinsul cererilor de recurs în casaţie formulate de C. şi B. sunt menţionate numele şi prenumele, domiciliul recurenţilor, hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererile şi care a ataşat împuternicirile avocaţiale în acest sens (aflate la f.7 şi f.22 volum RC).
În cuprinsul cererii formulate de inculpatul A. sunt menţionate numele şi prenumele recurentului, hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura acestuia.
Cât priveşte termenul de formulare a recursului în casaţie, prevăzut de art. 435 C. proc. pen.., se constată că inculpatul C. a declarat recurs în casaţie la data de 19.09.2025, cu respectarea termenului legal de 30 de zile, raportat la data comunicării deciziei atacate, care s-a realizat la data de 29.08.2025, iar inculpatul B. a declarat recurs în casaţie la data de 24.09.2025 cu respectarea aceluiaşi termen legal, având în vedere că decizia din apel i-a fost comunicată la data de 28.08.2025 .
În ceea ce-l priveşte, însă, pe recurentul A., se constată că acesta a introdus cererea de recurs în casaţie la data de 05.10.2025 (conform menţiunilor aflate la fila x verso, dosar RC), cu depăşirea termenului legal de 30 zile, având în vedere că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova i-a fost comunicată la locul de deţinere (Penitenciarul Craiova) în data de 28.08.2025 .
Referitor la condiţia prevăzută de art. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., textul legal prevede necesitatea indicării cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora.
La nivel teoretic se precizează că, invocarea unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În aceste coordonate de principiu, se notează că recurenţii C. şi B. au invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., iar recurentul A. nu a indica niciun caz de casare dintre cele prevăzute la art. 438 C. proc. pen.
Dintre motivele de recurs în casaţie evocate recurenţii C. şi B., Înalta Curte apreciază că prezintă aparenţa de sustenabilitate a cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar cele prin care antamează neîntrunirea elementelor de tipicitate a laturii obiective a infracţiunii de omor (victimă E.), sub aspectul elementului material ce configurează participaţia penală a coautoratului (stric raportat la situaţia de fapt stabilită cu caracter definitiv de instanţa de apel).
Faţă de motivele dezvoltate în cuprinsul cererilor de recurs în casaţie, se impune precizarea că nu se includ în sfera niciunui caz de casare dintre cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., criticile privind interpretarea probatoriului şi reexaminarea conţinutului mijloacelor de probă, stabilirea situaţiei de fapt sau descrierea acuzaţiei. În egală măsură, pe calea recursului în casaţie nu este permisă stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.
Din această perspectivă, motivele de recurs în casaţie prezentate de recurentul inculpat A., prin care acesta neagă orice implicare în conflictul cu membrii familiei Bărbosu şi, implicit, contestă săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, nu prezintă aparenţa de sustenabilitate a vreunui caz de casare dintre cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În concluzie, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, se impune ca examinarea şi pronunţarea asupra fondului recursurilor în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi C. şi B. să fie făcută într-o etapă procesuală distinctă, de cea reglementată prin art. 440 C. proc. pen.., prin judecarea acestuia în complet în compunere de 3 judecători, în limitele precizate prin prezenta hotărâre.
În ceea ce-l priveşte pe recurentul inculpat A., în contextul în care acesta a introdus cererea cu depăşirea termenului legal de 30 de zile şi faţă de neîntrunirea cerinţei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea sa de recurs în casaţie.
Pentru aceste considerente, având în vedere cererile de recurs în casaţie formulate în cauză, dispoziţiile ce reglementează admiterea în principiu şi că în această procedură instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
I. În baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., va admite, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 1063 din data de 20 august 2025 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecător şi va fixa termen de judecată la data de 21 ianuarie 2026, cu citarea recurenţilor inculpaţi B. şi C. şi cu asigurarea apărării acestora.
II. În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1063 din data de 20 august 2025 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
I. Admite, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 1063 din data de 20 august 2025 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Trimite cauza în vederea judecării recursurilor în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători.
Fixează termen de judecată la data de 21 ianuarie 2026, cu citarea recurenţilor inculpaţi B. şi C. şi cu asigurarea apărării acestora.
II. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1063 din data de 20 august 2025 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2025.