Revision inadmissible; 2023 ruling stands as constitutional defect not basis of contested order

Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2025

Asupra cauzei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 394/RC din data de 20 iunie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 377/2023 din 02 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022.

În acest sens, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-inculpat A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Astfel, potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., "recursul în casaţie poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel (…)".

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acestor instanţe prin dispoziţiile art. 38 alin. (2) [art. 39 alin. (2) în cazul curţilor militare de apel], respectiv art. 40 alin. (2) din C. proc. pen.

Altfel spus, sunt exceptate de la recurs în casaţie hotărârile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie ca instanţe de fond, iar în ceea ce priveşte instanţa supremă - şi ca instanţă de recurs în casaţie, precum şi cele pronunţate în exercitarea altor funcţii judiciare recunoscute acestora prin lege, altele decât cea de judecată în apel.

Deopotrivă, sunt exceptate de la recurs în casaţie hotărârile pronunţate de organele judiciare care nu au competenţe de instanţă de apel, respectiv judecătoriile şi tribunalele.

În cauza de faţă, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie a fost exercitată de recurentul A. împotriva unei hotărâri pronunţată de Curtea de Apel Cluj nu în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acesteia conform art. 38 alin. (2) din C. proc. pen., ci în exercitarea funcţiei judiciare de instanţă de contestaţie recunoscută acesteia, conform art. 38 alin. (4) din C. proc. pen. (în cazuri anume determinate de lege) coroborat cu art. 429 din C. proc. pen.

Or, o astfel de hotărâre nu poate face obiectul recursului în casaţie, neconstituind o hotărâre pronunţată în calea de atac a apelului.

Astfel, prin decizia penală nr. 377 din 2 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze de minori, împotrica căreia a formulat recurs în casaţie recurentul, s-a respins, ca nefondată, în temeiul art. 432 cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., contestaţia în anulare promovată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 602/A/29.04.2022 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2018. S-au constatat încetate efectele dispoziţiei din încheierea penală nr. 6/15.06.2022 privitoare la suspendarea executării deciziei penale nr. 602/A/29.04.2022 a Curţii de Apel Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2018. Totodată, s-a dispus reluarea executării pedepsei ce face obiectul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 280/2020.

În cadrul recursului în casaţie declarat, recurentul, prin avocat, a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., pentru care s-a format dosarul asociat nr. x/2022

Împotriva încheierii penale nr. 394/RC din data de 20 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022, inculpatul A. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii a solicitat admiterea cererii de revizuire întemeiată pe art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., anularea încheierii penale nr. 394/RC din data de 20 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi trimiterea cauzei spre repartizare aleatorie.

Examinând încheierea atacată în raport cu motivele de revizuire formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., revizuirea cu privire la latura penală poate fi cerută când hotărârea a cărei retractare se solicită s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce respectiva hotărâre a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Prima etapă, obligatorie, indiferent de cazul de revizuire invocat, constă în analiza condiţiilor de admisibilitate, procedură în cadrul căreia instanţa de revizuire examinează regularitatea cererii de revizuire în raport cu care urmează a fi efectuat un control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire, fapt ce în speţă presupune verificarea condiţiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen.

Examinând îndeplinirea acestor condiţii, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de revizuentul inculpat A. a fost formulată în scris, motivată în fapt şi în drept, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În examinarea admisibilităţii în principiu a cererii formulate, se constată că a fost pronunţată decizia CCR nr. 50 din 18 februarie 2025 publicată în Monitorul Oficial nr. 328 în data de 11 aprilie 2025, cererea de recurs în casaţie soluţionată prin încheierea supusă revizuirii a fost întemeiată pe prevederea legală declarată neconstituţională, respectiv pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. şi a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a acestei dispoziţii.

Prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 s-a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituţională.

Din analiza încheierii ce se cere a fi revizuită, se observă că, recursul în casaţie a fost respins deoarece hotărârea ce a fost atacată cu recurs în casaţie, respectiv decizia penală nr. 377 din 2 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze de minori, nu poate face obiectul recursului în casaţie, neconstituind o hotărâre pronunţată în calea de atac a apelului, ci o hotărâre prin care s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare.

Astfel, prin încheierea nr. 394/RC din data de 20 iunie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală s-a reţinut că recursul în casaţie a fost exercitat de recurentul A. împotriva unei hotărâri pronunţată de Curtea de Apel Cluj nu în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acesteia conform art. 38 alin. (2) din C. proc. pen., ci în exercitarea funcţiei judiciare de instanţă de contestaţie recunoscută acesteia, conform art. 38 alin. (4) din C. proc. pen. (în cazuri anume determinate de lege) coroborat cu art. 429 din C. proc. pen.

Prin urmare, procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege pentru recursul în casaţie, Înalta Curte a constatat că cererea formulată de recurentul-inculpat A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Or, întrucât decizia penală nr. 377 din 2 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze de minori face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti împotriva cărora nu poate fi declanşat recursul în casaţie, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., cererea a fost respinsă fără a se analiza cazul de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 394/RC din data de 20 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 394/RC pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 noiembrie 2025.